INTREBARILE LOR

Updated: Oct 23



Întrebările lor

Matei 24: 3

David B. Curtis

http://www.bereanbiblechurch.org/

trad.Iosif Dragomir

În cele ce urmează aşi vrea să examinăm întrebările ucenicilor din versetul 3 din Matei 24, cunoscut sub numele de „Discursul de pe Muntele Măslinilor” şi este de departe cea mai completă şi explicită declaraţie profetică cu privire la a Doua Sa Venire. Versetul 3 este cel mai important verset din întreg capitolul. Dacă nu înţelegi întrebarea lor, niciodată nu vei înţelege răspunsul lui Isus. Trebuie să ne asigurăm că înţelegem întrebarea ucenicilor. Felul în care mulţi tratează această întrebare, este un bun exemplu cum paradigmele noastre ne pot orbi să nu vedem anumite adevăruri. Dacă, în paradigma ta escatologică priveşti a Doua Venire ca pe sfârşitul lumii fizice, o totală distrugere cataclismică a pământului şi a vieţii aşa cum o percepem acum, prin foc, cu siguranţă vei pierde ceea ce Isus spune aici. Pentru că viaţa continuă, tu nu poţi crede că Isus s-a întors după cum a spus că va face. Pur şi simplu nu se potriveşte cu paradigma ta. Haideţi să începem prin a privi la un verset care îţi spulberă paradigma conform căreia a Doua Venire este sfârşitul lumii.

2.Tes. 2:1-3 „Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Christos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării, ...”

Acum, dacă Tesalonicenii ar fi crezut că natura celei de a Doua Veniri era o totală distrugere a planetei Pământ, cum ar fi putut ei fi înşelaţi privitor la sosirea ei? Dacă a Doua Venire era aşa cum mulţi o văd astăzi, Pavel ar fi putut să le scrie şi să le spună: „Priviţi afară pe geam, pământul este încă pe poziţie, nu este incendiat, prin urmare este evident că Domnul nu a venit!” Dacă ei au crezut că ea deja avusese loc, înseamnă că ei au privit-o diferit de cum o privesc mulţi astăzi. Haideţi să încercăm să vedem dacă putem înţelege întrebările ucenicilor; atunci vom fi în stare să înţelegem şi răspunsul lui Isus. Înţelese corect, aceste întrebări, ar putea să provoace o schimbare de paradigmă în escatologia multora.

Să ne amintim pe scurt ceea ce am văzut data trecută. De-a lungul Cărţii lui Matei, Isus în continuu i-a avertizat pe Iudei cu privire judecata care urma să vină asupra lor datorită apostaziei. Eu cred că majoritatea, dacă nu cumva toate pildele lui Isus, au de a face cu Împărăţia lui Dumnezeu sau cu distrugerea Ierusalimului datorită respingerii acelei împărăţii. Pe măsură ce ne apropiem de capitolul 24, observăm construirea temei judecăţii.

Mat. 21:43 „De aceea, vă spun că împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi, şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite.”

Mat. 22:7„Când a auzit împăratul s-a mâniat; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le-a ars cetatea.” Isus a continuat să-i avertizeze cu privire la judecata ce urma să vină asupra lor datorită respingerii lui Mesia. Este clar că aici este o referire la distrugerea Ierusalimului.

Mat. 23:37-39„Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie; Prin „casă” El se referă la Ierusalim şi cu siguranţă este inclus şi templul. Cuvântul pustiu este cuvântul grecesc eremos înseamnă deşert, pustiu, sterp, părăsit. Cetatea şi templul au fost ambele distruse în AD 70. Acum cu aceste lucruri în minte trecem la cap. 24, la discursul lui Isus de pe Muntele Măslinilor. După ce s-au îndepărtat de templu, cuvintele lui Isus „vi se lăsă casa pustie” încă mai răsunau în urechile lor. În versetul 2 Isus a prezis că acest templu masiv va fi distrus complet printr-un act de judecată a lui Dumnezeu.

