SEMNELE VENIRII LUI

Updated: Aug 3

Semnele venirii Lui

Matei 24: 30-31

original article

de David B. Curtis

trad. Iosif Dragomir

Opinia majoritară privind natura celei de a Doua Veniri, este, că va fi o întoarcere fizică, vizibilă trupească a Domnului Isus Christos pe pământ, pe care ori ce ochi o va vedea. Nu încape îndoială că aceasta este interpretarea susţinută de majoritatea creştinilor astăzi, dar este ea ceea ce ne învaţă Biblia? Unde ne învaţă Biblia că Isus se va întoarce pe pământ într-o manieră fizică şi trupească? Unii vor spune că Fpt. 1: 11 ne învaţă o a doua venire fizică şi trupească. Haideţi să privim pasajul. Fapte 1: 9-11 „După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: ,,Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaş fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”Înălţarea Lui a fost fizică şi vizibilă, deci nu va fi şi întoarcerea lui la fel? Se spune că El va veni în acelaşi fel.

Cuvintele „în acelaşi fel” este traducerea lui hon tropon. Prin examinarea lui hon tropon din NT, este limpede că această expresie nu înseamnă „exact la fel în fiecare detaliu” dar implică ideea de „similar în oarecare măsură.” Spre exemplu priviţi cum este folosită această expresie în. Luc. 13: 34 „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii supt aripi, şi n-aţi vrut!” A vrut Isus să-şi strângă Ierusalimul exact în acelaşi fel (hon tropon) cum o găină îşi strânge puii? Cred că nu! Accentul din Fapte 1: 11 este că venirea lui Christos va fi o venire pe nori, la fel cum a plecat pe nori El va veni pe nori. Vom examina în detaliu ideea venirii pe nori mai târziu. Nu există nici un pasaj care să spună explicit că Isus se va întoarce într-un mod fizic şi trupesc. O înţelegere a limbajului V.T. ne va ajuta să vedem că venirea Lui nu avea să fie una fizică.

Studiul lui Matei 24 ar putea să-ţi schimbe paradigma escatologică dacă îi dai voie. Cred că acesta este unul dintre cele mai semnificative capitole din Biblie privind a Doua Venire a Domnului Isus Christos. Înţelegând acest capitol ţi se va schimba felul de a vedea NATURA celei de a Doua Veniri. În vers. 23-26 din Mat. 24, Isus pare să accentueze că venirea Lui nu va fi una fizică şi trupească. Dacă cineva va spune „Iată Christosul este aici sau acolo” ei nu trebuiau să-l creadă. Dacă cineva le-ar spune „Iată-L în pustie sau în odăiţe ascunse” ei trebuiau să nu-l creadă. De ce? Dacă venirea Lui avea să fie una fizică şi trupească de ce nu ar putea cineva să spună „Iată-L acolo”? Ei nu trebuiau să creadă aceasta pentru că Venirea Lui nu avea să fie fizică şi trupească, totuşi putea fi văzută desluşit. Cum ar fi putut ei vedea venirea Lui? Ei puteau s-o vadă în judecata care avea să cadă asupra Ierusalimului. Venirea Lui va fi ca fulgerul (v. 27).

Cred că, comparând Scriptura cu Scriptura, putem vedea că fulgerul se referă la judecata lui Dumnezeu. Mi se pare că atunci când Isus compară venirea Sa cu fulgerul El spune că venirea Sa va fi văzută în judecată. Venirea Lui va fi ca o pasăre de pradă care se aruncă asupra stârvului (v. 28). Acest limbaj este identic cu cel judiciar pe care-l găsim în V.T. Venirea Lui va fi un eveniment zguduitor. Mat. 24: 29 „Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.”

Dacă nu eşti familiarizat cu limbajul apocaliptic al V.T. nu vei înţelege ce spune Isus aici. Acest limbaj este unul obişnuit printre profeţii V.T. În limbajul apocaliptic, marile tulburări şi judecăţile aduse asupra pământului, sunt adesea reprezentate prin tulburări şi schimbări în locurile cereşti. Acest limbaj nu trebuie luat literal!

Ca o notă de margine, daţi-mi voie să vă aduc un alt gând legat de vers. 21. Isus a spus că necazul cel mare va fi „aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.” Gary Hardison spunea: „ Expresia „nici nu va mai fi” implică faptul că timpul va mai continua după necaz.” Sunt de acord. Necazul cel mare nu se va mai întâmpla într-o zi din viitor când se termină lumea, el a avut loc în AD 70 când s-a terminat veacul Vechiului Legământ.

