INTRODUCERE LA DISCURSUL LUI ISUS DE PE MUNTELE MASLINILOR

Updated: Aug 4


Introducere la Discursul lui Isus de pe Muntele Măslinilor

de David B. Curtis

Click Articol Original

trad. Iosif Dragomir

Vom începe astăzi un studiu al cap. 24 din Evanghelia după Matei. Acest discurs este de asemenea o predică de pe munte. Puţine capitole din Biblie au stârnit atâta dezacord în rândul interpretatorilor, cum a făcut-o Matei 24 şi textele paralele din Marcu 23 şi Luca 21. Înainte de a începe studiul nostru al cap. 24, trebuie să examinăm contextul acestuia. Separat de o înţelegere a contextuliui său, poţi ajunge la tot felul de interpretări ciudate, să nu spun trăsnite.

Deci, haideţi să începem cu începutul. Matei, Marcu şi Luca sunt cunoscute de obicei sub numele de Evanghelii sinoptice. „Sinoptic” vine de la două cuvinte greceşti care înseamnă „a veda împreună” şi ad literam înseamnă „a putea fi văzute împreună.” Motivul pentru care poartă acest nume, este faptul că cele trei Evanghelii ne oferă o consemnare a aceloraşi evenimente din viaţa lui Isus. În fiecare dintre ele există adăugiri şi omisiuni; dar în mare vorbind, materialul lor este acelaşi şi aranjamentul lor este acelaşi. Prin urmare, este posibil ca ele să poată fi puse în coloane paralele şi comparate unele cu altele. Vom face acest lucru în timp ce studiem Matei 24. Evanghelia după Matei a fost scrisă pentru Evrei. A fost scrisă de un Evreu pentru a convinge pe Evrei. Unul din obiectivele majore ale cărţii, este de a demonstra că, toate profeţiile Vechiului Testament, sunt împlinite în Isus şi prin urmare, El trebuie să fie Mesia. Cartea conţine o frază care o străbate ca o temă mereu repetată – „Ca să se împlinească ce a spus Domnul prin proorocul” Această frază, în diferite forme, apare în Evanghelie, nu mai puţin de 10 ori. Isus este profeţitul Mesia!

Naşterea şi numele lui Isus sunt împlinirea profeţiei.

Mat. 1:21-23 „Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale. Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: ,,Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: ,,Dumnezeu este cu noi”

Fuga în Egipt a fost profeţită:

Mat. 2:14-15 „Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama lui, noaptea, şi a plecat în Egipt. Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin proorocul care zice: ,,Am chemat pe Fiul Meu din Egipt”.

Uciderea copiilor, în încercarea lui Irod de a ucide pe Isus, a fost profeţită.

Mat. 2.16-18 „Atunci Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare, şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, cari erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase întocmai de la magi. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: ,,Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere, şi bocet mult: Rahela îşi jălea copiii, şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau”.

Stabilirea lui Iosif în Nazaret şi copilăria lui Isus petrecută acolo, au fost profeţite.

Mat. 2:23 „A venit acolo, şi a locuit într-o cetate, numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prooroci: că El va fi chemat Nazarinean”.

Vindecarea a bolilor lor de către Isus:

Mat. 8:16-17 „Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: ,,El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat boalele noastre”.

Intrarea triumfală a lui Mesia lui Israel, Isus:

Mat. 21:3-5 „Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite”. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: ,,Spuneţi fiicei Sionului: ,Iată, împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe”.

Trădarea lui Isus pentru 30 de arginţi:

Mat. 27:9 „Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: ,,Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel;

Tragerea la sorţi pentru hainele Sale în timp ce atârna pe cruce:

