O „A TREIA” VENIRE?

O „a treia” Venire?

Matei 24: 36- 42

original article

de David B. Curtis

trad. Iosif Dragomir

Cercetăm Discursul Domnului nostru de pe Muntele Măslinilor aşa cum îl găsim în Matei 24. Acest capitol este unul foarte important; este de fapt inima profeţiei Noului Testament. Am observat că dacă privim la acest text prin ochelarii primului secol, cuvintele lui Isus primesc un înţeles cu totul nou. Isus nu vorbeşte cu noi (Românii secolului 21) ci cu ucenicii Săi (Evreii primului secol). Lucrurile care erau în viitor (pentru ei), la vremea când au fost scrise, sunt istorie antică pentru noi.

Acest întreg discurs este implicat în a răspunde întrebărilor ucenicilor privitoare la sfârşitul veacului iudaic (nu lumii) şi Parousia lui Christos, ambele manifestându-se prin distrugerea Ierusalimului şi templului iudaic. Majoritatea Creştinătăţii aşteaptă o viitoare Venire a lui Christos, dar potrivit cu cuvintele lui Isus, toate aceste lucruri au avut loc „în generaţia” căruia a vorbit Isus. Isus a venit în AD 70 cu putere şi mare slavă iar Venirea Sa s-a manifestat prin distrugerea Ierusalimului. Cerul şi pământul Israelului Vechiului Legământ au trecut iar cerul şi pământul nou al Noului Legământ, Biserica, au fost inaugurate, desăvârşite.

Printre cei care sunt doar parţial preterişti, există un consens în ceea ce am spus cu privire la interpretarea şi aplicarea lui Matei 24: 1-35 la distrugerea Ierusalimului la AD 70. Printre aceiaşi preterişti, oricum, se naşte o controversă cu privire la propusa schimbare de subiecte şi ere, versetul 36 fiind privit ca un verset de tranziţie temporală. Polemica priveşte faptul, dacă Christos a vorbit de două chestiuni (distrugerea Ierusalimului vers. 1-35, şi sfârşitul lumii vers. 36 şi cont.) sau doar de una, aceasta fiind distrugerea Ierusalimului şi sfârşitul veacului iudaic?

Mat. 24: 36 „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”

J. Marcellus Kik scrie în comentariul său asupra Discursului lui Isus de pe Muntele Măslinilor, O Escatologie a victoriei, că „mulţi au recunoscut că odată cu versetul 36 intervine o schimbare de subiect.”

C.H. Spurgeon indică acest fapt în comentariul lui asupra versetului 36 din Mat. 24: „există aici în cuvintele lui Isus o schimbare majoră, care în mod clar indică că ele se referă la ultima Sa mare venire pentru judecată.” Kenneth L. Gentry, autor a multor lucrări folositoare privitoare la profeţie, ia o poziţie similară.

Ce contează dacă Matei 24 poate fi divizat sau nu? Absolut, contează!!! Dacă capitolul are de-a face doar cu o împlinire în primul secol, ceea ce eu cred, atunci viitoriştii nu au nici un text prin care să dovedească o venire viitoare a lui Christos. Prin urmare ei trebuie să admită că Parousia lui Christos a fost un eveniment spiritual care a avut loc în primul secol, fapt care ţine în armonie toate afirmaţiile temporale făcute privind iminenţa Venirii Sale. (ex. Mat. 16: 27-28; Luc. 21: 20-36; Io. 21: 22-23; Rom. 13: 11-12; 1Cor. 1: 4-8; Evr. 8: 13; 10: 25, 37; Iac. 5: 7-9; 1Pet. 4: 5, 7, 17; 1Io. 2:18; Iuda 17-19; Apo. 1: 1-3, 7; 22: 6-7, 10, 20 ca să numim doar câteva).

Interpretarea preteristă susţine că a doua Venire a lui Christos a avut loc în AD 70, a constat într-o judecată şi o înlăturare a sistemului Vechiului Legământ (cerul şi pământul), şi a instaurat pe deplin Împărăţia, Noul Legământ, (noi ceruri şi pământ nou). Isus a venit în primul secol exact aşa cum a spus, şi nu există nici o menţiune în Scriptură că ar fi o „a treia” Venire.

