VOM VEDEA NOI SEMNELE VREMII SFÂRȘITULUI SAU .... APOSTOLII LE-AU VĂZUT DEJA?

Vom vedea noi semnele Vremii Sfârșitului sau .... Apostolii le-au văzut deja?

Don. K. Preston

original article

Trad. Iosif Dragomir

Cartea Apocalipsa afirmă în cel mai clar şi limpede mod că împlinirea era aproape:

- „lucrurile cari au să se întâmple în curând ... vremea este aproape! (1: 1-3);

- „lucrurile, cari au să se întâmple în curând ...” 22: 6

-„Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape” 22: 10

- „Iată, Eu vin curând” (22: 7, 12, 20).

1. Fapt: Apocalipsa a prezis a Doua Venire a lui Christos.

2. Fapt: în Mat. 24: 36, vorbind de Parousia Sa, Isus a spus, „despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni ... numai Tatăl.”

3. Fapt: în Ioan 16: 7-16 Isus a spus că după înălțarea Lui, Tatăl va trimite Duhul Sfânt să inspire pe apostoli şi să le „descopere lucrurile viitoare.”

4. Fapt: Apocalipsa a fost scrisă de Ioan, inspirat de Duhul Sfânt trimis de Tatăl care a cunoscut vremea parousiei. (de fapt toate cărţile N.T. au fost scrise de oameni inspiraţi de Duhul, trimis de Tatăl care a cunoscut vremea parousiei).

5. Fapt: În Apocalipsa 1: 1-3 găsim următoarele: „Descoperirea lui Isus Christos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întâmple în curând.” TATĂL, deci, era cel care descoperea că vremea împlinirii era aproape. Toate afirmaţiile temporale din Apocalipsa sunt Revelaţia inspirată din partea Tatălui, care a cunoscut vremea şi l-a inspirat pe Ioan să spună şi să scrie că împlinirea era aproape.

6. Fapt: Prin urmare .... Apocalipsa nu poate fi respinsă pe considerentul că ea este doar o vagă speranţă a lui Ioan referitoare la împlinire, sau pe considerentul că Isus nu a cunoscut vremea. Deci, Mat. 24: 36 nu poate fi folosit să infirme apropierea temporală a împlinirii Apocalipsei pe considerentul că Ioan nu putea cunoaşte vremea din moment ce nici Isus nu a cunoscut-o. „IGNORANŢA” lui Isus din Mat. 24: 36 nu se aplică în Apocalipsa din moment ce în Apocalipsa Tatăl este cel care în mod categoric, limpede şi în repetate rânduri a spus că vremea era aproape.

Nici nu poţi argumenta că Dumnezeu nu vede timpul aşa cum îl vede omul, din moment ce Isus a spus că Tatăl cunoaşte „ziua şi ceasul.” Mai mult, Pavel a spus că Dumnezeu a „hotărât o zi” (Fapte 17: 30-31). Acum, dacă Tatăl a cunoscut ziua şi ceasul şi a hotărât o zi, atunci este evident că El nu doar a ştiut CUM să anunțe vremea, ci a comunicat demn de încredere acea cunoştinţă când l-a determinat pe Ioan să scrie: „lucrurile cari au să se întâmple în curând ... vremea este aproape!”

În sprijinul ultimei afirmaţii notaţi corelarea dintre Mat. 24: 33 şi Luc. 21: 8. Observaţi cuvintele lui Isus din Luc. 21: „Căci vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sunt Christosul`, şi ,Vremea se apropie.` Să nu mergeţi după ei.” În discuția Sa despre sfârşit, din Matei, Isus a dat ucenicilor semnele sfârşitului şi le-a zis: „când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi” (Mat. 24: 33). Isus a prezentat semnele care aveau să indice reala apropiere a parousiei Sale (Mat. 24: 4-33). Isus a spus ucenicilor Săi din primul secol să nu creadă (şi să nu facă) declaraţii premature cu privire la apropierea parousiei, până nu vor vedea semnele (sfârşitul – Luc. 21: 8). Dar apostolii inspiraţi ai lui Isus din primul secol au spus că sfârşitul şi parousia s-au apropiat - Evr. 10: 37; Ic. 5: 8-9; 1Pet. 4: 5- 7 şi 17.

Prin urmare:

A. - trebuie să fie adevărat că apostolii inspiraţi ai lui Isus au văzut semnele apropierii venirii lui Christos, sau, B - trebuie să fie adevărat că apostolii inspiraţi ai lui Isus din primul secol, nu au văzut semnele şi de fapt au făcut declaraţii premature cu privire la apropierea sfârşitului şi apropierea Venirii lui Christos.

Observaţi câteva date aici:

1). Prezența semnelor sfârşitului aveau să indice apropiere obiectivă - nu vreo iminenţă ambiguă, elastică, (sau rapiditate a acţiunii) ci o reală apropiere a sfârşitului. Acum, dacă semnele NU au fost prezente în primul secol atunci însăşi apostolii lui Isus au fost amăgiți crezând că au fost, - deoarece au spus că sfârşitul era aproape. Observaţi acum: Dispensaţionaliştii cred că atunci când apar semnele, credincioşii astăzi pot ştii că sfârşitul este în mod obiectiv aproape. Deci ei aplică afirmaţiile „în curând” literal şi obiectiv, când, (aşa după cum cred ei), apar semnele. Totuși, ucenicii lui Isus din primul secol sunt cei cărora li s-a spus:

A. – Să nu creadă (sau să facă) declaraţii premature cu privire la apropierea sfârşitului.

B. – Că ei vor vedea semnele.

C. – Când vor fi apărut semnele, ei puteau ştii că sfârşitul era aproape.

De aceea, întrebarea este, DE CE nu putem lua afirmaţiile temporale ale lor în mod literal, din moment ce lor li s-a spus să nu creadă și să nu facă afirmaţii privitoare la apropierea sfârşitului până nu au văzut semnele?

