EVANGHELIA PROPOVĂDUITĂ ÎN TOATĂ LUMEA

Updated: Aug 5

Evanghelia propovăduită în toată lumea

Matei 24:4-14

de David Curtis

original article

trad. Iosif Dragomir

Ne aflăm la a treia lecţie din studiul lui Mat. 24. Am făcut o introducere acestui capitol şi am evaluat întrebările ucenicilor. Trecem acum la examinarea răspunsului lui Isus, fapt care ne va lua câteva săptămâni şi vom începe cu vers, 4-14. Când începem să examinăm răspunsul lui Isus trebuie să avem în minte întrebările ucenicilor. Cred că vă amintiţi de data trecută că ucenicii L-au întrebat pe Isus: „Când va fi distrus templul?” Când nu va mai fi lăsată piatră pe piatră? Si care va fi semnul Venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”

Am privit data trecută la faptul că ucenicii nu au înţeles că Isus va pleca, deci ei nu au întrebat „Când Te vei întoarce?” Cuvântul „venire” este grecescul Parousia şi înseamnă prezenţă. Ea însemna deplina manifestare a mesianităţii Sale; Apariţia lui glorioasă în putere. Iar „sfârşitul veacului” se referă la sfârşitul veacului iudaic, veacul Vechiului Legământ; nu sfârşitul lumii. Am putea deci pune întrebările ucenicilor în felul următor: „Când va fi distrus templul şi care va fi semnul prezenţei Tale în putere şi glorie ca Mesia, şi al sfârşitului veacului acestuia? Uimitor faptul că aproape în unanimitate, comentatorii recunosc că ucenicii au asociat căderea Ierusalimului cu parousia lui Christos şi cu sfârşitul veacului. Majoritatea dintre ei însă, susţin că ucenicii au greșit în privinţa aceasta, dar admit că ei au privit aceste evenimente ca întâmplându-se simultan. Cu întrebările în minte ne îndreptăm spre răspunsul lui Isus.

Mat. 14:4-5 „Drept răspuns, Isus le-a zis: ,,Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sunt Christosul!` Şi vor înşela pe mulţi.” Cui i s-a adresat Isus? Cine sunt „le-a” din vers. 4? Sunt ucenicii! Vă rog să ţineţi minte acest lucru pe măsură ce avansăm prin acest capitol. Isus vorbea cu ucenicii Lui. Orice ar însemna răspunsul lui Isus, acesta trebuia să aibă înţeles pentru ei. Orice aplicaţie scripturală poate fi făcută pentru noi, doar după ce am înţeles ce a însemnat un anumit lucru pentru auditoriul original. Să ţinem minte Principiul Relevanţei Auditoriului. De ce pun accent pe acest lucru? Pentru că majoritatea îl trec cu vederea. Spre exemplu, Walvoord vede Matei 24: 4-14 ca pe evenimente ale epocii Bisericii culminând cu Necazul cel Mare (pe care el îl consideră încă în viitor). El spune că aceste semne indică faptul că se apropie sfârşitul veacului (în vremea noastră). James Stuart Russel în cartea sa, „Parousia” spune despre Mat. 24:4-14: „este imposibil să citeşti această secţiune şi să nu pricepi referirea distinctă la perioada dintre crucificarea Domnului şi distrugerea Ierusalimului. Fiecare cuvânt este adresat ucenicilor, şi doar lor. A-ţi imagina că „voi” (lor le-a) din această adresare, nu se aplică ucenicilor cu care Isus vorbea, ci unor necunoscute, şi încă in-existente, persoane, într-un veac depărtat, este o supoziţie de râs, absurdă, care nu merită atenţie serioasă.”

Domnul începe cu un avertisment împotriva aşteptării imediate a parousiei Sale. El nu vrea ca ucenicii să fie înşelaţi de christoşi falşi care vor apărea curând. El vrea să-i facă să înţeleagă că El va fi plecat pentru o perioadă de timp, considerată de ei o lungă perioadă (de fapt 40 de ani). Luc. 19:12-13 „Deci a zis: ,,Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli (Greceşte: mine.), şi le-a zis: ,,Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce.” Isus avea să plece de la ei, ca să primească Împărăţia, şi în perioada dintre plecarea Lui, la Înălţare, şi a Doua Sa Venire, aveau să se întâmple câteva lucruri.