Haideţi să privim la câteva argumente care demonstrează că acest capitol nu poate fi divizat.

1. Ziua „Aceasta” şi ziua „Aceea”

Unul din argumentele cheie a celor care împart acest capitol, este că de patru ori în trei versete diferite Mat. 24: 19, 22, 29 Isus vorbeşte despre „zilele acelea.” Oricum, ni se spune că în vers. 36 avem un contrast direct când Isus spune „Dar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni.” Stafford North spune, „versetul 36 începe cu cuvântul „dar” (Cornilescu omite cuvântul; există în Biblia Trad, Lit. Nouă, Bucureşti 2001), sugerând un contrast cu ceea ce a fost înainte. Pe lângă aceasta, înainte de vers. 34, Isus a folosit pluralul „zile” pentru a se referi la subiectul Lui major, în timp ce după vers. 34 El vorbeşte la singular despre „ziua aceea.” Kik de asemenea a subliniat această distincţie: „Expresia „ziua aceea” dă o dovadă imediată a schimbării de subiect.” Gentry scrie, „Ar trebui să observăm accentul pre-tranziţional pus pe pluralul „zile” în contrast cu concentrarea asupra singularului „zi” după aceea.”

Gentry mai scrie, „Se pare că există un contrast intenţionat între ceea ce este aproape (în vers. 34) şi ceea ce este departe (vers. 36): această generaţie vs. aceea zi. Se pare mult mai potrivit pentru Christos să fi vorbit despre „această zi” mai degrabă decât „aceea zi,” dacă El ar fi dorit să se refere la vremea „neamului acestuia.”

Eu cred că „aceea” despre „aceasta” este multă zarvă pentru nimic. „Neamul acesta” se referă la generaţia prezentă căruia îi vorbea Isus. „Aceasta” (referindu-se la generaţie), prin urmare este un cuvânt potrivit pentru ceva ce este prezent, în timp ce „aceea” (tot generaţie) este cel mai potrivit cuvânt pentru ceva ce este în viitor (pentru ei). Arndt şi Gingrich sunt de acord: „Aceasta” se referă la ceva comparativ aproape, la fel cum ekeinos (aceea) se referă la ceva comparativ mai îndepărtat.”

Aceşti scriitori nu cred că „ziua aceea” poate fi o referire la Căderea Ierusalimului. Ei susţin că singularul „ziua aceea” se poate referi doar la o viitoare (pentru noi) Venire a lui Christos. Este uşor de arătat cât de greşiţi sunt, prin compararea Scripturii cu Scriptura.

Luc. 17: 31 „În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi îşi va avea vasele în casă, să nu se coboare să le ia; şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.”

Aici Isus foloseşte expresia la singular, „ziua aceea” care în mod clar se referă la aceiaşi situaţie despre care vorbeşte Mat. 24:17, situaţie despre care, cei care împart capitolul 24 din Mat., spun că se referă la distrugerea Ierusalimului.

Mat. 24: 17 „cine va fi pe acoperişul casei, să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă; şi cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina.”

Nu poţi spune că „ziua aceea” din Luc. 17: 31 se referă la un eveniment trecut pentru noi, iar „ziua aceea” din Mat. 24: 36 se referă la un eveniment în viitorul nostru. Ele clar vorbesc despre acelaşi eveniment! Deci când Isus foloseşte expresia „dar despre ziua aceea” în vers. 36 El încă mai vorbeşte despre acelaşi subiect.

Nu-i logic şi coerent ca „zilele acelea” (Mat. 24: 19, 22) să culmineze în „ziua aceea” menţionată în vers. 36???

Unul din motivele pentru care mulţi comentatori văd o distincţie între „zilele acelea” şi „ziua aceea” sunt ideile preconcepute, cum că ucenicii au pus întrebări legate de două subiecte, distrugerea Ierusalimului şi sfârşitul timpului. Cu aceste presupuneri în minte, interpretatorul îl vede pe Isus schimbând subiectul în vers. 36.

Unde este dovada contextuală că ucenicii aveau în minte altă venire decât cea abia menţionată de către Isus – venirea Sa să distrugă Ierusalimul în acea generaţie? Este pură speculaţie să aduci o altă venire în acest context.