Pe măsură ce continuăm studiul nostru asupra lui Matei, ajungem la vers. 30 şi 31 care sunt legate de vers. 27-29. Vers. 23-26 ne spun cum nu este a doua venire. Nu va fi o întoarcere fizică, trupească. Apoi în vers. 27-31 El ne spune cum va fi a doua venire. Am văzut deja că ea se va manifesta în judecată. Mat. 24: 30 „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.”

Când este „atunci”? „Atunci” se referă la „îndată după acele zile de necaz” din vers. 29. După Căderea Ierusalimului în AD 70, care a fost necazul cel mare, va fi văzut acest semn. Ce este semnul? Cred că-ţi poţi imagina că sunt tot felul de sugesti cu privire la ce a fost (sau va fi?) semnul. Unii dintre părinţii bisericii cum este Chrysostom, Augustin, Jerome şi Erasmus au crezut că semnul va fi crucea, apărând pe cer. Unii au crezut că a fost întoarcerea stelei care a marcat naşterea Lui. Unii dispensaşionalişti cred că semnul poate implica oraşul ceresc, Noul Ierusalim care va coborâ în acel moment şi va rămânea suspendat asemenea unui satelit, deasupra Ierusalimului pământesc. Hal Lindsey a spus: „Probabil „semnul fiului Omului” va fi o imagine celestă gigantică a lui Isus, proiectată pe cer, pentru ca toţi s-o vadă. Acest lucru va explica cum oamenii dintr-o dată Îl recunosc cine este şi văd cicatricele răstignirii Sale pe cruce.” După cum poţi vedea, semnul poate fi orice permite imaginaţia ta să fie, dacă nu păstrezi în minte relevanţa auditorului.

Cine a întrebat care va fi semnul venirii Lui? Ucenicii Lui (vers. 3). Cu cine vorbea Isus? Cu ucenicii.

Oricare ar fi fost semnul, el trebuia să apară în AD 70 imediat după zilele acelea de necaz, care a fost distrugerea Ierusalimului. A fost un semn pentru acea generaţie, nu pentru noi, 2000 de ani mai târziu. Ca să înţelegem ce este acest semn, trebuie să avem o traducere corectă. NIV (New International Version) adaugă la confuzie, ea spune: „Atunci semnul Fiului Omului va apărea pe cer.” O redare cuvânt cu cuvânt, din greacă spune: „Şi apoi va apărea semnul Fiului Omului în cer” Observaţi că locaţia este „în cer” nu „pe cer”; şi nu semnul este în cer, ci Fiul Omului, El este în cer. Esenţa este aceasta: Distrugerea Ierusalimului şi a Templului iudaic a fost semnul că Fiul Omului era în cer.

J. Marcellus a spus: „Semnul nu trebuia să apară pe cer, ci distrugerea Ierusalimului avea să indice domnia Fiului Omului în cer.” Această formulare a pasajului ne duce înapoi la expresia „Fiul Omului” folosită în Daniel 7: 13, pe care Isus o foloseşte cu privire la El când se referă la Venirea Sa. Mat. 24: 27 „Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.”Judecata Ierusalimului era semnul că Fiul Omului era în cer, ca împlinire a lui Dan. 7: 13-14. „M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire vecinică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.”

Aici Îl vedem pe Isus, Fiul Omului, înaintând spre Cel îmbătrânit de zile şi primind împărăţia veşnică. Profeţia a fost împlinită la înălţare.Fpt. 2: 30-36 „Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai lui. Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: ,,Domnul a zis Domnului meu: ,Şezi la dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.” Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.” Împărăţia pe care a primit-o de la Cel îmbătrânit de zile, nu este alta decât împărăţia simbolizată de acea piatră care s-a desprins din munte. Dan. 2: 34-35 „Tu te uitai la el, şi s-a deslipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului, şi le-a făcut bucăţi. Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărâmase chipul, s-a făcut un munte mare, şi a umplut tot pământul.”

Împărăţia a fost dată lui Christos la Înălţarea Sa, şi acest lucru a fost arătat lui Israel prin distrugerea Ierusalimului în AD 70. Distrugerea Ierusalimului a fost semnul că Isus Christos a fost Mesia lui Dumnezeu.

Mat. 26: 63-64 „Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: ,,Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” ,,Da”, i-a răspuns Isus, ,,sunt! ,,Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.”