1). Apariţia christoşilor falşi

Luc. 21:8 „Isus a răspuns: ,,Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sunt Hristosul,` şi ,Vremea se apropie.` Să nu mergeţi după ei.” Luca adaugă propoziţia: „Vremea se apropie.” Isus nu a vorbit de ceva ce urma să se întâmple cu sute sau cu mii de ani mai târziu! Isus Şi-a avertizat ucenicii de ceva ce se apropia foarte mult în vremea lor. (dacă ucenicii ar fi crezut că Isus le vorbeşte despre lucruri îndepărtate, christoşii falşi nu i-ar fi putut înşela invocând că „vremea este aproape” – acest lucru dimpotrivă, era un indiciu că ei sunt falşi). S-au ridicat astfel de christoşi falşi înşelând pe mulţi în perioada premergătoare distrugerii Ierusalimului? Da! Avem o înregistrare biblică şi istorică a unor astfel de falşi mesia. Fapte 5:36-37 „Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva, şi la care s-au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, şi toţi cei ce îl urmaseră, au fost risipiţi şi nimiciţi.” Conform lui Josephus, istoricul evreu, la doisprezece ani după moartea lui Domnului, Teuda a convins o mare mulţime să-l urmeze la râul Iordan, care spunea el, se va despărţi pentru ca ei să-l poată trece. „Ţara,” spune Josephus, „era invadată de magicieni, seducători, şi impostori care adunau oamenii în jurul lor şi-i duceau în locuri pustii pentru a vedea semnele şi minunile pe care ei promiteau că le vor arăta prin puterea lui Dumnezeu.” Pe vremea lui Felix (amintit în Fapte cap. 23-25) „ţara Iudeii era plină de impostori pe care Felix îi executa în fiecare zi.” Afirmaţie care indică numărul lor mare, în acele zile. Un egiptean care a „pretins a fi un profet” a adunat în jurul lui 30.000 de bărbaţi susţinâţnd că le va „arăta cum la porunca lui, vor cădea zidurile Ierusalimului.” Origen, menţionează un anume lucrător, Dositeus, care a pretins că el era Christosul prevestit de către Moise. Mai avem şi alte relatări:

Fapte 8: 9-10 „În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei. Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte, şi ziceau: ,,Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte „mare.” Conform lui Irineu, Simon a pretins că este Fiul lui Dumnezeu şi creatorul îngerilor. Jerome, spune că el a pretins a fi Cuvântul Dumnezeului celui Atotputernic. Justin, spune că el a plecat la Roma şi a fost aclamat ca zeu datorită puterilor lui magice.

1.Io.2:18 „Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină antichrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antichrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.” Observaţi cum Ioan scriind pe la AD 65, nu spune „zilele din urmă,” ci „ceasul de pe urmă.” Aşa cum au auzit de la Domnul lor, vor veni mulţi antichristi. Acestea sunt exemple de falşi mesia, despre care istoria spune că erau „în număr mare” exact aşa cum a profeţit Isus. Greswell în lucrarea sa, „Despre Pilde,” atrage atenţia asupra remarcabilului fapt că, „în timp ce mulţi din acei falşi mesia au apărut în intervalul dintre Înălţarea Domnului şi războiul Iudeilor, nu există nici o dovadă că s-ar fi ridicat unii care să pretindă acest titlu, înainte de a-Şi începe Isus lucrarea.”