2. Semne, semne, pretutindeni câte un semn

Un alt argument pe care îl folosesc cei care divizează cap. 24, este absenţa semnelor în vers. 36. Ei spun că Isus a vorbit despre semne în prima parte a capitolului, dar în vers. 36 spune, „Dar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie.” Ei spun, „o zi are semne cealaltă nu are, prin urmare nu poate fi vorba despre aceiaşi zi!” North spune „El le-a spus ucenicilor ... exact când va avea loc distrugerea Ierusalimului: în timpul vieţii lor şi ei puteau să citească semnele apropierii armatelor atât de exact încât puteau să scape. Dar despre venirea Lui nimeni nu ştie când va fi – nici omul, nici îngerii nici chiar Isus Însuşi.”

La o examinare atentă a celor trei Evanghelii sinoptice vom observa că Isus nu le-a spus niciodată că ei vor şti exact „ziua” referitoare la distrugerea Ierusalimului. Nu vei găsi acest lucru nicăieri. Semnele pe care li le-a dat aveau să le spună când avea să fie „APROAPE,” El niciodată nu le-a dat ziua sau ceasul.

Mat. 24:36 „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”

Isus ca şi Fiu al Omului a renunţat la prerogativele dumnezeirii Sale una dintre ele fiind omniscienţa. Ca şi om Isus însuşi nu a ştiut exact ziua şi ceasul distrugerii Ierusalimului.

Luc. 2: 52 „Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.”

Mulţi astăzi folosesc vers. 36 să demonstreze că noi nu cunoaştem momentul celei de a doua Veniri a lui Christos (vezi articolul lui Don K. Preston Semne, semne, pretutindeni câte un semn sau .... poate nu) care este încă în viitor. Dar după cum am văzut deja, „ziua aceea” se referă la trecerea cerului şi pământului, care a fost distrugerea Ierusalimului Vechiului Legământ. Isus deja le spusese, în vers. 34, că aceasta va avea loc în timpul generaţiei lor (patruzeci de ani sau aşa ceva). Dar ei nu au ştiut „ziua sau ceasul” când se va întâmpla.

Când o femie rămâne însărcinată, noi ştim că în aproximativ 40 de săptămâni ea va avea un copil. Nu ştim ziua sau ceasul dar ştim că se va întâmpla în timp de aproximativ 40 de săptămâni. Exact acest lucru îl spune Isus aici. Este destul de interesant că aceea perioadă dinaintea instaurării împărăţiei este adesea asemănată cu durerile naşterii. Mat. 24: 8 „Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.”

Cuvântul grecesc tradus „dureri” este odin. El înseamnă junghi, sau chinuri în special la naştere – durere întristare, trudă. Cuvântul este folosit şi în 1.Tes. 5: 1-4 şi este tradus cu „durerile naşterii”.

1.Tes. 5: 1- 4 „Cât despre vremi şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: ,,Pace şi linişte!„ atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.”

Deci ilustraţia femeii însărcinate şi naşterii copilului este una biblică. Ştim când naşterea copilului este aproape dar nu ştim ziua şi ceasul.

John Lightfoot (1859) a spus în „Despre care zi sau ceas?”, că discursul se referă la ziua distrugerii Ierusalimului, și este atât de evident, din întrebările ucenicilor dar şi din întreg firul discursului lui Isus, că este de mirat cum unii înţeleg aceste cuvinte ca referindu-se la ziua şi ceasul judecăţii finale.” ( vol. 2, p. 442).

N. Nisbett (1787) a spus, „... Cu nici un chip nu pot crede că evangheliştii sunt scriitori atât de iresponsabili şi inexacţi, să facă brusc o tranziţie abruptă, cum se presupune că au făcut aici; sau mai mult, să spargă barierele regulilor fundamentale ale scrisului, prin aparenta referire la ceva ce au spus înainte, când de fapt în realitate ei încep un nou subiect. Absurditatea supoziţiei (că evangheliştii sunt incoerenţi) apare şi mai puternică dacă ne amintim că întrebarea ucenicilor a fost, „Când se vor întâmpla toate ACESTE lucruri?” (despre care ne-ai vorbit, nu despre care nici n-ai pomenit).