Aici Caiafa, marele preot întreabă pe Isus dacă este El, Fiul lui Dumnezeu, Mesia. Observaţi asemănarea dintre răspunsul lui Isus dat lui Caiafa şi ceea ce a spus El în textul nostru. Mat. 24: 30 „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.”

Isus i-a spus lui Caiafa, veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu.” El le-a zis ucenicilor, ei vor vedea semnul că Fiul omului este în cer.” El a spus lui Caiafa, veţi vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului.” El a zis ucenicilor, vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.” Evident că este acelaşi eveniment în ambele pasaje. Observaţi răspunsul lui Caiafa la afirmaţia lui Isus. Mat. 26: 65 „Atunci marele preot şi-a rupt hainele, şi a zis: ,,A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.” Ce a spus Isus de a fost perceput ca blasfemie? Caiafa a înţeles că Isus afirma că este Mesia, este Dumnezeu. Pentru a înţelege ce spune Isus trebuie să înţelegem ideea din spatele „venirii pe nori.” „Venirea pe norii cerului” a lui Dumnezeu, este un mod simbolic de a vorbi despre prezenţa, judecata şi mântuirea Lui. De-a lungul V.T. Dumnezeu „a venit pe nori” pentru mântuirea poporului Său şi judecarea duşmanilor Săi. Venirea pe nori indică prezenţa Lui:

Ex. 16: 10 „Şi, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie, şi iată că slava Domnului s-a arătat în nor.

Ex. 19: 9 „Şi Domnul a zis lui Moise: ,,Iată, voi veni la tine într-un nor gros, pentru ca să audă poporul când îţi voi vorbi, şi să aibă totdeauna încredere în tine.” Moise a spus Domnului cuvintele poporului.

Ex. 34: 5 „Domnul S-a coborât într-un nor, a stătut acolo lângă el, şi a rostit Numele Domnului.”

Lev. 16: 2 „Domnul a zis lui Moise: ,,Vorbeşte fratelui tău Aaron, şi spune-i să nu intre în tot timpul în sfântul locaş, dincolo de perdeaua din lăuntru, înaintea capacului ispăşirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci deasupra capacului ispăşirii Mă voi arăta în nor.”

Num. 11: 25„Domnul S-a coborât în nor, şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el, şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi de îndată ce duhul s-a aşezat peste ei, au început să proorocească; dar după aceea n-au mai proorocit.”

Mântuirea – izbăvirea – În Psalmul 18: David vorbeşte despre izbăvirea de mânia lui Saul, folosind limbaj apocaliptic. Ps. 18: 9-12 „A plecat cerurile, şi S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui. Călărea pe un heruvim, şi zbura, venea plutind pe aripile vântului. Întunerecul Şi-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri. Din strălucirea, care se răsfrângea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.”

Judecata– Ideea venirii Lui pe nori, este de asemenea asociată cu judecarea duşmanilor Lui. Is. 19: 1 „Proorocie împotriva Egiptului. Iată, Domnul călăreşte pe un nor repede şi vine în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea Lui, şi li se îndoaie inima Egiptenilor în ei.” Cunoaştem din cap. 20 că Dumnezeu a folosit pe Asirieni ca instrumente ale mâniei Sale împotriva Egiptului, şi totuşi spune că „Domnul călăreşte pe un nor repede ... idolii Egiptului tremură înaintea (în prezenţ) Lui inima Egiptului se topeşte înăuntrul lui.” Dumnezeu a venit împotriva Egiptului cu judecată. Prezenţa Lui s-a manifestat, a fost făcută cunoscut prin judecată, însă Asirienii au fost în mod literal prezenţi. Limbaj similar este folosit în cazul căderii Ninivei.

Naum 1: 3 „Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vârtej, şi norii sunt praful picioarelor Lui.”

Naum 1: 5-6 „Se clatină munţii înaintea Lui, şi dealurile se topesc; se cutremură pământul înaintea Lui, lumea şi toţi locuitorii ei. Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Şi cine poate ţinea piept mâniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul, şi se prăbuşesc stâncile înaintea Lui.”

Cunoaştem că Ninive a fost distrusă nu prin venirea literală din cer a lui Dumnezeu pe nori, ci de armatele invadatoare ale Chaldeenilor şi Mezilor în 612 BC.

