NEAMUL ACESTA

Neamul acesta

Matei 24: 32-34

original article

de David B. Curtis

tarad. Iosif Dragomir

După cum ştiţi, cercetăm predica lui Isus de pe Mt. Măslinilor, cunoscută şi sub numele de Discursul de pe Mt. Măslinilor. În acest discurs Isus răspunde la întrebările pe care I le-au pus ucenicii după ce au ajuns pe Muntele Măslinilor. După ce a rostit judecata împotriva naţiunii lui Israel, la sfârşitul capitolului 23, Isus împreună cu ucenicii lui pleacă din templu. În timp ce părăseau templul, Isus le spune ucenicilor că templul va fi complet distrus: ,,Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămânea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.” Ca o reacţie la cele spuse de Isus, ucenicii întreabă: „Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?”

După cum am demonstrat mai înainte, ucenicii au privit distrugerea templului, Parousia lui Christos şi sfârşitul veacului, ca evenimente simultane. Întrebarea ucenicilor era dublă în esenţă. Când vor avea loc aceste evenimente şi care va fi semnul care va indica că ele sunt aproape? În vers. 4- 51, Isus răspunde la întrebările lor. Vă rog să ţineţi minte acest lucru în timp ce citiţi Mat. 24. Isus răspunde la întrebările ucenicilor Săi.

Isus le-a enumerat câteva lucruri care vor avea loc înainte ca să vină sfârşitul; Evanghelia predicată în toată lumea, ei vor vedea „urâciunea pustiirii” despre care a vorbit Daniel, (Luca ne spune că acest lucru se referă la armatele Romane, înconjurând Ierusalimul). Va veni o vreme de mare necaz. Apoi imediat după acest necaz, ei vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului. Ca să recapituleze şi să ilustreze ceea ce tocmai i-a învăţat, El continuă şi spune: Mat. 24: 32-34 „De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţia, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.”

James Stuart Russell spunea: „Cuvintele nu au nici un înţeles dacă, acest limbaj rostit într-o asemenea ocazie solemnă, atât de precis şi expres în importanţă, nu afirmă apropiata venire a acelui mare eveniment care ocupă întregul discurs al lui Isus.”

Sunt de acord, dacă acest limbaj nu spune (nu arată) că lucrurile despre care vorbea Isus sunt aproape, atunci limbajul nu spune nimic, nu înseamnă nimic. „De la smochin învăţaţi pilda lui:” O interpretare renumită a acestui pasaj consideră smochinul un simbol sau o ilustraţie a lui Israel. Conform aceastei interpretări, faptul că Israel a devint o naţiune în Septembrie 1948, constituie frăgezirea mlădiţei şi poate fi luată ca o dovadă că întoarcerea Domnului este „aproape” în zilele noastre. Vom discuta acest aspect mai târziu. Cred că Domnul dă aici pur şi simplu o ilustrație universală pe care textul paralel din Luca o clarifică. Luc. 21: 29-30 „Şi le-a spus o pildă: ,,Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape.” Este o simplă ilustraţie: Când vedeţi că pomul începe să înmugurească îţi dai seama că vara este aproape. Nu-i aşa că înţelegi? Isus a spus, exact aşa cum ştiţi că vara se apropie când vedeţi pomii înmuguriţi, „tot aşa” când veţi vedea că lucrurile de care v-am spus vor avea loc, (evanghelia predicată în toată lumea, urâciunea pustiirii, necazul cel mare şi pe Fiul Omului venind pe nori), să ştiţi că sfârşitul este aproape. Este ca şi când cineva stă la uşă gata să intre. Iacov a folosit aceiaşi ilustraţie „Judecătorul este chiar la uşă,” ca să vorbească despre apropierea întoarcerii Domnului. Iac. 5: 7-9 „Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape. Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă.”

Vers. 33 spune: „Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.” (În unele manuscrise nu scrie Fiul omului este la uşi ci simplu să ştiţi că este la uşi). Se ridică întrebarea, Cine este la uşi? Întrebarea capătă răspuns în pasajul paralel din Luca. Luc. 21: 31 „Tot aşa, când veţi vedea întâmplîndu-se aceste lucruri, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape.”