Mat. 27:35 „După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: ,,Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.” Scopul principal al lui Matei este să arate că profeţiile VT şi-au găsit împlinirea în Isus; cum fiecare detaliu al vieţii Sale a fost prezis de către profeţi; şi prin urmare, de a-i obliga pe Iudei să admită că Isus era într-adevăr mult aşteptatul Mesia, al Scripturilor evreieşti. Evreii cunoşteau prea bine învăţăturile VT conform cărora Mesia va aduce promisa Împărăţie a Cerurilor. MESIA, este transliterarea unui cuvânt ebraic, însemnând „Unsul” care a fost tradus în greacă cu Christos. Ei se aşteptau ca Mesia să fie un prinţ luptător care va alunga pe Romani din Israel şi va aduce o împărăţie în care iudeii vor fi promovaţi la conducerea lumii. Cursul lucrării Sale, este unul în care Isus a căutat să lecuiască pe ucenici de tradiţionala noţiune „Mesia războinicul.” În schimb Isus a încercat să aşeze în mintea lor perspectiva că drumul spre viitoarea Lui glorie era hotărât să treacă pe la cruce, cu experienţa ei de respingere, suferinţă şi umilire. Isus i-a învăţat că Împărăţia Sa nu era din lumea aceasta, nu era o împărăţie fizică, ci una spirituală. Ioan 18:36 ,,Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. ,,Dacă ar fi împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile Iudeilor; dar acum, împărăţia Mea nu este de aici.” Luc. 17:20-21 „Fariseii au întrebat pe Isus când va veni împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: ,,Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice, „Uite-o aici”, sau: „Uite-o acolo!” Căci iată că împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.” Pot cuvintele să fie mai clare? Isus a învăţat că Împărăţia Lui este spirituală şi totuşi atât de mulţi mai aşteaptă o viitoare împărăţie fizică. Matei ne învaţă multe despre Împărăţia Cerurilor. De 32 de ori în Evanghelia lui Matei, Isus vorbeşte despre Împărăţia Cerurilor. Ideea predominantă a lui Matei este, Isus este Mesia, împăratul lui Israel. Isus a vorbit aramaica, iar scriitorii Evangheliilor au tradus predicile lui Isus în greacă. Marcu, Luca şi Ioan au tradus cuvintele lui Isus ca „Împărăţia lui Dumnezeu”. Matei foloseşte şi el această expresie dar preferă adesea să traducă cuvintele aramaice a lui Isus în „împărăţia cerurilor”. Cele două expresii înseamnă exact acelaşi lucru pentru că sunt traducerea aceloraşi cuvinte aramaice a lui Isus. La ce s-a referit Isus când a vorbit despre împărăţia lui Dumnezeu? El s-a referit foarte simplu la stăpânirea lui D-umneeu. Împărăţia lui Dumnezeu este domnia Lui. Matei accentuează venirea împărăţiei şi judecata tuturor celor ce o refuză. Chiar la început avem chemarea lui Ioan Botezătorul la pocăinţă şi avertismentul judecăţii pentru cei ce resping Împărăţia lui Dumnezeu. În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul, şi propovăduia în pustia Iudeii, el zicea:

Mat. 3:1-3 ,,Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape. Ioan acesta este acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, când zice: ,,Iată glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.” Apariţia lui Ioan a fost ca un sunet neaşteptat al vocii lui Dumnezeu. Au trecut 400 de ani de când au încetat profeţii să mai vorbească. Evreii au crezut ca Ilie se va întoarce înainte de venirea lui Mesia, şi că va fi vestitorul Împăratului care vine, şi dovada apropiatei judecăţi.

Mal. 3:1-2 „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor” Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămânea în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia nălbitorului”.

Mal. 4:5 „Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.” Ioan purta o haină de păr de cămilă şi era încins cu un brâu de curea. Aceasta este chiar descrierea veşmântului pe care-l purta Ilie.

2.Împ.1:8 „Ei au răspuns: ,,Era un om îmbrăcat cu o manta de păr şi încins cu o curea la mijloc. Şi Ahazia a zis: ,,Este Ilie, Tişbitul.” Mesajul lui Ioan era unul de pocăinţă sau judecată. Dacă şi-ar fi cunoscut „Bibliile”, evreii ar fi trebuit să-l recunoască.

Mat. 3: 7-12 „Dar când a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: ,,Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc. Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” Ioan îi avertizează să nu conteze pe descendenţa lor pentru a fi salvaţi. Ei trebuiau să se pocăiască, să se întoarcă la Dumnezeu sau vor suferii mânia Lui. Versetul 12 este o profeţie care vorbeşte despre distrugerea Ierusalimului în AD 70.

Mat. 4:23 „Isus străbătea toată Galilea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia împărăţiei, şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod.” Acest lucru ar fi trebuit să le arate clar cine este. Cine altul ar fi putut face acestea, decât Mesia lui Israel.

Is. 35:4-6 „Spuneţi celor slabi de inimă: ,Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuş va veni, şi vă va mântui”. Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustie vor ţâşni ape, şi în pustietate pâraie.” Când Ioan era în închisoare şi probabil s-a îndoit în privinţa lui Isus, el şi-a trimis ucenicii să-L întrebe dacă El este acela care trebuia să vină. Isus a spus că lucrările Lui ar trebui să le arate că El este Mesia.