Când Isus a spus că vine pe norii cerului, El folosea limbajul apocaliptic al profeţilor pentru a se identifica pe Sine cu Mesia, Judecătorul. Caiafa a reacţionat aşa cum a făcut-o, pentru că ştia că doar Dumnezeu a venit pe nori; aceasta era pretenţie la dumnezeire. El a ştiut că Isus susţinea că este Mesia din Daniel 7. Observaţi ce spune Isus în: Mc. 14: 62 ,,Da, sunt,`` i-a răspuns Isus. ,,Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.” Aici se spune că ei Îl vor vedea „venind pe norii cerului” în timp ce El „şade la dreapta puterii.” Dacă aceasta este literal şi trupesc, cum poate El face ambele lucruri în acelaşi timp? Este limpede că acesta este limbaj apocaliptic. Venirea Lui pe nori este dovada că El şade pe tron la dreapta puterii.

John Lightfoot spune: „Şi apoi va apare semnul Fiului omului. Apoi Fiul omului va da o dovadă despre Sine însuşi, pe care ei nu au acceptat-o înainte: într-adevăr, o dovadă arătată nu printr-o siluetă vizibilă, ci în răzbunare şi judecată atât de vizibilă încât toate triburile de pe pământ vor fi obligate să Îl recunoască ca Răzbunătorul. Evreii nu au vrut să-L recunoască. Acum ei Îl vor recunoaşte, indiferent dacă vor vrea sau nu.

Isaia 24: 11 „Doamne, mâna Ta este puternică: ei n-o zăresc! Dar vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău, şi vor fi ruşinaţi; va arde focul pe vrăjmaşii Tăi.”

De multe ori evreii au cerut un semn Luca 11: 29-30. Pe când noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: ,,Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se va da alt semn decât semnul proorocului Iona. „Căci după cum Iona a fost un semn pentru Niniveni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta.” Io. 6:30 ,,Ce semn faci Tu, deci”, I-au zis ei, ,,ca să-l vedem, şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?” Acum va apare un semn, că El este adevăratul Mesia pe care L-au dispreţuit, batjocorit şi răstignit, şi anume, semnalul răzbunării şi mâniei Sale, aşa cum nici o altă naţiune nu a simţit-o, de la întemeierea lumii.”

Textul nostru ne spune că la momentul venirii Sale, „toate seminţiile pământului se vor boci.” Cuvântul „seminţie” este o referire la Israel. Păgânii nu sunt numiţi seminţii în Biblie. La vremea aceea erau seminţii în Israel, dar de la Căderea Ierusalimului nu au mai existat seminţii în Israel. Acest lucru ne aminteşte de:

Apo. 1: 7 „Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.” Ioan a spus că Isus avea să vină în „curând” şi „repede” şi că „Iudeii,” cei care L-au străpuns se vor boci la venirea Lui. Trebuie să vedem că aceasta nu este o venire fizică, trupească a lui Christos, ci o venire pentru judecată. Ideea „vederii” aici nu este vedere fizică, ci „a recunoaşte, a fi conştient de, a percepe.” Distrugerea Ierusalimului va face seminţiile lui Israel să recunoască că Isus a fost într-adevăr Fiul omului şi Mesia.

Thomas Newton (1754) a spus: „Mântuitorul nostru a continuat, în acelaşi stil figurativ, versetul. 30. „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.” Înţelesul limpede a acestui verset este, că distrugerea Ierusalimului va fi un exemplu remarcabil de răzbunare divină, un semn al manifestării puterii şi slavei lui Christos, încât toate seminţiile se vor bocii, şi mulţi vor fi îndrumaţi să-L recunoască pe Christos şi religia Creştină.” În profeţiile V.T., Dumnezeu este frecvent descris ca venind pe nori, la fiecare intervenţie remarcabilă şi manifestare a puterii Sale; şi aceeaşi descriere este aici aplicată lui Christos. Distrugerea Ierusalimului va fi o manifestare a puterii lui Christos, la fel de amplă ca şi când ar veni El însuşi, vizibil pe norii cerului.”

John Gill (1809) un premilenist, a zis: „El va apărea, nu în persoană, ci în puterea mâniei şi răzbunării Sale, asupra poporului Iudeu care va fi un semn şi o dovadă completă că El venise.” Limbajul profetic al V.T. ne arată clar că venirea Domnului pe nori vorbeşte despre venirea Sa pentru judecată. Şi exact acelaşi lucru înseamnă şi în N.T. când vorbeşte despre Christos venind pe nori. Poporul l-a văzut venind cu judecată, dar nu a fost o apariţie vizibilă a lui Christos în persoană.