Acum, noi ştim din alte pasaje că împărăţia lui Dumnezeu deja a venit la ei.Luc. 11: 20 „Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi.” Luc. 17: 20-21 „Fariseii au întrebat pe Isus când va veni împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: ,,împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice: ,Uite-o aici`, sau: ,Uite-o acolo!” Căci iată că împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.”

În textul nostru din Mat. 24: 33 El se referă la deplina manifestare a împărăţiei care avea să vină cu putere şi slavă la AD 70. (Notă: Dispensaţionalişti şi toţi viitoriştii de fapt, spun că venirea Împărăţiei cu putere şi slavă a venit la Schimbarea la faţă, pe baza unui artificiu, anume introducerea unui spaţiu temporal între vers. 27 şi 28 din Mat. 16. Ei spun că vers. 27 s-a împlinit la Schimbare la faţă din capitolul următor, 17, iar vers. 28 este încă în viitor. Pe ce bază despart ei cele două versete?).

Să presupunem, de dragul Argumentului, că pot despărţii versetele dar, se ridică totuşi o întrebare: De ce Luca relatează (şi ştim că el prezintă o relatare cronologică a evenimentelor, Luc. 1: 3) evenimentul Schimbării la faţă ÎNAINTE (cap. 9: 28 cont), adică înainte ca Isus să-i înveţe pe ucenici rugăciunea „Tatăl nostru” (cap. 11: 2) în care ei sunt învăţaţi să ceară venirea împărăţiei, dacă ea deja a venit în cap. 9? Dacă ea a venit, atunci la Schimbarea la faţă, de ce spune Apo. 12: 10 ,,ACUM a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Christosului Lui”? (Ioan scrie Apocalipsa la mult timp după ce Isus a spus acele cuvinte din Luc. 17: 20-21). În plus, ce rost avea ca Isus să spună ,,Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, cari nu vor muri până nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere,” dacă doar după şase zile urma să aibă loc evenimentul? A murit careva dintre ucenici până la Schimbarea la faţă?

Cuvintele Lui însă aveau rost şi erau LOGICE dacă evenimentul despre care tocmai vorbea El avea să se întâmple peste aproximativ 35 de ani, perioadă în care mulţi dintre ucenici au plătit cu viaţa mărturia lor.

Mat. 24: 34 „Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.” Aici Isus, foarte clar şi foarte limpede le spune ucenicilor Săi, că TOATE lucrurile pe care le-a menţionat vor avea loc în generația lor. Aceasta include predicarea evangheliei în toată lumea, urâciunea pustiirii, necazul cel mare şi venirea Fiul Omului. Acest lucru este atât de limpede încât îi derutează pe susţinătorii escatologiei viitoriste. Ascultaţi câteva comentarii făcute pe marginea acestui verset: C.S. Lewis a spus: „Credinţa apocaliptică a primilor Creştini s-a dovedit a fi falsă. Se vede limpede din N.T. că ei toţi aşteptau a doua venire a Domnului în timpul vieţii lor. Şi mai rău, ei aveau un motiv şi încă unul foarte stânjenitor. Învăţătorul lor i-a învăţat aşa. El a împărtăşit, şi de fapt a creat, iluzia lor. El le-a spus în aşa multe cuvinte „nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.” Şi El a greşit. El în mod limpede nu ştia mai mult despre sfârşitul lumii decât ştiau alţii. Acest verset este cu siguranţă cel mai stânjenitor verset din Biblie” (Essey „Ultima noapte a lumii” 1960, găsit în Esenţiale, 385). Datorită perspectivei lui fizice cu privire la natura celei de a doua veniri, el a crezut că nu a avut loc, şi de aceea Isus trebuia să fi greşit. Acest lucru ar fi de fapt cu mult mai mult decât stânjenitor, ar fi devastator pentru credibilitatea lui Isus. Dacă Isus a greşit după cum spune Lewis, în ce domeniu ar mai fi putut El greşi? Vor avea cei care cred în El într-adevăr viaţă veşnică? Isus nu a greşit, Lewis este cel care a greşit! Noi putem conta pe justeţea cuvintelor lui Isus! Nu eşti bucuros pentru asta?