Mat. 11:4-6 „Drept răspuns, Isus le-a zis: ,,Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi: Orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia. Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.” Isus avertizează că cei care Îi resping calitatea mesianică şi împărăţia Sa, vor suporta judecata.

Mat. 8: 11-12 „Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” Isus foloseşte aici o imagine vie, bine cunoscută. Iudeii credeau că atunci când vine Mesia, va da un mare banchet şi toţi iudeii vor sta la masă şi se vor ospăta. Abia aşteptau acest banchet mesianic. Dar niciodată nu le-a trecut, nici pentru o clipă măcar, prin minte că vreodată vreun păgân va şedea la acea masă. Şi totuşi Isus le spune că vor veni mulţi de la răsăsrit şi de la apus şi vor participa la acel banchet. Şi chiar mai rău, El spune că mulţi din fii împărăţiei vor fi scoşi afară. Evreii trebuiau să înveţe că paşaportul pentru a intra în prezenţa lui Dumnezeu nu este apartenenţa la vreo naţiune, ci este credinţa. Isus în continuu i-a avertizat de venirea judecăţii din cauza apostaziei lor. Eu cred că majoritatea dacă nu toate pildele lui Isus au de-a face cu Împărăţia lui Dumnezeu sau cu distrugerea Ierusalimului datorită respingeri acelei Împărăţii. Pe măsură ce ne apropiem de cap. 24, observaţi construirea temei judecăţii.

Mat. 21:33-43. „Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri, şi a plecat în altă ţară. Când a venit vremea roadelor, a trimes pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod. Vierii au pus mâna pe robii lui, şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. A mai trimes alţi robi, mai mulţi decât cei dintâi; şi vierii i-au primit la fel. La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: „Vor primi cu cinste pe fiul meu!“ Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: ,Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui.“ Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora? Ei I-au răspuns: ,,Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde, şi via o va da altor vieri, cari-i vor da rodurile la vremea lor. Isus le-a zis: ,,N-aţi citit nici odată în Scripturi că: ,Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri? De aceea, vă spun că împărăţia lui Dumnezeu va fi luată dela voi, şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite.” Vă rog să ţineţi minte versetul 43 deoarece are legătură cu profeţia lui Isus din Matei 24. Isus a profeţit clar că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la iudei şi dată altui neam care va aduce roade. Ascultaţi ce a spus Dumnezeu prin profetul Isaia: Isaia 65:15 „Veţi lăsa numele vostru ca blestem aleşilor Mei; şi anume: „Domnul, Dumnezeu vă va omorâ”, şi va da robilor Săi un alt nume.”

Să mergem mai departe în Matei şi să ne apropiem de capitolul 24.

Mat. 22: 1-7 „Isus a luat cuvântul, şi le-a vorbit iarăş în pilde. Şi a zis: ,,Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăş alţi robi, şi le-a zis: ,Spuneţi celor poftiţi: ,,Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.” Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui. Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorât. Când a auzit împăratul s-a mâniat; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le-a ars cetatea.”

Este limpede că aici se face referire la Ierusalim. Aici este prezisă distrugerea din AD 70.

Haideţi să privim la cap. 23. În acest capitol Isus rosteşte şapte „vaiuri” împotriva cărturarilor şi a fariseilor. Versetele 13-26 ale acestui capitol formează cel mai teribil discurs din câte s-au ţinut vreodată muritorilor. A fost rostit în templu, în faţa mulţimilor. El a fost ultimul discurs public al Domnului, şi este un sumar impresionant a tot ceea ce El a spus vreodată, sau a ceea ce avea să spună cu privire la această generaţie rea şi vicleană. Cuvântul grecesc pentru „vai” este ouai. Este greu de tradus deoarece include nu doar mânie ci şi părere de rău. Aceste vaiuri pot fi puse în contrast cu fericirile. Cei din Împărăţia spirituală a lui Christos vor fi binecuvântaţi iar cei care o resping vor fi damnaţi (condamnaţi). Isus Mesia, pronunţă aici judecata.