Isus a prezis atât distrugerea Ierusalimului cât şi Parousia Lui, în acelaşi context. Din moment ce Ierusalimul a fost distrus exact aşa cum a prezis, de ce este greu de crezut că El a venit exact aşa cum a spus că avea să o facă? Distrugerea Ierusalimului a fost o manifestare a puterii lui Christos la fel de substanţială ca şi când El însuşi ar fi venit vizibil pe norii cerului. Acelaşi fel de metaforă este dus mai departe în versetul următor: Mat. 24: 31 „El va trimete pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.” Renunţă Domnul dintr-o dată la limbajul apocaliptic şi începe să vorbească literal? Eu cred că NU! Acesta este tot limbaj apocaliptic.

Lucrul cel mai important pe care doresc să-l vedeţi aici, este că, indiferent ce însemnă aceasta, a avut loc acum 2000 de ani. În vers. 34 Isus a spus: Mat. 24: 34 „Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.” Generaţia căreia El îi vorbea, avea să experimenteze toate lucrurile despre care a vorbit El, inclusiv adunarea (strângerea) celor aleşi.

Cu acest lucru în minte haideţi să vedem dacă putem înţelege despre ce este vorba aici. Trebuie să încercăm să înţelegem folosirea trâmbiţei în V.T. Trâmbiţa era folosită pentru a chema poporul lui Israel laolaltă.

Num. 10: 2 ,,Fă-ţi două trâmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberelor.” Trâmbiţa trebuia să sune în Ziua Ispăşirii în anul Jubiliar pentru a anunţa eliberarea sclavilor şi ştergerea datoriilor. Vă rog să observaţi că AD 70 a fost un an jubiliar.

Lev. 25: 9-10 „În a zecea zi a lunii a şaptea, să pui să sune cu trâmbiţa răsunătoare; în ziua ispăşirii, să sunaţi cu trâmbiţa în toată ţara voastră. Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui, şi fiecare din voi să se întoarcă în familia lui.” Ce spune Isaia în legătură cu trâmbiţa şi strângerea lui Israel?

Is. 27: 12-13 „În vremea aceea, Domnul va scutura roade de la cursul Râulul până la pârâul Egiptului; iar voi veţi fi strânşi unul câte unul, copii ai lui Israel! În ziua aceea, se va suna cu trâmbiţa cea mare şi atunci se vor întoarce cei surghiuniţi din ţara Asiriei şi fugarii din ţara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfânt, Ierusalim.” Isaia spune că atunci când va suna trâmbiţa lui Dumnezeu, surghiuniţii lui Israel vor fi adunaţi. Aceasta este o reiterare a unei promisiuni mesianice mai timpurii, cu privire la strângerea laolaltă a Rămăşiţei.

Is. 11: 1-5 Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărâ după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărâ cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorâ pe cel rău. Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale, şi credincioşia brâul mijlocului Său.”

Is. 11: 11-12 „În acelaş timp, Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său, risipit în Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat, şi în ostroavele mării. El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel, şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului.

Aici avem ideea strângerii din cele patru colţuri ale pământului. Deci, urma să vină o vreme când Dumnezeu avea să-şi strângă poporul laolaltă. Ucenicii lui Isus au fost familiarizaţi cu limbajul V.T. şi când l-au auzit pe Isus vorbind de sunetul trâmbiţei. Fără îndoială şi-au adus aminte de promisiunea lui Isaia. O să avem o mai bună înţelegere a trâmbiţelor şi strângerii laolaltă, privind şi alte pasaje în care este folosit acelaşi limbaj.

1Cor. 15: 51-52 „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.” Observaţi ce se întâmplă aici, trâmbiţa va suna şi morţii vor învia. Aceasta este o referire la morţii în Christos. Morţii vor învia în prezenţa lui Dumnezeu, şi cei vii vor fi schimbaţi. Cei vii vor îmbrăca nemurirea. Este aceasta o trâmbiţă diferită de cea despre care vorbeşte Isaia? NU! Trâmbiţa a răsunat ca să adune laolaltă poporul lui Dumnezeu. Aceasta este o strângere laolaltă spirituală, în prezenţa lui Dumnezeu, aceasta este învierea. Este aceeaşi idee pe care o găsim în Mat. 24: 31, trâmbiţa răsună şi aleşii sunt adunaţi laolaltă sau înviaţi. Daniel leagă învierea de distrugerea Ierusalimului.

Dan. 12: 7 „În vremea aceea se va scula marele voivod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa vecinică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.” În cazul că scăpăm acest lucru, el clarifică mai departe în vers. 7, spunând că acest lucru se va întâmpla odată cu distrugerea Ierusalimului.