Mulţi alţii încă au avut probleme cu acest verset. „Noul Comentariu a lui Jeronim” spune, „acest verset este supărător” (p. 667). W. Robertson Nicholla spus: „Ceea ce se spune în el nedumereşte într-atât încât interpretul modern este tentat să îşi dorească ca versetul să nu fi existat, sau să recurgă la inventivitate critică pentru a-l elimina din text” (Testamentul Grecesc al comentatorului, p. 294). Acest verset nu se potriveşte în escatologia lor, prin urmare ar dori să-l elimine. Acest verset este devastator pentru escatologia viitoristă, deci haideţi să-l examinăm cu grijă ca să ne asigurăm că înţelegem exact ceea ce Isus spune. Haideţi să începem prin a examina înţelesul cuvântului neam (generaţie). NEAM în textul nostru vine de la grecescul genea, care prin implicaţie înseamnă vârstă.

În Thaylor´s Greek-English Lexicon of the NT, putem vedea că „genea” înseamnă „întreaga mulţime de oameni care trăiesc în acelaşi timp.” William F. Arndt şi Wilber Gingrich, (A Greek-English Lexicon of the NT and Other Early Christian Literature, definesc „genea” ca esenţialmente, suma totală a celor născuţi în acelaşi timp, extinsă să includă pe toţi cei care trăiesc la un moment dat. Contemporanii.”

Dacă priveşti la felul în care Isus a folosit cuvântul „neam” (generaţie), cred că va fi destul de clar că întotdeauna se referă la contemporanii Săi, poporul iudeu din vremea Sa. Haideţi să privim la câteva folosiri ale lui „genea.” Mat. 23: 35-36 „ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar. Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta.” Isus se afla în templu şi vorbind iudeilor, le spune că întreaga judecată despre care a vorbit va veni asupra lor. Nu cunosc alt comentator care înţelege aceasta ca referindu-se la altă generaţie decât cea atunci existentă.

Luc. 17: 24-25 „Căci, cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa. Dar mai întâi trebuie să sufere multe, şi să fie lepădat de neamul acesta.” De la care generaţie a suferit multe Isus, şi care generaţie L-a respins? Este clar că vorbeşte despre contemporanii Săi.

Cât durează o generaţie?

Majoritatea comentatorilor văd o generaţie ca referindu-se la o perioadă de treizeci până la patruzeci de ani. Mai important însă este ce spune Biblia despre perioada unei generaţii. Hadeţi să privim şi să vedem. Mat. 1: 17 „Deci, de la Avraam până la David, sunt patrusprezece neamuri de toate; de la David până la strămutarea în Babilon sunt patrusprezece neamuri; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos, sunt patrusprezece neamuri.” În acest tabel genealogic avem date prin care putem estima lungimea unei generaţii. Ni se spune că de la captivitatea Babiloniană până la Christos sunt patrusprezece generaţii. Acum, data captivităţii pe vremea domniei lui Zedechia, se spune că este 586 BC, o ştim. De la 586 până la naşterea lui Christos ar fi 586 de ani care, împărţiţi la 14, dau o lungime medie a unei generaţii, de 41 de ani.

Evr. 3: 8-10 „nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinţii voştri M-au ispitit, şi M-au pus la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M-am desgustat de neamul acesta, şi am zis: ,,Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!”

Num. 32: 13 „Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel, şi i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până la stingerea întregului leat de oameni care făcuseră rău înaintea Domnului.”

Patruzeci de ani este un număr semnificativ în Biblie, copii lui Israel au RĂTĂCIT 40 de ani prin pustie înainte să intre în ţara promisă. Sfinţii Noului Testament au fost de asemenea într-o perioadă de TRANZIŢIE timp de patruzeci de ani înainte ca să intre în Noul Ierusalim care este de sus. David a domnit 40 de ani. Eu cred că domnia lui Christos care a început la Rusalii şi a ţinut până la distrugerea Ierusalimului în AD 70 a fost de asemenea de 40 de ani, domnie pe care Apocalipsa 20 o numeşte „domnia de o mie de ani” a lui Christos.