Mat. 23: 33-35 „Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei? De aceea, iată, vă trimit prooroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorâ şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre, şi-i veţi prigoni din cetate în cetate; ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, dela sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar.” Acuzaţia lui Isus este că istoria lui Israel este o istorie a crimelor împotriva oamenilor lui Dumnezeu. El spune că oamenii neprihăniţi de la Abel la Zaharia, au fost ucişi. Istoria lui Zaharia o găsim în 2Cron. 24:20-22. Zaharia a mustrat poporul pentru păcatul lui, iar Ioas a instigat poporul împotriva proorocului pe care l-au ucis cu pietre chiar în curtea templului; Zaharia moare zicând: „Domnul să vadă şi să judece!” În Biblia ebraică, Geneza este prima carte, la fel ca în ale noastre; dar spre deosebire de ordinea cărţilor din Biblia noastră, 2.Cronici, este ultima în Biblia ebraică. Am putea spune că uciderea lui Abel este prima crimă în relatarea Bibliei şi cea a lui Zaharia, ultima. De la început până la sfârşit, istoria lui Israel este respingerea şi adesea, uciderea oamenilor lui Dumnezeu. Observaţi asupra cui a venit sângele lor; „asupra voastră” – cărturarii şi fariseii din primul secol. Cei cărora le vorbea Isus. (vezi şi Luc. 11:50-51). Acest lucru este confirmat şi de versetul următor.

Mat. 23: 37 „Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta.”

Acum, daţi-mi voie să vă spun că, toţi comentatorii sunt de acord că neamul „acesta” se referă la generaţia care trăia atunci. Păstraţi în minte acest lucru pentru atunci când ajungem la vers. 34 din cap. 24. Isus spune că poporul iudeu va fi pedepsit datorită respingerii slujitorilor lui Dumnezeu, iar Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la ei, şi acest lucru se va întâmpla în „acea” generaţie.

Mat. 23:37-38 „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie.” Prin „casă” El se referea la Ierusalim şi cu siguranţă şi templul era inclus. Cuvântul „pustiu” este cuvântul grecesc eremos care înseamnă deşert, pustiu, sterp, părăsit. Cetatea şi templul, ambele au fost distruse în AD 70.

Mat. 23:39 „căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: ,Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” Însemnătatea acestei afirmaţii este că, după săptămâna patimilor, Isus nu se va mai arăta public, iudeilor, niciodată. Dacă nu vor recunoaşte mesianitatea Sa şi nu se vor pocăi, vor muri în păcatele lor. Unii dintre ei s-au pocăit dar majoritatea au pierit. După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat din templu. Cap. 24:1 spune:

Mat. 24:1 „La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus…” Această plecare din templu poate fi aceiaşi cu cea menţionată de către Ioan:

Io. 12:36 „Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.” Isus s-a ascuns de ei şi nu a mai apărut în public; a rămas în particular doar cu ucenicii Lui. Cu toate aceste lucruri în minte, ne îndreptăm acum spre capitolul 24, discursul lui Isus de pe Muntele Măslinilor. Aici este unul din acele locuri unde diviziunea capitolelor şi versetelor poate fi foarte păgubitoare.

Mat. 24:1 „La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.”

Mc. 13:1 „Când a ieşit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: ,,Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!”

Luc. 21:5 „Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis:

Discuţia pe care tocmai a avut-o cu cărturarii şi fariseii s-a desfăşurat în incinta Templului. Ei arată spre clădirile Templului şi splendoarea lui. Marcu spune că ei au arătat în special spre pietrele templului. Ce se putea oare întâmpla unui astfel de edificiu masiv? Nu era nimic care să semene cu Templul din Ierusalim în lumea antică. Exista o aşa mare veneraţie pentru Templu, chiar şi în zone îndepărtate, încât abia îndrăznea cineva să-şi imagineze că ar putea cândva să fie distrus.