2). Războaie şi veşti de războaie

Mat. 24:6 „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.” Războaiele NU sunt un semn a sfârşitului aşa cum limpede spune vers. 6. El le va spune mai târziu în acest capitol, că atunci când vor VEDEA un război, nu când vor auzi de război, să fugă. Au auzit ucenicii de războaie şi veşti de războaie? Da au auzit! Erau războaie în provinciile romane şi în întreaga Palestină, Galileea şi Samaria în AD 66, precedând distrugerea Ierusalimului. În Analele lui Tacitus, un roman care a scris o istorie care acoperea perioada dinainte de AD 70, găsim expresii ca acestea: „mişcări în Africa” „mişcări în Tracia”, „insurecţii în Galia” „intrigi între Parţi” „război în Armenia.” Şi pentru Iudei timpurile au devenit tulburi. În Seleucia, au fost ucişi 50.000 de Iudei. În Alexandria s-a declanşat o revoltă împotriva lor. Într-o bătălie dintre Iudei şi Sirieni, în Cezareea, au fost ucişi 20.000 de Iudei. În acest timp Caligula a dat poruncă ca statuia lui să fie pusă în templul de la Ierusalim. Evreii au refuzat acest lucru şi au trăit într-o permanentă teamă că imperatorul va trimite armatele sale în Palestina. Această teamă a devenit atât de reală încât unii dintre ei nu au mai fost preocupaţi să-şi cultive pământul. Dar deşi vor fi războaie şi veşti de războaie, Isus a spus ucenicilor Săi: „vedeţi să nu vă spăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.” Despre ce sfârşit vorbea El? Să ne amintim de întrebarea lor, ei au dorit să ştie când va veni sfârşitul veacului iudaic. Barnes spune că sfârşitul la care se referă aici este „sfârşitul administraţiei (economiei) iudaice;” distrugerea Ierusalimului.” Războaiele şi veştile de războaie nu erau semnele sfârşitului! Dimpotrivă, Domnul a dorit ca ei să ştie că aceste lucruri nu erau semne ale sfârşitului. Nici unul din aceste lucruri nu era semnul care să-i facă să fugă în munţi.

3). Neamurile luptând unele împotriva altora

Mat. 24:7 „Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi.” Cuvântul „neam” este grecescul ethnos care înseamnă rasă. Vara trecută am vorbit cu cineva care a folosit acest verset ca să dovedească că trăim în vremurile din urmă şi a Doua Venire va avea loc în curând. El mi-a zis: „Cuvântul „neam” este ethnos şi uită-te la luptele dintre grupurile etnice astăzi,...sfârşitul este aproape.”

Sunt câteva probleme cu acest mod de interpretare, unul este faptul că aceste lucruri nu sunt semne ale sfârşitului. Apoi, Isus vorbea cu ucenicii şi aceasta trebuia să aibă relevanţă pentru ei. Au văzut ei naţiune ridicându-se împotriva altei naţiuni? Da! Josephus spune: În Cezareea în AD 59, şi-au disputat supremaţia oraşului şi 20000 de evrei au fost ucişi. În Scithopolis peste 13.000 de evrei au fost ucişi. Mii de evrei au fost ucişi în alte părţi, iar în Alexandria 50.000. La Damasc au fost ucişi într-o singură oră 10000. Isus vorbeşte despre conflictul dintre evrei şi neamuri care a început la scurt timp după aceea şi a continuat până la începutul războiului Iudaic. Până atunci evreii şi neamurile au trăit în mare parte în pace unii cu alţii, dar această perioadă a fost caracterizată de războaie.

4). Foamete

O foamete a fost prezisă de către Agab: Fpt. 11:28 „Unul din ei, numit Agab, s-a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu.” Această foamete este menţionată de Tacitus, Seutoniu şi Eusebiu şi se zice că a fost cumplită în Ierusalim. Josephus spune că mulţi oameni au murit din lipsă de hrană. Iudeea, în special a fost lovită de foamete şi ucenicii au trimis ajutoare. Fpt. 11:29 „Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor, cari locuiau în Iudeea.” Tacitus vorbeşte despre un eşec în recolte, care a avut ca urmare o foamete. Eusebiu de asemenea menţionează în acel timp, foamete la Roma, Iudeea şi Grecia. Da, a fost foamete în acei ani înainte de căderea Ierusalimului.

5). Epidemii

Epidemiile sunt răspândirea rapidă a unei boli. Foametea şi epidemia merg mână în mână. Epidemiile sunt adesea cauzate de foamete. Seutonius a scris despre o „epidemie” la Roma în zilele lui Nero, care a fost atât de groaznică încât „în timpul unei toamne, au murit nu mai puţin de 30000 de persoane”. Josephus consemnează că în Babilonia au bântuit epidemii în jurul AD 40. Tacitus vorbeşte despre o epidemie în Italia în AD 65. Da, au fost epidemii în timpul vieţii ucenicilor în acei ani premergători distrugerii Ierusalimului.