Unii au încercat să sucească etimologia cuvântului „generaţie” (neam, în Cornilescu) din Mat. 24: 34 să-l facă să însemne „rasă” şi au încercat să-l facă pe Isus să spună că toate aceste lucruri se vor întâmpla înainte ca această rasă de Iudei va trece. Făcând astfel ei cred că pot extinde timpul celei de a doua veniri, cu mii de ani. Nu există însă nici o justificare biblică sau lingvistică pentru o astfel de poziţie. Generaţie NU înseamnă rasă!

C.I. Scofield, în Biblia sa cu referinţe la versetul acesta (Mat. 24: 34) a recunoscut acest lucru şi de fapt a comutat definiţia cuvântului de la cea a lui genea la cea a lui genos care este un cuvânt total diferit! Scofield a spus, (p. 1034, vechea ediţie, Biblia Scofield cu referinţe): „Gr. genea: definiţia lui primară este „rasă, fel, familie, butuc, soi.” (aşa şi toate lexicoanele). Că acest cuvânt este aici folosit în acest sens este sigur deoarece niciunul din „aceste lucruri” predicarea mondială a Împărăţiei, marele necaz, întoarcerea vizibilă a Domnului în glorie, strângerea aleşilor, nu a avut loc la distrugerea Ierusalimului de către Titus în AD 70. Promisiunea este deci, că generaţia – naţiunea, sau familia lui Israel – va fi păstrată până la „aceste lucruri,” o promisiune minunat împlinită până astăzi.” Scofield a folosit cuvântul grecesc greşit în definiţia lui. El a făcut astfel, datorită perspectivei lui asupra naturii celei de a doua veniri. Din moment ce el a crezut că acele lucruri nu s-au întâmplat, a trebuit să schimbe sensul cuvântului genea. Definiţia pe care el o dă, este pentru cuvântul grecesc „genos” iar Genos nu este cuvântul folosit în Mat. 24: 34. Petru foloseşte cuvântul genos în: 1.Pet. 2: 9 „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întunerec la lumina Sa minunată.” Aici este evident că „genos” înseamnă fel, naţiune, urmaş, progenitură. Dar nu acesta este cuvântul folosit în Mat. 24: 34.

Următorul citat a lui David Chilton este foarte relevant: „Unii au încercat să scape de forţa acestui text spunând că generaţie aici într-adevăr înseamnă rasă şi că Isus ar fi spus că rasa iudaică nu va pieri până se vor întâmpla aceste lucruri. Este adevărat? Vă provoc: Luaţi concordanţa şi căutaţi fiecare apariţie a grecescului genea şi vedeţi dacă vreodată înseamnă „rasă” în toate celelalte contexte. Aici aveţi toate referinţele din Evanghelii: Mat. 1: 17; 11: 16; 12: 39, 41, 42, 45; 16: 4; 17:17; 23: 36; 24: 34; Mc. 8: 12, 38; 9: 19; 13: 30; Luc. 1: 48, 50; 7: 31; 9: 41; 11: 29, 30, 31, 32, 50, 51; 18: 8; 17: 25; 21: 32.” Nici una din aceste referinţe nu vorbește despre întreaga rasă iudaică existentă peste mii de ani; toate folosesc cuvântul în sensul lui normal, ca fiind suma totală a celor care trăiesc în acelaşi timp. Întotdeauna se referă la contemporani. De fapt cei care zic că înseamnă „rasă” tind să recunoască acest lucru dar explică că cuvântul dintr-o dată îşi schimbă sensul când Isus îl foloseşte în Mat. 24: 34!” Ceea ce Isus a spus, legat de acele lucruri care aveau să se întâmple în acea generaţie, încluzând Parousia lui Christos, este că, ele se vor derula în timp ce unii dintre acei oameni cărora le-a predicat vor fi încă în viaţă, exact aşa cum a spus în Mat. 16: 27-28. El, de asemenea le-a spus ucenicilor acest lucru în Mat. 10: 23.