Adam Clarke (1837) a spus, „ din moment ce nu se cunoştea ziua, în care Ierusalimul urma să fie cucerit de către Romani, Domnul nostru i-a sfătuit pe ucenici să se roage ca acest lucru să nu se întâmple într-o zi de Sabat; iar pentru că nu era cunoscut nici sezonul, ei trebuiau să se roage ca cucerirea să nu aibă loc iarna.” (Adam Clarke’s Commentary on Mattew 24). Prin urmare ei au cunoscut vremea dar nu ziua şi ceasul.

3. Indică cuvântul „dar” o tranziţie?

S-a spus că prin folosirea cuvântului „dar” Isus a schimbat subiectul cu altul. Oare indică faptul că vers. 36 începe cu „dar,” un contrast în conţinut şi mesaj? NU! Cuvântul „dar” este folosit ca o conjuncţie nu ca prepoziţie. Ca şi conjuncţie „dar” nu este un cuvânt al contrastului ci mai degrabă uneşte ceea ce s-a spus cu ceea ce urmează să se spună. Concordanţa Greacă New Englishman a Noului Testament spune, „Uzanţa conjunctivală a lui „de” este de departe cea mai frecvent folosită particulă (conjuncţie) în Noul Testament.

Dacă „dar” la începutul unui verset introduce o întrerupere şi schimbare de subiect, există 7- 8 (în funcţie de traducere), schimbări de subiect în cap. 24! Vezi Mat. 24: 6, 8, 13, 20, 36, 43, 48. Examinând versetele de dinaintea lui 24: 36 şi după, veţi constata că cea mai obişnuită folosire a lui „dar” în Mat 24 şi 25 nu are nimic de-a face cu o schimbare de subiect!

Thomas Newton (1754) a spus, „Mă mir cum unii oameni pot atribui o parte din discursul precedent, distrugerii Ierusalimului şi o parte, sfârşitului lumii, sau oricărui alt eveniment îndepărtat când se spune atât de categoric în încheiere, „Nu va trece neamul acesta până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri.” Se pare că Mântuitorul nostru a fost conştient de o eventuală folosire greşită a cuvintelor Lui, prin faptul că a adăugat şi mai mare forţă şi accentuare afirmaţiilor Sale, vers. 35 – „cerul şi pământul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece!”

4. Cuvintele folosite de către Matei pentru „venire”

Cred că putem demonstra cu claritate că vers. 36 nu este un verset de tranziţie care comută la alt subiect, prin observarea felului cum Matei foloseşte cuvintele greceşti pentru venire. Cuvântul grecesc parousia este folosit de patru ori în Mat. 24, de două ori înainte de vers. 36 şi de două ori după.

Mat. 24: 3 „El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: ,,Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii (parousia) Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”

Mat. 24: 27 „Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea (parousia) Fiului omului.”

Mat 24: 37 „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea (parousia) Fiului omului.”

Mat. 24: 39 „şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea (parousia) Fiului omului.”

Nu doar că parousia este folosit de ambele părţi ale vers. 36, dar la fel este şi cu cuvântul grecesc erchomai care de asemenea este tradus „venire.”

Mat. 24: 30 „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind (erchomai) pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.”

Mat. 24: 42 „Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni (erchomai) Domnul vostru.”

„Erchomai” este de asemenea folosit în vers. 44, 46 şi 50. Acum, unii comentatori aplică toate trei pasaje ale „venirii” dinaintea vers. 36, la distrugerea Ierusalimului în AD 70 şi spun că exact aceleaşi cuvinte, folosite după vers. 36, se referă la o viitoare (pentru noi) Venire a lui Christos. Sunt discutate două veniri ale lui Christos în acest pasaj?

Foloseşte Isus exact aceleaşi cuvinte ca să vorbească de două evenimente total diferite în acelaşi pasaj din Scriptură? Cred că nu!

