de Max R. King În partea finală a acestei lucrări vom pune împreună temele pe care le-am dezbătut. Vom începe prin a comenta relația dintre făgăduinţă şi Lege. De aici vom critica poziția unor teologi cunoscuți care divizează atât „deja-ul” cât şi „nu încă” al transformării legămintelor dar şi natura umană. Vom oferi o discuție amplă privind natura şi timing-ul (temporizarea) învierii arătând legătura dintre viaţa învierii şi neprihănire din gândirea Paulină. De asemenea, vom

de Max R. King Acesta este un capitol ceva mai complex în care vom aborda cinci fațete care se raportează la făgăduinţa Duhului. (1). Făgăduinţa Duhului este integral legată de învierea lui Christos şi a celor uniți cu El, nu de darurile miraculoase ale Duhului. (2). Făgăduinţa Duhului este legată de promisiunea Avraamică, de moștenire şi de sămânță. (3). Viaţa învierii şi neprihănirea sunt ambele legate de făgăduinţă. (4). Dimensiunea viitoristă a făgăduinţei trebuie accepta

de Max R. King Această secțiune este cea mai scurtă din seria celor douăsprezece. Oricum, ea conține o abundență de idei valoroase referitoare la promisiunea darului escatologic al Duhului Sfânt legat de învierea lui Christos. Vom intra în amănunt în Fapte 2 şi Romani 8, arătând cum darul Duhului este integral legat de învierea celor dintâi roade ale comunității credincioase. Am văzut din Scriptură orientarea escatologică a lucrării Duhului Sfânt şi a misiunii lui, în timpul

de Max R. King În acest capitol hotărâtor vom aborda o mulțime de chestiuni teologice complexe legate de lucrarea escatologică a Duhului Sfânt. Textul biblic principal este Fapte 2. Pornind de aici, vom examina scopul botezului din zilele din urmă, natura christocentrică a lucrării Duhului şi fundalul Vechiului Testament pentru acțiunea Duhului. De asemenea, vom clarifica aparenta tensiune din Noul Testament în legătură cu momentul consumării escatologice. În sfârșit, vom fol

de Max R. King Vom începe acest capitol cu un nou flux de gândire legat în mod specific de lucrarea Duhului în perioada dintre crucificarea lui Christos şi Parousia lui la A.D. 70. Vom explica „trecerea” veacului Vechiului Legământ şi dezvoltarea deplină a veacului Noului Legământ în perioada celor 40 de ani de tranziție, demonstrând cum lucrarea Duhului a anunțat (a condus spre) sfârșitul Vechiului Legământ şi a inaugurat desăvârșirea Noului Legământ. În final vom descrie ro

de Max R. King Acest capitol încheie tema triplă a plecării, absenței şi întoarcerii lui Christos, care a început în capitolul 3. Vom prezinta a doua venire a lui Christos vis-á-vis de fundalul ei veterotestamentar. Apoi vom scoate în evidență inconsistențele semnificative ale poziției Premileniste şi respectiv Amileniste. A doua jumătate a capitolului se adresează lucrării transformatoare (pe fondul legămintelor) a Duhului Sfânt aşa cum se raportează ea la Parousia lui Chris

de Max R. King În cel de al-6-lea capitol referitor la Prezența lui Dumnezeu, ne vom concentra asupra profetului vechi-testamentar, Ioel și vom analiza predicțiile lui Ioel referitoare la Ziua Domnului. Apoi vom lega Ioel de revărsarea escatologică a Duhului de la Rusalii. Construind pe diferența dintre legăminte, adică „de sus”/ „de jos” şi „ceresc/ firesc,” vom compara după aceea profeția lui Ioel cu Discursul Olivetic al lui Isus, Galateni 4 şi Apocalipsa, prin descrierea

Max R. King Christos a venit în lumea lui Israel a Vechiului Testament ca să „șteargă păcatul” (Evr. 9: 26-28) şi să „aducă neprihănirea veşnică” (Dan. 9: 24-27; 2.Pet. 3: 13), prin aceasta efectuând restaurarea omului în prezența Dumnezeului Celui Viu (Io. 14: 1-6). Christos nu a venit, totuşi, să realizeze acest lucru în cadrul granițelor economiei Vechiului Legământ. În cuvintele lui Pavel, „Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni

Max R. King Cartea Apocalipsa este uneori considerată piatra de căpătâi a profeției biblice. Este evident în capitolele 21-22 că ținta scopului răscumpărător al lui Dumnezeu în Christos este atinsă în reabilitarea, sau readucerea umanității în prezența lui Dumnezeu (22: 1-5). Dar întrebarea este, Când? Scopul acestor serii de articole este să identificăm cadrul biblic pentru venirea Cerului şi Pământului Nou, Noul Ierusalim şi Cortul lui Dumnezeu din Apocalipsa 21: 1-3. În lu

de Max R. King În acest capitol vom prezenta cele trei etape legate de procesul istoric al întoarcerii umanității în Prezența lui Dumnezeu. Examinând afirmația lui Isus din Io. 14: 3, vom discuta plecarea, absența şi întoarcerea (Parousia) lui Isus. Acest proces întreit este înrădăcinat în promisiunile Vechiului Legământ şi (este precursorul), inaugurează transformarea nou testamentară. În continuare, vom face legături între Ioan 14, Discursul Olivetic al lui Isus şi 1.Petru,

de Max R. King În cel de-al doilea capitol, ne vom adânci în Cartea Evrei pentru a explora simbolismul Cortului. Cortul Vechiului Legământ prin structura şi ritualul lui întruchipează sau prevestește Cortul Noului Legământ. Noi susținem necesitatea Crucii în procesul de transformare a Legămintelor şi vom demonstra consumarea (încheierea) procesului transformării ca având loc la sosirea preoțească (arătarea Marelui Preot) a lui Christos în A.D. 70. În final vom comenta asupra

de Max. R. King Introducere În acest succint capitol de deschidere, vom prezenta și vom face cunoștință cu tema biblică a prezenței lui Dumnezeu. Începând cu Geneza şi sfârșind în Apocalipsa, vom examina prezența lui Dumnezeu de la Adam prin Christos. Una din temele cheie pe care le prezentăm este „Paradisul.” Paradisul din Grădina Eden slujește ca un precursor al paradisului desăvârșit al lui Dumnezeu în Noul Ierusalim. Vom aborda întrebări importante, de genul CUM şi CÂND p