IMINENȚA CELEI DE A DOUA VENIRI

de Robert Buna

O citire onestă a Noului Testament nu poate să nu observe convingerea celor ce l-au scris că timpul sfârșitului și venirea Fiului Omului a fost un eveniment care urma să se întâmple în cursul vieții lor. De fapt există chiar o progresie a iminenței acelor evenimente - pe măsură ce se apropiau de anul 70 AD - și sunt multe citate care sprijină această afirmație.

Evanghelia după Matei 10: 23 - Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului.

Acesta este un verset folosit cel mai mult pentru a dovedi că Parousia lui Hristos a fost un eveniment care trebuie să se fi petrecut in timpul vieții apostolilor. Dacă versetul nu este scos din context și nu se încearcă interpretări greu de urmărit, atunci nu putem decât să acceptăm ceea ce spune textul: Discipolii vor fi mers să predice vestea cea bună, vor fi fost persecutați dar înainte de a termina de predicat în fiecare cetate din Israel, va veni Fiul Omului.

Evanghelia după Matei 16: 28 - Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.”

Aceasta ne dă încă o perspective a timpului venirii Fiului Omului. Putem spune fără greșeală că atunci când ultimul din cei ce stăteau acolo va muri, venirea se va fi întâmplat deja. Și nu există îndoială că toți au murit - astfel venirea Fiului Omului este de asemenea un eveniment trecut.

Evanghelia după Matei 26: 64 - „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.”

Cheia din acest verset este că Isus spune clar voi - adresându-se Fariseilor prezenți la condamnarea Sa. În consecință ei urmau să fie încă în viață la momentul venirii Sale, altfel cum puteau să-L vadă?

Evanghelia după Matei 24: 34 - Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri.

Aceasta a fost scrisă in anul 40 AD și se referă în mod clar la generația care trăia în acea vreme. Observați că TOATE lucrurile vor fi împlinite.

Evanghelia după Ioan 21: 22 - Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!” 23 - Din pricina aceasta a ieşit zvonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?”

Isus n-a făcut niciodată afirmații fără sens și aici nu face excepție. Deși nu ne place să acceptăm, Isus afirmă că Ioan avea să trăiască până când Isus va veni din nou. Mai mult, ne este explicat că nu însemna că Ioan nu va muri niciodată ci mai degrabă venirea Lui îl va prinde încă în viață. Acesta este încă un indiciu de timp.

Întâia epistolă a lui Pavel către Corint 7: 29 - Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste să fie ca şi cum n-ar avea;

Aceasta a fost scrisă in jurul anului 57 AD. Timpul se scurtase. De aceea cei care aveau neveste trebuiau sa fie ca și când nu ar avea. Este aceasta o cerință astăzi?

Epistola lui Pavel către Romani 13: 11 - Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. 12 - Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.

Aceasta este scrisă în jurul anului 58 AD și pune într-adevăr evenimentele in perspectiva timpului. Momentul la care Pavel a crezut era mult mai îndepărtat decât momentul mântuirii sale. Oare nu a fost el deja mântuit când a crezut? Nu poate să se refere la moartea lui întrucât folosește pluralul - nu toți cărora li se adresează urmau să moară așa curând. El se referă la momentul judecății și răsplătirii. Noaptea era sfârșitul erei iudaice iar ziua era începutul deplin al erei creștine.

Epistola lui Pavel către Romani 16: 20 - Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.

Dacă în curând urmează să se întâmple vreo 2000 de ani mai târziu, atunci de ce s-a mai obosit Pavel să le menționeze aceasta creștinilor din Roma? Totuși aceasta era important pentru EI: sub picioarele VOASTRE!

Epistola sobornicească a lui Iacov 5: 8 - Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape. 9 - Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă.

În 60 AD Domnul era aproape (adică la îndemână). Aceasta este o expresie care înseamnă chiar acolo, aproape de ei. Nimeni din acea audiență n-ar fi înțeles altceva (adică 2000 de ani mai târziu). Judecătorul Isus era chiar la uși!

Epistola către Evrei 10: 37 - „Încă puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.

65 AD. Versiunea grecească spune în foarte-foarte puțină vreme. Puțină vreme este întărit de folosirea dublă a lui foarte. Cum puteau ei sa spună foarte-foarte puțină și să înțeleagă vreo 2000 de ani? Aceasta ar suna ca un mesaj pur și simplu fals adresat celor care au citit prima dată epistola.

Întâia epistolă sobornicească a lui Petr 4: 7 - Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi, dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii.

65-67 AD. Petru era convins că sfârșitul tuturor lucrurilor era aproape. Bazat pe aceasta - dar - el sfătuiește să se vegheze în rugăciune.

Întâia epistolă sobornicească a lui Petr 4: 17 - Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?

Timpul judecății sosise atunci, în zilele lui Petru. Se înșela Petru? Și-a schimbat Dumnezeu hotărârea făcând din Petru (și toți ceilalți - inclusiv Isus) un profet mincinos? Cu siguranță nu cred asta! Ci mai degrabă noi refuzăm să înțelegem că acele evenimente s-au întâmplat în acele zile, așa cum fusese prevestit.

Întâia epistolă sobornicească a lui Ioan 2: 18 - Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.

67-68 AD. Iminența este evidentă: dacă înainte ei vorbeau de zile, acum Ioan spune că acela era ceasul de pe urmă. Ceasul de pe urmă nu poate fi încă în viitor pentru noi, astăzi.