Ed Stevens a spus, „Isus niciodată nu a făcut deosebire între două veniri diferite (grec. parousia) a „Fiului Omului” însoţit de „îngerii” „în slavă” pe „nori.” Pentru clarificare trebuie să căutăm în altă parte în învăţătura lui Isus (deoarece nu se găseşte în contextul lui Mat. 24). Ceea ce este interesant, grecescul parousia nu mai este folosit de către Isus nicăieri altundeva în cele patru Evanghelii. Prin urmare nu este loc în învăţătura lui Isus unde El să facă deosebire între două „parousii” diferite, separate prin mii de ani.

David Chilton (1996) a spus, „orice propusă divizare a lui Mat. 24 în două „veniri” diferite este ilegitimă, prostească şi superficială. Scriptura prezice o a Doua Venire (Evr. 9: 28) nu o a treia.” (prefaţă la Ce s-a întâmplat în AD 70?).

Deci, până aici v-am dat patru argumente care ne arată de ce acest capitol nu poate fi divizat. Am văzut argumentul „ziua aceasta / ziua aceea,” argumentul semnelor, argumentul marelui „dar”, şi cuvintele greceşti folosite pentru „venire.” Acum, toate acestea pălesc în comparaţie (şi cred că toate sunt bune) cu următorul argument pe care vreau să vi-l prezint. Pentru mine acesta va încheia discuţia şi va trimite pe divizorii lui Matei 24 la plimbare. Argumentul meu final este un răspuns divin care va pune capăt întrebărilor, este vorba de Luc. 17.

Veţi observa că în această înregistrare paralelă a lui Luca, toate aceste semne şi simboluri sunt prezentate cu ocazia întrebării pusă de farisei cu privire la „când va veni împărăţia lui Dumnezeu?” Dacă Isus foloseşte semne în Luca 17 pentru a răspunde când va veni cu putere împărăţia, care în înregistrarea din Matei sunt folosite şi atribuite evenimentelor legate de distrugerea Ierusalimului, nu-i nevoie să fi teolog pentru a vedea că orice încercare de a aplica venirea împărăţiei, despre care vorbeşte Luca, la Rusalii este în mod limpede falsă.

Divizorii lui Matei 24 susţin că prima parte, vers. 1-35 se poate referi numai şi numai la distrugerea Ierusalimului în AD 70, în timp ce a doua parte, vers. 36 -51 este complet diferită şi poate fi aplicată doar la sfârşitul lumii şi la „adevărata” a doua venire a lui Isus.

O simplă citire a lui Luca 17 va descoperi că, potrivit cu aranjarea lui Luca a semnelor şi simbolurilor, el a înţeles pe Christos referindu-se doar la un singur eveniment, care aşa cum am afirmat, aparţinea deplinei venirii a împărăţiei în AD 70. Atunci când examinăm înregistrarea lui Luca nu este posibilă nici o distincţie.

El foloseşte semnele din prima parte a lui Matei 24 şi cele din a doua parte într-un amalgam (amestecate).

Observaţi următoarea comparaţie: - în Categoria Hărți și Diagrame găsiți comparația sub formă de tabel. În tabel ea este mult mai relevantă.

Matei 24 SECŢIUNEA I. vers. 1-35

Luca 17

1. Mat. 24: 17-18

„cine va fi pe acoperişul casei, să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă; şi cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina.”

2. Luc. 17: 23-24

Vi se va zice: ,Iată-L aici, iată-L acolo!‚ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi. Căci, cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.”

2. Mat. 24: 26-27

„Deci, dacă vă vor zice: ,Iată-L în pustie‚, să nu vă duceţi acolo! ,Iată-L în odăiţe ascunse‚, să nu credeţi. Căci, cum iese fulgerul dela răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.”

4. Luc. 17: 26-27

Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.”

3. Mat. 24: 28

„Oriunde va fi stârvul (sau: hoit, mortăciune.), acolo se vor aduna vulturii.”

1. Luc. 17: 31

În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi îşi va avea vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; şi cine va fi pe cîmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.

SECŢIUNEA II vers. 36-51

4. Mat. 24: 37-39

Cum s-a întîmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi nu au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.”

5. Luc. 17: 35-36

„două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată. Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.”

5. Mat. 24: 40-41

„Atunci, din doi bărbaţi cari vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat. Din două femei cari vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.”