Mat. 24:3 „El a şezut jos pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: ,,Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?

Muntele Măslinilor era chiar la răsărit de Ierusalim dincolo de valea Kedron. Are o lungime de o milă şi cam 700 de picioare înălţime şi se ridică deasupra Ierusalimului astfel încât de pe vârful lui se poate vedea aproape fiecare parte a oraşului. Era la o distanţă de un drum de Sabat, de Ierusalim.

Fpt. 1:12 „Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului.” O călătorie în ziua Sabatului era cât permitea legea (nu Legea lui Moise, ci cea avansată de cărturarii Iudei), unui om să călătorească într-o zi de Sabat. Era aproximativ o milă. Această plimbare în urcuş, în sandale, a durat poate 15-30 de minute. În tot acest timp fără îndoială că s-au gândit la ceea ce Isus tocmai le-a spus despre distrugerea templului şi cum casa lor le va fi lăsată pustie. Ajunşi pe vârful muntelui Isus s-a aşezat jos şi ucenicii s-au apropiat de El şi l-au întrebat despre distrugerea Templului. Conform lui Marcu 13:3, întrebarea a fost pusă de Petru, Iacov Ioan şi Andrei. Matei şi Marcu spun că ei au venit în particular. Atât în Matei cât şi în Marcu acest cuvânt este folosit pentru a separa pe ucenici de mulţime, nu unul de celălalt. Eu cred că aceasta, înseamnă că ei au pus întrebarea, nu că ei ar fi fost singurii prezenţi acolo. Întrebarea lor era dublă. În primul rând ei au întrebat „când se vor împlini aceste lucruri?” Toate cele trei Evanghelii sinoptice întreabă „când.”

Mat. 24:3 „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? ...”

Mc. 13:4 ,,Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri, ....?

Luc. 21:7 „Învăţătorule”, L-au întrebat ei, ,,când se vor întâmpla toate aceste lucruri? ... ”

„Aceste lucruri” se referă la distrugerea templului din vers. 2. În vers. 1 ucenicii atrag atenţia lui Isus asupra clădirii templului. În vers. 2 Isus le spune: „toate aceste lucruri” vor fi distruse. Ar trebui să fie clar că ei întreabă: CÂND va fi distrus templul? Când va fi lăsată pustie casa noastră? Isus tocmai le-a vorbit despre judecata Ierusalimului iar apoi despre faptul că nu va rămânea piatră pe piatră, iar reacţia ucenicilor este „CÂND”? Are înţeles nu-i aşa? Aşa sper şi eu!

A doua parte a întrebării lor este punctul în care se împotmolesc lucrurile.

A doua parte a întrebării lor este „Care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” Pentru o înţelegere mai bună, este necesar să comparăm cele trei Evanghelii sinoptice.

Mat. 24:3 „Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”

Mc. 13:4 „şi care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?”

Luc. 21:7 „Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?”

Comparţia celor trei relatări, ne arată că ucenicii au considerat „venirea” Lui şi „sfârşitul veacului” ca fiind evenimente simultane cu distrugerea templului.

Mc. 13:4 ,,Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri, şi care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?”

Observaţi că în prima parte el spune: „Când se vor întâmpla aceste lucruri?” – referindu-se la distrugerea templului. Apoi în partea a doua el întreabă: „care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?” Semnul Venirii Lui şi al sfârşitului veacului era acelaşi pentru „aceste lucruri” care s-au referit la distrugerea Ierusalimului în AD 70. Acestea nu sunt întrebări separate care să poată fi împărţite între două evenimente diferite. Cu distrugerea Ierusalimului ei au conectat venirea lui Mesia şi sfârşitul veacului.