6). Cutremure de pământ

Au experimentat ucenicii cutremure de pământ în timpul vieţii lor? Se pare că da. Tacitus menţionează cutremure la Roma. El a scris: „Cutremure frecvente au distrus multe case” şi „doisprezece oraşe populate din Asia au fost prefăcute în ruine de către un cutremur.” Seneca care a scris în anul AD 58 a spus: „De câte ori au căzut oraşe din Asia şi Achaia dintr-un sigur şoc fatal?” Câte oraşe au fost înghiţite în Siria! Câte în Macedonia! De câte ori a fost devastat Ciprul de către această calamitate?” De câte ori a devenit Paphos o ruină! Adesea am primit veşti despre demolarea unor oraşe întregi deodată.” În AD 60 Hierapous, Colosse şi Laudecea au fost doborâte de cutremure. Au avut loc cutremure în Creta, Apamea, Smirna, Miletus, Chios, Samos şi Iudeea. Cutremure în diverse locuri!

În ciuda faptului că Isus a zis „dar sfârşitul tot nu va fi atunci,” astăzi mulţi scot acest pasaj din context şi vorbesc în mod ignorant despre „semnele vremii” încercând să arate că, cutare conflict, cutremur serios sau foamete devastatoare, sunt semne ale întoarcerii iminente a lui Christos. Toate aceste lucruri s-au întâmplat înainte de AD 70 şi de căderea Ierusalimului. Ele nu sunt semne! Dacă privim înapoi în istorie, când a fost vreo perioadă în care să nu fie războaie, foamete, epidemii sau cutremure? Acestea nu sunt semne! Isus a spus ucenicilor Săi că aceste lucruri, sunt doar „începutul durerilor.”

Mat. 24:8 „Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.” Expresia „începutul durerilor” ar putea fi tradusă „durerile naşterii.” Această imagine este folosită în V.T. pur şi simplu pentru a exprima o mare durere. Dar se mai foloseşte când o femeie este în durerile naşterii. În Isaia 13:8; 26:17; Ieremia 4:31; 6:24; Mica 4:9-10 este folosit ca un termen special pentru „durerile naşterii lui Mesia.” În pasajul nostru ea vorbeşte despre o perioadă de strâmtorare înainte de întoarcerea lui Christos în AD 70. Se pare că a fost aleasă în mod expres pentru a desemna durerile naşterii unei noi lumi. Haideţi să vedem cum foloseşte Isus această expresie.

Io. 16:16 „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăş peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.” Ucenicii Îl întreabă pe Isus despre această afirmaţie.

Io. 16:17-19 „La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: ,,Ce însemnează cuvintele acestea: ,Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea;` şi: ,Apoi iarăş peste puţină vreme Mă veţi vedea?` Şi: ,Pentru că Mă duc la Tatăl?” Ei ziceau deci: ,,Ce însemnează aceasta: ,Peste puţină vreme?` Nu ştim ce vrea să spună.” Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe, şi le-a zis: ,,Vă întrebaţi între voi ce însemnează cuvintele: ,Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea;` şi: ,Apoi iarăş peste puţină vreme, Mă veţi vedea?” Isus explică ucenicilor ceea ce a spus.

Io. 16: 20-23 „Adevărat, adevărat vă spun că, voi veţi plânge şi, vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume. Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.” Ucenicii se vor întrista pe durata absenţei Domnului, dar întristarea lor se va preface în bucurie la întoarcerea Lui. Această idee, a femeii în durerile naşterii, este folosită pentru a descrie suferinţele dinaintea venirii Domnului în Împărăţia Sa.

Mica 4: 9-10 ,,Pentru ce strigi tu însă acum aşa de tare? N-ai împărat? Nu mai ai sfetnic, de te apucă durerea ca pe o femeie la naştere? Sufere, fiica Sionului, şi gemi ca o femeie la naştere! Căci acum vei ieşi din cetate şi vei locui în câmp, şi te vei duce până la Babilon! Acolo vei fi izbăvită, acolo te va răscumpăra Domnul din mâna vrăjmaşilor tăi.” Isus a zis „toate acestea sunt doar începutul durerilor.” Ele nu erau semne pentru ucenici şi nu sunt semne astăzi. Ele nu au semnalat sfârşitul ci s-au extins de-a lungul perioadei dintre Înălţarea Domnului şi a Doua Sa venire.