3. Luc. 17: 37

„Ucenicii L-au întrebat: ,,Unde, Doamne?„ Iar El a răspuns: ,,Unde va fi trupul acolo se vor strânge vulturii.”

Observaţi cum Luca înregistrează aceleaşi evenimente ca şi Matei dar într-o ordine diferită. Ordinea lui Matei este 1, 2, 3, 4, 5 iar cea a lui Luca pare haotică 2, 4, 1, 5, 3.

Luca are un eveniment din secţiunea I urmat de unul din secţiunea II, apoi un altul din secţiunea I urmat de altul din secţiunea II, şi în final unul din secţiunea I.

Dacă Matei 24 are de-a face într-adevăr cu două veniri diferite care au loc la mii de ani una de alta, atunci Luca a făcut o greşeală. El a amestecat evenimentele lui Matei şi le face să se întâmple toate odată.

După felul cum eu văd lucrurile, ai doar două alternative, poţi spune că Luca a greşit şi astfel negi inspiraţia Scripturilor, ori accepţi că Matei 24 vorbeşte în întregime de un singur eveniment. Ce alegi?

Gândeşte-te atent acum! Răspunsul simplu este că Isus s-a reîntors în primul secol, exact aşa cum a spus că va face, şi nu există nicăieri menţionată în Scriptură o a treia venire.

J. Stuart Russell a spus, „nu există nici cea mai mică fărâmă de dovadă că apostolii şi primi Creştini ar fi avut vreo suspiciune a unei duble referiri, în predicţiile lui Isus, privitoare la sfârşit. (Parousia, p. 545).

Mat. 24: 37-39 „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.”

Isus s-a inspirat dintr-un eveniment judiciar cunoscut – potopul. Învăţându-i pe ucenici prin analogie, Isus arată cum venirea apelor potopului şi propria-I Venire sunt similare.

Este clar că aici Isus încă vorbeşte de venirea Sa şi de distrugerea Ierusalimului; de două ori El spune, „aşa va fi şi la venirea Fiului Omului.”

Isus face aici o comparaţie între venirea Sa şi potopul lui Noe. Aşa cum potopul a venit şi i-a luat pe toţi, tot aşa judecata asupra lui Israel îi va lua pe toţi. Necredincioşii lui Israel la fel ca şi necredincioşii din zilele lui Noe, vor fi luaţi prin judecată. Ţineţi minte, despre ce vorbea El, - „nimeni nu ştie ziua sau ceasul.”

Ceea ce Isus vrea să scoată în evidenţă aici, este că exact aşa, cum în vremea lui Noe, cei răi n-au ştiut nimic până a venit potopul şi i-a luat pe toţi, aşa va fi şi la Venirea Lui.

După cum în zilele lui Noe ei mâncau, beau, se însurau şi se măritau fără să aibă habar de ce îi aşteaptă, la fel va fi şi în acele zilele dinaintea distrugerii Ierusalimului.

Dând răspuns la întrebarea privitoare la căsătorie, Pavel le aminteşte Corintenilor de apropiata judecată.

I.Cor. 7: 25-29 „Cât despre fecioare, n-am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare. Iată dar ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână aşa cum este. Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ. Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentru ca cei ce au neveste, să fie ca şi cum n-ar avea;”

În lumina judecăţii care urma să vină, Pavel îşi avertizează cititorii cu privire la căsătorie. Fiind căsătorit în timpul războaielor iudaice ar face viaţa şi mai dificilă.

Dar necredincioşii îşi vor continua viaţa ca şi când nimic nu s-ar întâmpla, exact aşa cum au făcut în vremea lui Noe.

La ilustraţia cu Noe, Luca mai adaugă un cuvânt despre Sodoma.

Luc. 17: 31-32 „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.”

Atât în cazul lui Noe cât şi cel al lui Lot, judecata a venit repede şi complet asupra necredincioşilor în timp ce credincioşii au scăpat. Creştinii au scăpat de judecata care a căzut peste Ierusalim evadând la Pella.

În vers. 30 Luca menţionează „arătarea” Fiului Omului. Mat. 24: 30 menţionează „venirea” Fiului Omului. Ambele expresii se referă la acelaşi lucru. Parousia / venirea Sa a fost apocalupto/ revelarea Sa.