Ascultaţi ce au făcut unii cu întrebările ucenicilor. Ryrie spune următoarele: „În acest discurs Isus a răspuns la două din cele trei întrebări pe care le-au pus ucenicii.” El NU a răspuns la „CÂND se vor întâmpla aceste lucruri.” El răspunde la „Care va fi semnul venirii Tale.” John Walvoord în comentariul lui asupra lui Matei, spune următoarele: „Evanghelia după Matei nu răspunde la prima întrebare, care are de-a face cu distrugerea Ierusalimului în AD 70.” Întrebarea lor principală era „CÂND?”; iar Ryrie şi Walvoord spun că Isus nu a răspuns la această întrebare. El ignoră întrebarea lor legată de distrugerea Templului şi continuă să le vorbească despre o venire şi un sfârşit al lumii, la distanţă de 2000 plus de ani. Are asta vreun sens pentru tine? Dar mai important, ar avea un sens pentru ei? Eu cred că NU!

Ucenicii au asociat distrugerea Templului cu venirea Lui. Cuvântul grecesc pentru „venire” este parousia care înseamnă sosire nu întoarcere. Ucenicii nu au putut să întrebe despre o viitoare întoarcere a lui Christos deoarece ei nu aveau nici o idee despre faptul că El va pleca. Ei au crezut că Isus este promisul Mesia.

Mat. 16:15-16 ,,Dar voi”, le-a zis El, ,,cine ziceţi că sunt?” Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: ,,Tu eşti Hristosul, (Mesia) Fiul Dumnezeului celui viu!” Ei au crezut că Mesia va veni şi va domni, ei habar nu aveau că El vine ... pleacă, şi apoi vine din nou.

Io. 12: 34 „Norodul I-a răspuns: ,,Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?” Isus le-a vorbit de moartea Sa şi de plecarea la Tatăl, dar ei nu au priceput de loc.

Io. 13:33-36 „Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, cum am spus Iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum. Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” ,,Doamne”, I-a zis Simon Petru, ,,unde Te duci?” Isus i-a răspuns: ,,Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu; dar mai târziu vei veni.”

Io. 16: 16-17 „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăş peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.” La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: ,,Ce înseamnă cuvintele acestea: ,Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea;` şi: ,Apoi iarăş peste puţină vreme Mă veţi vedea?` Şi: ,Pentru că Mă duc la Tatăl?” Această relatare are loc după Discursul ţinut de Isus pe Muntele Măslinilor şi ei totuşi nu au înţeles că El avea să plece de la ei. După răstignire, ei tot nu au priceput că Isus avea să învieze dintre cei morţi.

Io. 20: 8-9 „Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut, şi a crezut. Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi”.

Acum, daţi-mi voie să vă pun o întrebare: Dacă ei nu aveau nici o idee despre o plecare a Lui de la ei, de ce l-ar fi întrebat despre întoarcerea Lui? Ei nu înţelegeau nimic despre o a Doua Venire. Poate întrebi „De ce au întrebat ei „care va fi semnul venirii Tale?” dacă ei nu s-au gândit că El va pleca? Bună întrebare!

Răspunsul constă în înţelegerea conceptului Iudaic Parousia. Aşa cum am spus cuvântul înseamnă sosire sau prezenţă şi nu întoarcere. Acest concept nu se referea la vreo viitoare întoarcere a lui Christos. Pentru ucenici „parousia” Fiului Omului, însemna - Deplina Manifestare (PREZENŢĂ) a Mesianității Sale; Apariția Lui Glorioasă în Putere. William Barclay spune despre parousia, „este cuvântul obişnuit pentru sosirea unui guvernator în provincea lui, sau pentru venirea unui rege la supuşii săi. De obicei descrie o venire cu autoritate şi putere.” Ucenicii erau obişnuiţi să Îl audă pe Isus vorbind despre venirea Lui în împărăţia Sa, venire în glorie şi cu putere, şi aceasta în timpul vieţii lor.