Dispensaţionalistul George Meisinger încearcă să explice „generaţia” în felul următor: „Pentru că Isus vorbeşte de Iudeii care vor vedea toate semnele sfârşitului, este cel mai bine să înţelegem „generaţie” ca acei contemporani care trăiesc în timpul Necazului. „Această” generaţie deci, sunt contemporanii iudei coexistând în timpul celei de a-70-a săptămână danielică. Ei văd toate cele 11 semne din Mat. 24: 4-24. Cu alte cuvinte doar aceia care văd smochinul înmugurit, sau semnele, sunt antecedentul lui „această generaţie.” „Generaţia Necazului nu va trece cu nici un chip,” accentuează existenţa ei în perioada celor 7 ani; evenimentele nu o va anihila. Isus nu spune de fapt că fiecare Iudeu va supravieţui. Mai mult de jumătate nu vor supravieţui, totuşi aceea generaţie, ca un întreg, trece prin toţi cei şapte ani „până se vor întâmpla toate aceste lucruri” (Pilda Smochinului, Mat. 24: 32-36, de George E. Meisinger). Deci el zice că generaţia nu se referă la contemporanii lui Isus, ci la acea generaţie care este în viaţă în momentul începerii Necazului, moment pe care el îl vede cândva în viitorul nostru. Hal Lindsey o numeşte generaţia terminală.

De-a lungul aceleiaşi linii, unii spun că generaţia menţionată de Isus, este generaţia care urmează după evenimentul de la 1948 când Israel devine naţiune. Luând apoi o generaţie ca fiind 40 de ani ei au spus că a doua venire va ave loc în Septembrie lui 1988. Vă amintiţi de cartea „88 de motive pentru care răpirea va avea loc în 1988”?

Hal Lindsey spunea, „când poporul Iudeu după aproape 2000 de ani de exil şi persecuţie necruţătoare, a devenit naţiune din nou la 14 Mai 1948, smochinul a înfrăgezit. Isus a spus că acest lucru va indica că El este „la uşi,” gată să se întoarcă. Apoi el a spus: Adevărat vă spun, că nu va trece această generaţie până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. Care generaţie? „Evident, din context, generaţia care va vedea semnele – cel mai mare dintre ele fiind renaşterea lui Israel. O generaţie în Biblie este de aproximativ 40 de ani. Dacă aceasta este o deducţie corectă, atunci în decurs de 40 de ani şi ceva de la 1948, toate aceste lucruri ar putea avea loc. Mulţi învăţaţi care au studiat profeţia toată viaţa lor cred că aşa stau lucrurile” (The Late Planet Earth, pp. 53-54). Hal spune că semnul principal este renaşterea lui Israel. Unde vezi în Mat. 24 ceva care să vorbească măcar pe departe de renaşterea lui Israel? Vorbeşte de distrugerea lui Israel nu de renaşterea lui! El, de asemenea spune că în decursul a 40 de ani începând cu 1948, toate aceste lucruri vor avea loc. Ei bine, au trecut 50 de ani şi templul nici nu s-a construit încă, deci va mai dura o bucată de vreme până va fi distrus. Se pare că Hal bate câmpii.

Un alt dispensaţionalist Robert Deffinbaugh tratează chestiunea în felul următor: „În vers. 32 Isus a spus că „această generaţie” nu va trece până nu toate aceste lucruri, se vor împlini. Dificultatea acestor cuvinte ar trebui să fie evidentă. Cum poate Isus să spună că „această generaţie” nu va trece până când se vor împlini toate aceste lucruri, când toate aceste lucruri apar după cum putem vedea peste aproape 2000 de ani? Evenimentele descrise în aceste versete cuprind multe generaţii, aşa că nici o generaţie nu le va vedea împlinite pe toate în timpul vieţii ei. Dificultatea acestui verset i-a determint pe unii să încerce să redefinească termenul „generaţie” aşa încât să poată fi luat mai larg şi să însemne „omenire” sau „Israel.” Eu nu cred că contextul din Luca (sau însuşi termenul generaţie ), va permite această lărgire. Eu cred că aceea generaţie specifică era avută în vedere. Acea generaţie a avut un privilegiu deosebit şi o responsabilitate deosebită, ambele având legătură cu faptul că ei erau martori ai venirii lui Christos. Acea generaţie avea şi o judecată deosebită datorită respingerii lui Mesia. Prin urmare eu înţeleg că atunci când Isus a spus că „acea generaţie nu va trece până nu se vor împlini toate aceste lucruri,” El se referea la acea generaţie de Israeliţi. Cum putem atunci armoniza aceasta cu faptul că „toate aceste lucruri se vor întâmpla,” când ştim că unele vor veni asupra generaţiilor viitoare? Răspunsul meu cel mai bun este, că „aceste lucruri” vor avea loc de două ori, nu odată. Ele se vor întâmpla odată în acea generaţie şi se vor întâmpla a doua oară în zilele din urmă legate de întoarcerea lui Christos. Deci Ierusalimul a fost distrus în AD 70 ca împlinire a cuvintelor lui Isus şi la fel Ierusalimul din nou va fi călcat în picioare de neamuri în timpul Necazului (Apo. 11: 2-3). Mai este un sens, în care, multe din ceea ce a prezis Domnul că se va împlini (ex. persecuţie, trădare din partea familiei, etc.), au fost experimentate de către sfinţi de-a lungul secolelor care au trecut şi mai este experimentat şi astăzi. Astfel cuvintele Domnului au relevanţă pentru cei care L-au auzit rostind aceste cuvinte. Ele de asemenea au avut relevanţă şi pentru sfinţi de-a lungul secolelor. Şi ele vor fi relevante pentru sfinţii zilelor din urmă de asemenea. Nici unul nu îndrăzneşte să ia aceste cuvinte în mod uşuratic chiar dacă ele au de-a face cu un viitor popor într-un timp viitor. Isus nu permite o astfel de mentalitate să triumfe” („Luca: Evanghelia Neamurilor” de Robert Deffinbaugh).