În distrugerea Ierusalimului a fost descoperit /revelat tuturor că Isus a fost cu adevărat Mesia lui Israel.

Distrugerea Ierusalimului a fost semnul că Fiul Omului, Isus era în cer!

Luc. 17: 31-32 „În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi îşi va avea vasele în casă, să nu se coboare să le ia; şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă. Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.”

Isus îşi avertizează ucenicii că ei ar putea sfârşi ca nevasta lui Lot dacă nu pleacă repede din Ierusalim în momentul în care văd urâciunea pustiirii. El le mai spune de asemenea că vor putea scăpa de judecată dacă nu se uită înapoi, ca nevasta lui Lot.

Ar trebui să fie evident că aceasta nu se referă la o viitoare a doua venire când pământul va fi pârjolit şi planeta se sfârşeşte, cum ar fi putut ei fugi de un astfel de eveniment? N-ar fi putut.

Referirea la Noe şi Sodoma arată clar că aceasta nu este o referire la anihilarea universului. Viaţa umană nu a încetat pe planetă. Dar cei răi au fost judecaţi şi cei neprihăniţi au fost mântuiţi.

Mat. 24: 40-42 „Atunci, din doi bărbaţi cari vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat. Din două femei cari vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată. Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.”

Aceste versete nu au nimic de-a face cu răpirea. „A fi luat” nu este o referire la a fi răpt în văzduh ci a fi luat în judecată. Dacă vă îndoiţi de ce spun hadeţi să ne întoarcem din nou la Luca.

Luc. 17: 34-37 „Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaş pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată. Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.„ Ucenicii L-au întrebat: ,,Unde, Doamne?„ Iar El a răspuns: ,,Unde va fi trupul acolo se vor strânge vulturii.”

Dacă vă amintiţi de studiul lui Mat. 24: 28, ştiţi că aceasta este o imgine a judecăţii. Ei sunt luaţi pentru judecată şi robie - nu în cer.

În lumina Venirii Sale pentru judecată asupra Ierusalimului, Isus îşi avertizează ucenicii să „vegheze.”

Mat. 24: 28 „Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.”

Avea vreun sens ca Isus să-şi avertizeze ucenicii să vegheze în vederea unui lucru care nu avea să aibă loc decât după 2000 de ani?

Dragi prieteni, nu puteţi diviza Mat. 24. Nu există nici un indiciu că Isus ar descrie două veniri separate de o perioadă nedeterminată de timp.

Ce i-ar fi determinat pe ucenici să deducă că Isus descria o venire diferită de cea despre care a vorbit cu câteva momente înainte, dacă foloseşte un limbaj identic pentru a le descrie pe amândouă?

Este evident pentru oricine priveşte onest dovezile, că acest capitol nu poate fi divizat. Deci, de ce atâta efort pentru a-l diviza? Pentru a avea nişte versete care să vorbească despre o viitoare (pentru noi) Venire a lui Christos! Unii nu pot renunţa la punctul de vedere tradiţional a unei viitoare veniri a lui Christos ca să distrugă planeta, şi deci încearcă să obţină două veniri din Mat. 24. Lucrul acesta însă nu este posibil! Isus a vorbit doar de o venire şi aceea a avut loc în AD 70.

În legătură cu venirea pentru judecată asupra Ierusalimului, observaţi din nou ce-a spus Isus:

Luc. 21: 20-22 „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.”

Isus a spus că prin distrugerea Ierusalimului „se va împlinit tot ce a fost scris.” Toate profeţiile s-au împlinit în AD 70.

Există unii oameni care cred că tot ceea ce scrie în Mat. 24 şi 25 s-a împlinit şi totuşi cred într-o viitoare venire a lui Christos. Oameni ca Gary DeMar şi John Bray. Disperarea acestei poziţii se poate clar vedea în ultima broşură a lui John Bray, „Isus vine în curând!” D-nul Bray spune următoarele: Referinţele Noului Testament la parousia /venirea lui Christos au avut legătură cu acel monumental şi singular eveniment care a avut loc în AD 70. Afirmaţiile temporale dovedesc acest lucru. Orice referinţă la o viitoare (pentru noi) venire a lui Christos găsită în Noul Testament, este găsită doar prin implicaţie şi deducţie, şi nu prin afirmaţie expresă.”