Mat. 16:27-28 „Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în împărăţia Sa.” Ei nu ştiau că Isus va pleca, dar aşteptau vremea când va apărea în plină glorie şi putere aducând Împărăţia şi răsplătirea pentru toţi oamenii. Unii încearcă să explice acest text ca referindu-se la evenimentul Schimbării la faţă sau la Rusalii. Dar acest verset spune că va fi o vreme când fiecare om va fi răsplătit pentru faptele sale. Acesta nu se poate referi la Schimbarea la faţă sau Rusalii (din moment ce atunci nu a avut loc răsplătirea) ci se referă la a Doua Sa Venire, aşa cum se poate vedea din Apo. 22:12 . Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” Comparaţi aceasta cu Matei 16:27. Ei ştiau că Parousia Lui va avea loc în timpul vieţii lor, o anticipau şi o aşteptau. Chiar şi după Învierea Sa, ei l-au întrebat despre Împărăţia restaurată.

Fpt. 1:6-7 „Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: ,,Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou împărăţia lui Israel?” El le-a răspuns: ,,Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat supt stăpânirea Sa.” Ei nu au înţeles că Isus va şedea pe scaunul Lui de domnie prin intermediul Învierii şi Înălţării Sale.

Fapte 2:29-33 „Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, despre ÎNVIEREA lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai lui. Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.” Christos domnea acum la dreapta Tatălui şi manifestarea (arătarea) împărăţiei va avea loc când Isus va veni cu judecată asupra Ierusalimului.

Fpt. 2:34-35 „Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: ,,Domnul a zis Domnului meu: ,Şezi la dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.” Poate întrebi acum, „De ce ar conecta ucenicii distrugerea templului cu parousia lui Christos?” Ucenicii cunoşteau V.T. şi au ştiut că distrugerea Ierusalimului va inaugura Împărăţia Mesianică.

Zah. 14:1-5 „Iată, vine ziua Domnului, când toate prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău. Atunci voi strânge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jăfuite, şi femeile batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvârşire din cetate. Ci Domnul Se va arăta, şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum S-a luptat în ziua bătăliei. Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miază noapte, iar jumătate spre miazăzi. Veţi fugi atunci în valea munţilor Mei, căci valea dintre munţi se va întinde până la Aţel; şi veţi fugi cum aţi fugit de cutremurul de pămînt pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda. Şi atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii împreună cu El! (lit. „cu tine” n.tr.) În Ziua Domnului, Ierusalimul este distrus şi Domnul vine cu sfinţii săi. Vezi de asemenea:

Dan.9:26 „După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţinea până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.”

Ucenicii au crezut, în mod corect, că venirea lui Mesia este simultană cu dustrugerea cetăţii şi a templului.

Observaţi, că ei pe lângă aceasta au asociat distrugerea templului şi cu sfârşitul veacului.

Mat. 24:3 „Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”

Mc. 13:4 „şi care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?”

Luc. 21:7 „Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?”

Din nou, „aceste lucruri” – distrugerea templului, - sunt conectate cu sfârşitul veacului. Unii traducători au tradus, sfârşitul lumii. Acest lucru produce mare confuzie. Cuvântul grecesc folosit aici, este aeon care înseamnă „eră.” Nu este cuvântul cosmos sau oikoumene care înseamnă lumea şi locuitorii ei. Nu este vorba despre sfârşitul lumii fizice; cuvântul aeon înseamnă veac, era sau o perioadă de timp. Expresia „sfârşitul veacului” se referă la „sfârşitul veacului iudaic.” Ucenicii au ştiut că dărâmarea templului şi distrugerea cetăţii însemna sfârşitul veacului Vechiului Legământ şi inaugurarea unei noi ere.

William Barclay spune: „timpul era împărţit de către evrei în două mari perioade – veacul acesta şi veacul viitor (care va să vină). Veacul prezent este complet rău şi dincolo de orice reformare umană. Va putea fi vindecat doar printr-o intervenţie directă a lui Dumnezeu. Când Dumnezeu intervine, epoca de aur, veacul viitor, va sosi. Între cele două epoci, va veni Ziua Domnului care va fi o vreme de teribile şi înfricoşate transformări, asemenea durerilor naşterii unei noi ere.” William Hendriksen în comentariul său, asupra lui Matei, spune despre 24: 3, „chiar însăşi forma întrebării – juxtapunerea – (punerea alături, sau existenţa alăturată a) propoziţiilor – par să indice că aceşti bărbaţi interpretează cuvintele Învăţătorului, căderea Ierusalimului, în special distrugerea templului, ca însemnând sfârşitul lumii. Aici punctul lor de vedere era parţial greşit, după cum urmează să arate Isus. O lungă perioadă de timp va interveni între Căderea Ierusalimului şi sfârşitul veacului, a Doua Venire.”