Daţi-mi voie să vă prezint un mic fundal istoric al Templului. Au existat trei temple istorice în succesiune; cele a lui Solomon, Zorobabel şi Irod. Primul a fost construit de către Solomon în jurul anului 1005 î.H. (1.Împ. Cap. 6). I-au trebuit 7 ani pentru construcţia lui. (1.Împ. 6:38) Acest templu a funcţionat până la distrugerea lui de către Nebucadneţar la 586 î.H. (2Cron. 36: 6-7, 19). După robia babiloniană, templul a fost rezidit de către Zorobabel, dar mult inferior în splendoare. Acesta a fost numit al doilea templu. Acest templu a fost deseori pângărit în timpul războaielor, înainte de vremea lui Christos. S-a învechit şi a fost foarte deteriorat. Templul lui Irod a fost într-adevăr o masivă reconstrucţie a templului lui Zorobabel, prin urmare ambele sunt numite „al doilea templu” de către Iudaism. Acest al doilea templu este cel în discuţie, şi a fost numit Templul lui Irod. Irod cel Mare a venit la putere în 37 î.H. şi pentru a fi pe placul supuşilor iudei şi pentru a-şi demonstra abilităţiile regale Romanilor, a hotărât să facă Templul din Ierusalim mai mare şi mai bun decât a fost vreodată. Contribuţia cea mai notabilă a lui Irod a fost, magnifica lucrare de piatră a platformei Templului, care a fost mult lărgită. Descrierile lui Josephus şi cele din Mishna au fost umbrite de descoperirile archeologice recente. Acest Templu a fost început în anul 19 î.H. de către Irod cel Mare împărat al Iudeii şi a fost terminat la faza în care să poată fi folosit, după nouă ani, adică aproximantiv opt ani înainte de Christos. Irod a angajat pentru acest Templu 10.000 meseriaşi timp de 8 ani. Lucrările au continuat şi după aceea iar templul a crescut în splendoare şi măreţie până la anul AD 65. Ioan spune „au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să se zidească Templul acesta” Christos avea pe atunci 30 de ani care adăugaţi la cei 16 cât au durat lucrările înainte de naşterea Sa, fac 46. Acest Templu a întrecut primele două în splendoare arhitectonică. Templul a fost o sursă de uimire. Pietrele acestei construcţii aveau dimensiuni fabuloase. Cele de la temelia templului aveau 60 de picioare lungime, cele de deasupra mai bine de 67 lungime, 71,2 înălţime şi 9 lăţime. Pentru poporul iudeu nu exista nimic să se asemene cu această clădire, în întreaga lume. Templul era ridicat pe Muntele Moria. Spaţiul de pe vârful muntelui nu era destul de mare ca să încapă toate clădirile. A fost mărit prin construirea în vale a unor ziduri până la înălţimea platoului iar spaţiul dintre versantul muntelui şi ziduri a fost umplut. Unul din aceste ziduri avea înălţimea de 600 de picioare. Urcarea la templu se făcea pe scări. Privit de pe muntele Măslinilor înfăţişarea lui, construit cum era din marmură albă, şi decorat cu plăci de argint, era o splendoare care îţi lua ochii. Josephus spune că razele răsăritului de soare reflectate, străluceau atât de puternic şi sclipitor că ochiul spectatorului era obligat să privească în altă parte. Pentru străini, de la distanţă părea că este un munte acoperit de zăpadă, pentru că acolo unde nu era placat cu aur, era extrem de alb şi sclipitor. Literatura rabinică, nu este deloc favorabilă lui Irod, cu toate acestea, privitor la templul lui Irod ea spune: „Cel care nu a văzut edificiul lui Irod nu a văzut niciodată în viaţa lui o clădire frumoasă.” Locul Templului este acum ocupat de Moscheia lui Omar, Domul de pe Stâncă, centrul închinării musulmane (al treilea loc ca importanţă în islamism, după Mecca şi Medina). La acest templu măreţ s-a referit Isus când a spus: „nu va rămânea piatră pe piatră să nu fie dărâmată”

Mat. 24:2 „Dar Isus le-a zis: ,,Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămânea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.”

Mc. 13:2 „Isus i-a răspuns: ,,Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămânea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.”

Lc. 21:6 ,,Vor veni zile când, nu va rămânea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.”

Isus a prezis că acest templu masiv va fi distrus complet printr-un act de judecată a lui D-zeu. La vremea când s-a spus acest lucru nici un alt eveniment nu era mai improbabil decât acesta. Şi totuşi acest lucru s-a întâmplat la AD 70 exact aşa cum a prezis Isus. După ce cetatea a fost luată, Josephus spune că, Titus a dat ordin soldaţilor săi să sape şi să scoată afară chiar şi temeliile templului cât şi pe cele ale cetăţii.

Mica 3:12 „De aceea, din pricina voastră, Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Templului o înălţime acoperită de păduri.” Thomas Newton spune: „A nu lăsa piatră pe piatră” este un mod proverbial şi hiperbolic de a vorbi, prin care se descrie o distrugere exemplară.