Dan. 12: 7 „Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă, şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic, că va mai fi o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme, şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot.” Lui Daniel i s-a spus că învierea va avea loc când puterea poporului sfânt (iudeii) va fi zdrobită de tot. Aceeaşi idee a trâmbiţei şi strângerii o găsim şi în: 1Tes. 4: 15-18 „Iată, în adevăr, ce vă spuneam, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, cari vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborâ din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.” Observaţi că Pavel nu spune „ACEI care vor rămânea până la venirea Domnului” ci spune „NOI CEI VII care vom rămânea până la venirea Domnului.”

Vedem din nou aceeaşi idee, trâmbiţa răsună şi aleşii sunt adunaţi. „Căci însuşi Domnul, Se va coborâ din cer.” Cuvântul „coboară” se folosea în mod obişnuit atunci când preoţii coborau din Templu să anunţe că ispăşirea s-a realizat. Ideea „de a fi răpiţi în nori ca să fim cu El în văzduh” s-ar putea referi la idea la care am privit mai devreme, „norul” reprezentând Prezenţa lui Dumnezeu. Aceasta este o imagine a strângerii aleşilor lui Dumnezeu în prezenţa Sa, în Sfânta Sfintelor. Vorbeşte Pavel despre o răpire literală? Eu cred că nu! Textul paralel din Luca ne ajută să vedem că strângerea este o vreme de izbăvire.

Luc. 21: 27-28 „Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” Cuvântul „izbăvire” este grecescul apolutrosis şi înseamnă - răscumpărare, scăpare sau mântuire. Aceşti credincioşi din N.T. au fost salvaţi prin sângele lui Christos.

Ef. 1: 7 „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său,...”

Plata s-a făcut la Calvar dar până nu se întorcea Marele lor Preot, răscumpărarea nu era completă.

Ef. 4: 30 „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” Ei au fost pecetluiţi şi aşteptau răscumpărarea care s-a realizat la a doua venire când Domnul Şi-a adunat aleşii în Prezenţa Sa.

Israel se aduna în fiecare an la Ierusalim pentru diferite sărbători iar evenimentul culminant era Ziua Ispăşirii. Marele Preot intra în Sfânta Sfintelor din Templu să facă ispăşire pentru popor. În timp ce Marele Preot se afla în Locul Prea Sfânt, poporul îngrijorat aştepta întoarcerea lui. Nu exista întoarcere, nu exista nici ispăşire, nici răscumpărare! Ev. 9: 24-28 „Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuş, ca marele preot, care intră în fiecare an în Locul Prea Sfânt cu un sânge, care nu este al lui; fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.”

Isus a ieşit afară din Sfânta Sfintelor care este în cer, arătându-ne că mântuirea noastră a fost desăvârşită ducându-ne în prezenţa lui Dumnezeu. Acest lucru nu putea fi realizat până când cortul iudaic pământesc nu a fost distrus. Ev. 9: 8 „Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul Prea Sfânt, nu era încă deschis câtă vreme sta în picioare cortul dintâi.”

Distrugerea Ierusalimului şi a templului era semnul venirii Lui în putere şi slavă. Mat. 24 ne arată clar că marea strângere laolaltă a poporului lui Dumnezeu a avut loc când templul pământesc a fost distrus în AD 70. De acum încolo cei morţi în Christos nu mai trebuiau să rămână închişi în locul de aşteptare numit hades. De acum încolo păcatul şi moartea nu ne va mai separa de Dumnezeu. La asta se referă învierea, cei morţi în Christos sunt înviaţi în prezenţa lui Dumnezeu. Acelora care au fost în viaţă atunci li s-a dat nemurirea. Toate acestea s-au întâmplat în AD 70. Credincioşii, astăzi nu au nevoie de o înviere pentru că Isus a zis: Io. 11: 26 „Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” Noi avem viaţa veşnică, imortalitatea, iar când murim fizic noi continuăm vii în prezenţa lui Dumnezeu.

0 views0 comments

Recent Posts

See All

Ai zis că ai dubii în privinţa guvernării lumii de către Isus de la Ierusalim? Dacă dubiile tale se referă şi la o şedere fizică pe tronul fizic al lui David atunci ele sunt justificate. Îţi mai dau u

About Me

I'm a paragraph. Click here to add your own text and edit me. It’s easy. Just click “Edit Text” or double click me to add your own content and make changes to the font. I’m a great place for you to tell a story and let your users know a little more about you.

#LeapofFaith

Posts Archive

Keep Your Friends
Close & My Posts Closer.

Thanks for submitting!