Au greşit ei în evaluarea semnelor şi în afirmaţiile lor legate de apropierea sfârşitului?

2). Isus a spus că toate declarațiile privitoare la apropiere trebuiau respinse până în momentul în care sfârşitul era într-adevăr aproape, semnele indicând acest lucru. Deci, oricine zicea „sfârşitul este aproape” înainte ca să apară semnele, trebuia respins ca profet fals. „Să nu mergeţi după ei!”

3). Petru şi Ioan au auzit avertizările lui Isus cu privire la a crede (şi deci, a face) declaraţii premature privind apropierea sfârşitului. Ei au ştiut mai bine decât oricine altcineva că nu trebuie să creadă sau să facă declaraţii premature privitor la apropierea sfârşitului.

4). În deplină cunoştiinţă că Isus a avertizat împotriva acceptării şi facerii unor declaraţii premature referitoare la apropierea sfârşitului, totuşi, scriind prin inspiraţia Duhului trimis de Tatăl ca să „descopere lucrurile viitoare” (Io.16:13), Petru a scris: „sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape” (1Pet. 4: 17), „a sosit (suntem în) clipa când judecata stă să înceapă ...” (1Pet. 4: 7). Mai mult, Ioan a scris şi Isus a spus: „lucrurile cari au să se întâmple în curând ... vremea este aproape! „Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape” (Apo. 1: 1-3; 22: 6-12). Isus Cel care a avertizat cu privire la declaraţiile premature a zis: „Să nu pecetluişti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape!” ... „Iată Eu vin curând!” (Apo. 22: 6-12). Isus Însuşi a fost Cel care a spus în Apo. 22: 6; 10-12 că împlinirea era aproape, şi venea cu repeziciune.

Deci, dacă Sfârşitul şi Parousia nu au fost într-adevăr aproape, ne confruntăm cu o dilemă, o situaţie extrem de penibilă: Declaraţiile lui Petru, Ioan (şi Isus) privitoare la apropierea sfârşitului erau de fapt unele din declaraţiile premature pe care Isus le-a condamnat şi împotriva cărora i-a avertizat! În acest caz trebuie să-i respingem pe Petru şi pe Ioan, (şi pe Isus) ca profeţi mincinoşi. Mai grav, Isus devine chiar unul dintre acei profeţi falşi făcând declaraţii premature privitor la apropierea sfârşitului, despre care El Însuşi a avertizat.

Totuşi, ei pretind că scriu prin Duhul trimis de Tatăl, care, ţineţi minte, cunoştea vremea sfârşitului!

Prin urmare - declaraţiile lui Petru şi Ioan (Isus) privitoare la apropierea sfârşitului au fost adevărate.

Oricum, dacă afirmaţiile lui Petru şi Ioan - cum că sfârşitul s-a fost apropiat acum 2000 de ani - sunt adevărate, atunci evident că toate declaraţiile privitoare la apropierea sfârşitului care au venit DUPĂ generaţia lor, sunt FALSE. – DECI ŞI CELE CARE SE FAC ASTĂZI!!!!! ...... sfârşitul era CHIAR LA UŞI!

Întrebări:

- Au făcut Petru şi Ioan declaraţii premature cu privire la apropierea sfârşitului? DA sau NU?

- A făcut Isus declaraţii premature privind apropierea sfârşitului în Apocalipsa?

- Au avut ei dreptate când au afirmat că sfârşitul s-a apropiat acum 2000 de ani? DA sau NU?

Faptul incontestabil este - că însăşi apostolii cu care a vorbit Isus despre pericolul declaraţiilor premature privitoare la apropierea sfârşitului, au făcut astfel de declarații privitoare la sfârșit.

Deci, dacă declaraţiile lui Isus şi ale apostolilor Săi NU au fost premature (şi desigur că nu au fost) atunci o proveniență şi aplicație a Apocalipsei, anterioară A.D. 70, este singura interpretare şi aplicare viabilă.

Ei, fie au avut dreptate – fapt care distruge paradigma dispensaţionalistă - sau ei au greşit – fapt care-i face chiar profeţii mincinoşi, despre care i-a avertizat Isus. Mai rău, Isus Însuşi face ceea ce dispensaţionaliştii consideră a fi declaraţii premature privitoare la apropierea sfârşitului.

Din moment ce Ioan a fost unul din cei care l-au auzit pe Isus avertizând împotriva declaraţiilor premature privitoare la apropierea sfârşitului, şi din moment ce Ioan a scris – prin Duhul venit de la Tatăl – că a sosit vremea, PARADIGMA viitoristă este falsă!

Acum dacă noi mai suntem aici şi dezbatem pe forum înseamnă că sfârşitul despre care vorbeşte Biblia este de altă natură. În caz contrar Isus şi Biblia îşi pierd credibilitatea. Concluzia: Dispensaţionalismul în special, şi viitorismul în general sunt paradigme false, bazate pe imaginaţia omenească şi nu pe Cuvântul Adevărului.