Acum daţi-mi voie să vă întreb, spune Isus, „toate aceste lucruri vor veni peste această şi peste acea generaţie”? El spune că „toate aceste lucruri” se vor împlini în generaţia Sa. Este deci evanghelia predicată în toată lumea, de două ori? Există două „urâciuni ale pustiirii”? Există două Necazuri? Se va întoarce Fiul Omului pe norii cerului, de două ori? Unde este vreun verset în Biblie care să indice o dublă împlinire? Nu există absolut nimic în Mat. 24 care să indice o dublă împlinire, nimic!

Când Isus a spus „toate aceste lucruri” vor apărea înainte ca aceea generaţie să treacă, El vorbea de tot ceea ce a discutat de la vers. 4 până la vers. 33. Aceasta includea a doua venire a Domnului Isus Christos în putere şi glorie. Întrebarea ucenicilor a fost „când va avea loc Parousia Ta, şi în vers. 34 El le spune că va avea loc în timpul generaţiei lor.

Dacă învăţătura Domnului privind a doua Sa venire nu este în acord cu concepţia noastră despre a doua venire, ce ar trebui să facem? Este nevoie să ne schimbăm concepţia ca să-o punem în acord cu învăţătura Sa, nu să torsionăm cuvintele Sale pentru a le face să se potrivească cu concepţia noastră. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, haideţi să nu-l sucim şi să nu-l distorsionăm, haideţi să ne supunem lui!

Heinrich Meyer (1852) spunea: „că se intenţionează ca a doua venire să fie inclusă, este de asemenea evident din vers. 36, în care se introduce subiectul „ziua şi ceasul.”

Înainte de a încheia aşi dori să dezvoltăm puţin ideea de generaţie ca şi rasă. Am arătat deja că aceasta nu este o traducere legitimă a lui genea. Dar pentru cei care încearcă să traducă „această rasă de Iudei nu va trece până nu se vor împlini toate aceste lucruri” trebuie ştiut că nu există o rasă iudaică astăzi.

Mulţi oameni astăzi consideră poporul Evreu ca fiind o rasă. În profeţiile N.T., numeroase versete îl identifică pe Israel în termenii asocierilor lui Tribale; oricum aceste asocieri nu se extind după primul secol. Un exemplu este Mat. 24: 30 unde Christos declară că „toate seminţiile pământului (ţării) se vor boci.” După distrugerea Ierusalimului, naţiunea lui Israel după trup, a fost împrăştiată în toată lumea şi a pierdut toate relaţiile de trib, de seminție. Această împrăştiere a devenit permanentă datorită faptului că toate evidențele genealogice au fost distruse odată cu templul în AD 70. Prin urmare nu există o rasă Iudaică.