El vede prin forma întrebării că ucenicii au identificat căderea Ierusalimului ca fiind simultană cu sfârşitul veacului. Dar el spune că ei au greşit. Chiar au greşit? Dacă au greşit, de ce Domnul nu i-a corectat? De ce Domnul nu le-a spus că templul va fi distrus în curând, dar sfârşitul veacului este îndepărtat. Ceea ce Isus într-adevăr le-a spus, este că, toate lucrurile despre care au întrebat, vor fi împlinite în timpul vieţii lor.

Mat. 24:34 „Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.”

Pentru iudei timpul era împărţit în două marei perioade; veacul mosaic şi veacul mesanic. Mesia, era privit ca unul care, aduce o lume nouă. De aceea perioada lui Mesia era corect caracterizată de către Sinagogă, ca fiind „veacul care va să vină.” În întreg N.T. vedem două veacuri în contrast; „veacul acesta” şi „veacul viitor”. Înţelegerea, celor două veacuri, cât şi a momentului în care ele s-au schimbat, este fundamentală pentru interpretarea Bibliei. Majoritatea creştinilor cred că aproape toate profeţiile N.T. au de-a face cu o vreme încă în viitorul nostru. Când citesc în N.T. „veacul viitor,” ei se gândesc la un veac încă în viitor. Scriitorii Noul Testament însă, se referă la Era Creştină. Noi trăim azi în ceea ce, pentru ei, era „veacul viitor,” veacul Noului Legământ. Să examinăm câteva pasaje care vorbesc despre aceste două veacuri.

Mat. 12:34 „Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor” (care va să vină).

Cuvântul „vine” de la sfârşitul propoziţiei este grecescul mello care înseamnă „pe punctul de a fi”. Am putea traduce aceasta „veacul gata să vină” (în primul secol). Mulţi cred că veacul care va să vină, va fi o eră fără păcat; nu însă conform acestui verset! Păcatul împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat în acel veac, referindu-se la era Noului Legământ, era noastră prezentă.

Mat. 13:49-50 „Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni, şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

Observaţi cine sunt luaţi! Cei răi! Este aceasta o răpire inversată? Eu cred că aceasta vorbeşte despre Judecata Ierusalimului în AD 70. A fost sfârşitul erei iudaice, şi iudeii răi au fost arşi în distrugerea Ierusalimului.

1.Cor. 2:6-8 „Totuş ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârşiţi, este o înţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, cari vor fi nimiciţi. Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, şi pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.” Înţelepciunea şi fruntaşii veacului aceluia erau pe sfârşite. Pavel vorbeşte aici despre conducătorii Iudei şi despre sistemul Vechiului Legământ.

1.Cor. 10: 11 „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste cari au venit sfârşiturile veacurilor.” Pavel a spus foarte clar că sfârşitul veacurilor a venit peste ei, sfinţii primului secol.

Evr. 1:1-2 „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul* acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.” (* vezi Biblia Traducere Literală Nouă, Bucureşti 2001)

Isus a vorbit la sfârşitul zilelor. Cum adică la sfârşitul zilelor? S-au terminat zilele? Se vede că nu! Al cui sfârşit al zilelor? Sfârşitul, sau ultimele zile ale Vechiului Legământ.

Evr. 9:26 „... fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.”

Când S-a arătat Isus? El s-a născut nu la începutul ci la sfârşitul veacurilor. A presupune, că Pavel s-a referit că Isus s-a născut mai aproape de sfârşitul lumii, ar însemna să falsificăm afirmaţia lui. Lumea a durat mai mult de la întruparea Sa decât întreaga durată a econoimiei mosaice, de la Exod la distrugerea templului (doar 1500 de ani). Isus S-a arătat la sfârşitul erei iudaice. Petru spune acelaşi lucru.