Luca dezvoltă această idee în:

Lc. 19:41-44 „Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea, şi a zis: ,,Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” Aici se vede clar motivul acestei groaznice distrugeri a Ierusalimului: „pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” Poporul L-a respins pe Isus ca Mesia a lor şi datorită acestui fapt ei au fost judecaţi, templul şi cetatea au fost distruse aşa cum s-a profeţit. F.F. Bruce descrie distrugerea cetăţii în felul următor: „Prin urmare, în Aprilie AD 70 Titus a împresurat Ierusalimul ... pe măsură ce asediul se scurgea încet, ororile foametei şi chiar canibalismul, au fost adăugate la pericolele războiului. La 26 Septembrie întreg oraşul a fost în mâinile lui Titus. A fost ras din temelie, doar trei turnuri ale palatului lui Irod din zidul de vest, au fost lăsate în picioare împreună cu o bucată de zid. Isus a rostit sentinţa asupra templului pentru că adevăratul centru al relaţiei dintre Dumnezeu şi om, a fost comutat la El. În cap. 21 Isus deja a insistat că ceea ce Israel Îi face Lui, nu templului, determină soarta Israeliţilor. Isus le spune acelaşi lucru în Ioan 4.

Io. 4:20-24 „Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” ,,Femeie”, i-a zis Isus, ,,crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine dela Iudei. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” Isus a spus că va veni o vreme când nimeni nu se va mai închina la Ierusalim. Apoi a zis: „Vine ceasul şi acum a şi venit când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr.” În curând nimeni nu se va mai închina în Ierusalim, acum te poţi închina lui Dumnezeu în adevăr adică în realitate. Umbra închinări de la Templu este înlocuită cu realitatea.

Evr. 10:1 „În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, cari se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.” Sistemul Legii a fost o umbră a lucrurilor viitoare, bune. Lucrurile bune erau lucrurile spirituale ale Evangheliei. A fost profeţit că Ierusalimul va fi distrus şi că Dumnezeu va ridica un templu spiritual, Biserica, trupul lui Christos.

Amos 9:7-12 ,,Nu sunteţi voi oare pentru Mine ca şi copiii Etiopienilor, copii ai lui Israel? zice Domnul. N-am scos Eu pe Israel din ţara Egiptului, ca şi pe Filisteni din Caftor şi pe Sirieni din Chir?” ,,Iată, Domnul Dumnezeu are ochii pironiţi peste împărăţia aceasta vinovată, ca s-o nimicesc de pe faţa pământului; totuş nu voi nimici de tot casa lui Iacov, zice Domnul. ,,Căci iată, voi porunci, şi voi vântura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vântură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pământ! Toţi păcătoşii poporului Meu vor muri de sabie, cei ce zic: ,Nu ne va ajunge nenorocirea, şi nu va veni peste noi.” ,,În vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărâmăturile, şi-l voi zidi iarăşi cum era odinioară, ca să stăpânească rămăşiţa Edomului şi toate neamurile peste cari a fost chemat Numele Meu, zice Domnul, care va împlini aceste lucruri.” Iacov a spus că Biserica, trupul lui Christos era acest Cort a lui David, a cărui ridicare a început chiar în acea vreme.

Fpt. 15: 13-17 „Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul, şi a zis: ,,Fraţilor, ascultaţi-mă! Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele. Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris: ,După aceea, Mă voi întoarce, şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile, şi-l voi înălţa din nou: pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste cari este chemat Numele Meu, zice Domnul, care face aceste lucruri.” Templul natural, pământesc a fost o umbră şi Dumnezeu l-a distrus în AD 70. Acum noi trăim într-o împărăţie spirituală cu un templu spiritual, noi ne închinăm lui Dumnezeu în duh şi adevăr.

Cu acest cadru sau fundal în minte, suntem pregătiţi să examinăm întrebările ucenicilor din vers. 3.

0 views0 comments

Recent Posts

See All

Ai zis că ai dubii în privinţa guvernării lumii de către Isus de la Ierusalim? Dacă dubiile tale se referă şi la o şedere fizică pe tronul fizic al lui David atunci ele sunt justificate. Îţi mai dau u

About Me

I'm a paragraph. Click here to add your own text and edit me. It’s easy. Just click “Edit Text” or double click me to add your own content and make changes to the font. I’m a great place for you to tell a story and let your users know a little more about you.

#LeapofFaith

Posts Archive

Keep Your Friends
Close & My Posts Closer.

Thanks for submitting!