Consideraţi următoarele citate:

Encyclopedia Britanica (1973)

„Evreii ca şi rasă: descoperirile antropologiei fizice arată că, contrar părerii populare, nu există o rasă iudaică. Măsurătorile antropometrice făcute pe grupuri de Evrei în multe părţi ale lumii, indică că ei se deosebesc mult unul de celălalt în ceea ce privesc toate caracteristicile fizice importante.” (vol. 12)

Encyclopedia Iudaica Ierusalim (1971)

„Există o presupunere larg răspândită, şi una care uneori pare imposibil de eradicat chiar şi în faţa unor dovezi care arată contrariul, că Evreii de astăzi constituie o rasă, o entitate omogenă uşor de identificat. Din discuţia precedentă privitoare la originea şi istoria timpurie a Evreilor, ar trebui să fie limpede că în cursul formării lor ca popor şi naţiune ei deja au asimilat o varietate de trăsături rasiale de la popoarele din zonele pe care ei le-au ocupat. Acest lucru s-a realizat prin încrucişări şi apoi prin convertiri la iudaism a unui număr considerabil de comunităţi ...” Deci, diversitatea atributelor rasiale şi genetice ale diferitelor colonii evreieşti de astăzi arată că oricare clasificare rasială omogenizată, a lor, este o contradicţie în termeni. În ciuda faptului acestuia, mulţi oameni acceptă rapid noţiunea că evreii sunt o rasă distinctă. Acest lucru probabil este întărit şi de faptul că uni Evrei pot fi uşor recunoscuţi ca fiind diferiţi în înfăţişare de populaţia înconjurătoare. Că mulţi nu pot fi identificaţi uşor, este trecut cu vederea şi stereotipul unora este extins la toţi – fenomen nu neobişnuit.” (Enciclopedia Iudaica, 1971, vol. 3, p. 50)

Encyclopedia Americana (1986)

„Consideraţii etnice şi rasiale. Unii teoreticieni au considerat pe Evrei o rasă distinctă, deşi aceasta nu are nici o bază faptică. În fiecare ţară în care au trăit Evreii pentru o perioadă considerabilă de timp, trăsăturile lor fizice au ajuns să aproximeze pe cele ale poporului indigen. Aşadar, Evreii aparţin de câteva tipuri rasiale diferite, mergând, de exemplu, de la blonzi la culoare închisă. Printre cauzele acestui fenomen sunt încrucişările voluntare şi involuntare cât şi convertirea păgânilor la Iudaism.” (Enciclopedia Americana, 1986, vol. 16, p. 71)

Collier’s Encyclopedia (1977)

„O eroare larg răspândită şi mit persistent, este desemnarea Evreilor ca rasă. Acest lucru este d.p.d.v. stiinţific greşit atât cât priveşte tradiţia fizică cât şi tradiţia istorică. Investigaţiile antropologilor au arătat că Evreii cu nici un chip nu prezintă uniformitate privind caracterul fizic şi aproape întotdeauna reflectă caracteristicile fizice şi mentale ale poporului în mijlocul căruia trăiesc.” (Collier’s Enciclopedia, 1977, vol. 13, p. 573).

Astăzi, a fi EVREU, pur şi simplu înseamnă că cineva face parte din religia Iudaică sau, este convertit la ea, sau este în „fraternitate” cu cei care fac parte din ea. De aceea, a fi Evreu nu are nimic de-a face cu rasă. Cunoaştem câteva personaje notabile, cum sunt Sammy Davis jr., Elizabeth Taylor, şi Tom Arnold, care de fapt au devenit Iudei prin convertire la religia iudaismului.

John Bray a spus: „Mulţi creştini nu ştiu că vasta majoritate a aşa-numitor evrei din lumea de azi sunt iudei Ashkenazim, iar ceilalţi sunt Iudei Sephardim. Iudeii Ashkenazim au ca fundal nu naţiunea lui Israel ci o ţară numită Khazaria, care cândva a fost cea mai mare ţară din Europa. Coloniştii Khazariei au fost Turcii şi Hunii. În AD 740 împăratul Bulan al Khazariei a decis să adopte religia iudaică pentru ţara sa. Câţiva iudei deja trăiau acolo. Aşa că el s-a convertit la iudaism împreună cu toţi funcţionarii lui de stat şi întreaga naţiune a sfârşit prin a fi cunoscută ca o naţiune de iudei. În 970 Rusia a ocupat ţara şi a dominat situaţia iar Khazarii au fost împrăştiaţi şi mulţi s-au refugiat în Polonia şi Lithuania unde în zorii civilizaţiei noastre moderne s-a găsit cea mai mare concentrare de Iudei. Astăzi, cel mai mare procentaj din lume de aşa-numiţi Evrei, provin din acest grup de oameni. (Acest subiect este amplu documentat în cartea lui John Bray, Israel în Profeţia Biblică).