Auziţi voi ce spune? El spune că susţine o viitoare venire a lui Christos dar nu există pasaj scriptural să susţină o astfel de poziţe, este văuzută doar prin implicaţie şi deducţie.

D-nul Bray continuă şi spune, „toţi oamenii vor fi înviaţi (Io. 5: 28-29). Toţi oamenii vor fi judecaţi (Apo. 20: 13). Isus este Judecătorul (Io. 5:22). Prin urmare Isus va veni şi va judeca toată lumea (accentuarea D.B.C.). Aceasta este una din deducţiile bazate pe afirmaţiile generale ale Bibliei. Henry Hammond (1839) şi E. Hampden Cook (1894) ambi preterişti, au susţinut că această viitoare venire va fi o a treia venire. Ei au fost obligaţi să gândească astfel deoarece ei ştiau că a doua apariţie a lui Christos (Evr. 9: 28) a fost în primul secol.”

El ştie că Isus vine din nou pentru că „toţi oamenii vor fi înviaţi” (Io. 5: 28-29). Pasajul pe care d-nul Bray îl dă este un citat din Daniel 12.

Io. 5: 28-29 „Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.”

Dan. 12: 1-2 „În vremea aceea se va scula marele voivod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa vecinică, şi alţii pentru ocară şi ruşine vecinică.”

Daniel spune că această înviere va avea loc după o perioadă de mare strâmtorare pentru naţiunea iudaică. Seamănă cu Mat. 24: 21. Dar observaţi vers. 3:

Dan. 12: 3 „Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.”

Acum comparaţi cu:

Mat. 13: 40-43 „Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Fiul omului va trimete pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din împărăţia Lui toate lucrurile, cari sunt pricină de păcătuire şi pe ceice săvârşesc fărădelegea, şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.”

Atât Daniel 12 cât şi Mat. 13 vorbesc despre distrugerea Ierusalimului în AD 70. Învierea este un eveniment care a avut loc în AD 70. Credincioşii nu au nevoie de o înviere deoarece Isus a zis:

Io. 11: 26 „Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

D-nul Bray de asemenea spune, „toţi oamenii vor fi judecaţi” (Apo. 20: 13) şi „Isus este Judecătorul (Io. 5:22)” Haideţi să privim la pasajul pe care-l dă din Apocalipsa. Apo. 20: 11-13 „Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.”

Observaţi că judecata aceea are loc DUPĂ ce cerul şi pământul au fugit. D-nul Bray ne învaţă că noi acum trăim în cerul nou şi pe pământul nou dar spune că judecata este încă în viitor! Acest pasaj ne învaţă că oamenii au fost judecaţi în momentul în care cerurile şi pământul au fugit.

2 Tim. 4:1 „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, ... arătarea şi împărăţia Sa...” (în textul Grecesc nu există nici un cuvânt unde Cornilescu a pus pentru, - la pus probabil pentru o citire mai uşoară. Dar atunci la merge mai bine şi din punct de vedere teologic, KJV şi NKJV traduc cu la).

Aici Pavel îi spune lui Timotei că Isus are să judece vii şi morţii la arătarea Sa.

Deducţia d-nului Bray este eronată. Toate profeţiile s-au împlinit la AD 70, în Ziua Răzbunării lui Dumnezeu, exact cu a spus Isus că se va întâmpla. Ori ce idee a unei a treia veniri sunt într-adevăr speculaţii şi nu au nici un pic de sprijin biblic. În Noul Testament se vorbeşte doar despre o Parousia. Aceea este Parousia care a avut loc la Căderea Ierusalimului. Parousia care a cauzat împlinirea tuturor profeţiilor pe care Dumnezeu le-a făcut părinţilor lui Israel.

Unde face Noul Testament deosebirea între două veniri diferite? Unde este pasajul nou-testamentar care afirmă că evenimentul din AD 70 este doar un exemplu tipic a ceva ce urmează încă să aibă loc? De este necesară o viitoare venire care să provoace sfârşitul a ceva ce Dumnezeu a planificat să fie veşnic?

Evr. 13: 20-21 „Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui vecinic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Christos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.”