1.Pet.1:20 „El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi,...” Isus a venit în timpul ultimelor zile ale veacului, veacul Vechiului Legământ, veacul iudaic. Acel veac s-a sfârşit odată cu distrugerea templului în AD 70. Toate lucrurile profeţite de Isus în Mat. 24 au avut loc la sfârşitul acelui veac. Biblia nu ne învaţă nimic despre un veac milenar. Biblia vorbeşte de „acest veac” – veacul Vechiului Legământ şi „veacul viitor” – veacul Noului Legământ. Mileniul a fost perioada de tranziţie de la „acest veac” al Vechiului Legământ, la „cel viitor” – ACUM - prezentul veac al Noului Legământ. Tu şi cu mine trăim în ceea ce era pentru scriitorii N.T., veacul viitor. Noi nu mai suntem sub Vechiul Legământ, ci trăim în era Mesianică a Noului Legământ. Veacul în care trăim nu se va sfârşi, va fi o eră eternă conform lui Evr. 13:20 „Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui vecinic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, ....”

Ef. 3:21 „a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.”

Biblia nu ne învaţă despre un alt veac în viitorul nostru. Veacul în care trăim este veacul veşnic a Noului Legământ. Ucenicii lui Isus au crezut - corect, - că prezenţa, parousia Lui va fi recunoscută, la fel şi sfârşitul veacului, când va fi sosit cu judecata asupra Ierusalimului. Ei se gândeau la templu şi la viitorul imediat: Le-ar vorbi El despre lume şi despre îndepărtatul idefinit?

F.C. Cook în comentariul său spune următoarele: „Din forma în care sunt puse întrebările, noi putem trage concluzia că, două evenimente separate, distrugerea templului, şi venirea finală a lui Christos la sfârşitul lumii, erau în mintea ucenicilor, strâns legate între ele. Se pare că credinţa populară a iudeilor la aceea vreme, era că venirea lui Mesia ar fi simultană cu distrugerea oraşului şi a templului.” (sublinierea îmi aparţine D.B. Curtis). Cook le vede ca două evenimente separate dar admite că ucenici nu au văzut aşa.”

Eu cred că el le vede separate, datorită faptului că paradigma lui privitoare la a doua Venire, îl orbeşte.

Am văzut deci că întrebările ucenicilor se roteau în jurul templului şi a distrugerii lui. Pentru ei distrugerea templului însemna parousia Domnului şi sfârşitul veacului. Răspunsul pe care Isus îl dă, este dat LOR, nu vreunei generaţii viitoare, şi are de-a face cu căderea Ierusalimului. Trebuie să ţinem minte acest lucru atunci când examinăm răspunsul lui Isus la întrebările lor.

0 views0 comments

Recent Posts

See All

Abordarea Amilenistă - Divizarea Eschaton-ului de Max R. King original text trad. Iosif Dragomir Practica împărțirii Discursului de pe Muntele Măslinilor în două eschaton-uri ilustrează hermeneutica d

Cum vă spuneam prin cuvântul Domnului 1.Tesaloniceni 4: 15 Don K. Preston original text trad. Iosif Dragomir O demonstrație a unității Discursului de pe Muntele Măslinilor: Sursa discursului lui Pavel

Urâciunea Pustiirii Mat. 24: 15-20 de David B. Curtis original article trad. Iosif Dragomir „Nu există, pentru mintea onestă, ceva mai încântător şi minunat decât adevărul; nici mai important, decât a

About Me

I'm a paragraph. Click here to add your own text and edit me. It’s easy. Just click “Edit Text” or double click me to add your own content and make changes to the font. I’m a great place for you to tell a story and let your users know a little more about you.

#LeapofFaith

Posts Archive

Keep Your Friends
Close & My Posts Closer.

Thanks for submitting!