Funk and Wagnall’s New Encyclopedia (1970)

„În 1970 Knesetul Israelian a adoptat legea prin care un Iudeu este definit, ca unul care este născut din mamă evreică sau un convertit.” (vol. 14, p. 214)

H.G. Wells „Există puţină îndoială că fenicienii împrăştiaţi în Spania, Africa şi de-a lungul Mediteranei, vorbind cum o făceau, un limbaj înrudit de aproape cu Ebraica şi fiind lipsiţi de drepturile lor politice autentice, au devenit prozeliţi la Iudaism. Istoria Iudaică a avut faze de puternic prozelitism care au alternat cu faze de pizmă faţă de păgâni. Într-o împrejurare Idumeii fiind cuceriţi, au fost făcuţi iudei cu forţa. Existau triburi arabe care erau iudei în timpul lui Mohamed şi un popor turc care era format în majoritate din evrei în sudul Rusiei în sec. 19. Iudaismul este de fapt idealul politic reconstruit, al multor popoare zdrobite, nimicite, majoritate semitice..... Marea parte a ceea ce înseamnă Evreu nu a fost în Iudea şi nu a venit niciodată din Iudea. (Schiţa Istoriei, p. 505)

Prin urmare noi putem afirma cu putere clar şi siguri că nu există un astfel de lucru, o rasă iudaică, nici nu poate fi vreodată.

Acestă realitate este devastatoare pentru dispensaţionalism. Evident, că dacă naţiunea pe care ei o numesc moştenitoarea lui Israel se dovedeşte că nu are nici o legătură cu poporul dinaintea pustiirii, sistemul nu are nicio credibilitate. Nu există 12 seminţii astăzi, nu există rasă iudaică astăzi. Noi ştim că nu există nici o posibilitate ca acest pasaj din Discursul de pe M. Măslinilor să aibă vreo legătură cu o viitoare rasă iudaică, din moment ce nu există o astfel de rasă. De la Căderea Ierusalimului şi a împrăştierii naţiunii lui Israel în primul secol, naţiunea numită Israel a fost alcătuită dintr-o colecţie de popoare aproape din fiecare naţiune din lume, fără nici o legătură cu cele 12 triburi ale naţiunii istorice cunoscută ca Israel. Ori ce încercare de a afirma că există sau că va fi vreodată o rasă iudaică, se dovedeşte a fi zadarnică şi fără putere. Nu există o rasă iudaică!

Deci, după cum se poate vedea, a traduce cuvântul genea cu rasă, „nu poate zbura”! Thomas Newton comentând Mat. 24: 34 a spus: „Mă mir cum unii oameni pot atribui o parte a precedentului discurs, distrugerii Ierusalimului şi o parte sfârşitului lumii sau unui alt viitor eveniment, când aici se spune categoric, în concluzie: „Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.” Se pare că Mântuitorul nostru era conştient de o eventuală folosire greşită a cuvintelor Sale, şi de aceea adaugă şi mai mare Forţă şi Accent afirmaţiei Sale. „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

Mat. 24 a fost o profeţie care deja s-a împlinit, şi prin urmare nu mai are o viitoare împlinire astăzi. Toate s-au întâmplat în generaţia care l-a auzit pe Isus rostind aceste cuvinte. Isus spunea despre zilele căderii Ierusalimului în AD 70: Luc. 21: 22 „Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.” Toate profeţiile s-au împlinit la distrugerea Ierusalimului, care a avut loc în timpul generaţiei căruia i-a vorbit Isus.

Haideţi să nu torsionăm cuvintele lui Isus pentru a le face să se potrivească cu vederile noastre, haideţi să ne schimbăm vederile ca să le punem în acord cu cuvintele Sale.