Mat. 24:9 „Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorâ; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.” Cine va fi dat să fie chinuit? UCENICII! Cu siguranţă este adevărat că toţi creştinii care trăiesc o viaţă evlavioasă vor fi persecutaţi, dar El vorbeşte aici cu ucenicii. Au experimentat ucenicii necazuri şi moarte? Da! Tot ce trebuie să faci este să citeşti Fapte. „Bible Knowledge Commentary are următoarele de spus despre vers. 9: „Isus şi-a început cuvântarea cu un indicator temporal „atunci.” La mijlocul perioadei celor şapte ani înainte de a Doua Venire al lui Christos, Israel va experimenta mari suferinţe.” Comentariul spune că Isus vorbeşte despre un timp, pentru noi, încă în viitor! Ce ar fi însemnat aceasta pentru ucenici? Nimic! Nu numai că greşeşte în a lua în considerare Relevanţa auditoriului, dar greşeşte şi prin faptul că nu compară înregistrarea celorlalte Evanghelii.

Luc. 21:12 „Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi, şi vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târâ înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu. Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie.” Observaţi că Luca adaugă „înainte de toate acestea” arătând că persecuţiile vor începe la începutul acestei perioade. Persecuţia ucenicilor a început imediat după Rusalii.

Mc. 13:9 „Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti, şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentru ca să le slujiţi de mărturie.” Marcu adaugă că vor fi bătuţi în sinagogi, duşi în faţa dregătorilor şi a împăraţilor ca să le slujească de mărturie. Toate aceste lucruri s-au împlinit remarcabil în viaţa ucenicilor. Petru şi Ioan au fost închişi:

Fapte 4:3 „Au pus mâinile pe ei, şi i-au aruncat în temniţă până a doua zi; căci se înserase.” Pavel şi Sila au fost bătuţi şi încarceraţi. Fapte 16:23-24 „După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine. Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa din lăuntru, şi le-a băgat picioarele în butuci.” Pavel a fost dus înaintea lui Galion (Fpt. 18:12), Felix (Fpt. 24:24) şi Agripa (Fpt. 25:23). Ştefan a fost ucis cu pietre (Fpt. 7:59), Iacov a fost ucis de Irod (Fpt. 12:2). În momentul în care Pavel a început să predice, a început şi el să fie persecutat. Fpt. 9: 23-24 „După câtva timp, Iudeii s-au sfătuit să-l omoare; şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare.” Fpt. 9: 29 „De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim, şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu Evreii cari vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.” Pavel a fost bătut de cinci ori de către evrei. 1.Cor. 11:24-25 „De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre;...” Isus a spus că ucenicii vor fi chinuiţi, bătuţi, aruncaţi în temniţă; vor fi urâţi din pricina Numelui Său şi unii vor fi ucişi. Vor fi duşi în faţa soboarelor, dregătorilor şi împăraţilor pentru mărturie. Li se va da o gură şi o înţelepciune în faţa cărora duşmanii nu pot face faţă. (vezi Fpt. 6:10, Ştefan). Ucenicii au experimentat toate acestea înainte de căderea Ierusalimului în AD 70, exact aşa cum le-a spus Domnul.

Mat. 24:10 „Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urâ unii pe alţii.” Datorită grelei persecuţi din acele zile, mulţi vor cădea de la credinţă. Isus a vorbit despre acest lucru: Mat. 13:20-21 „Sămânţa căzută în locuri stâncoase, este cel ce aude Cuvântul, şi-l primeşte îndată cu bucurie; dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.” În acele zile mulţi creştini au fost executaţi din pricina că alţi i-au trădat. Trădătorii au făcut acest lucru ca să scape ei. Mat. 24:11 „Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi. Nu este vorba despre „mesia falşi” ca în vers. 5, ci aici sunt „învăţători falşi” printre creştini. Se prea poate să fie vorba despre opozanţii iudaizatori cu care s-a confruntat Pavel. 1.Cor. 11:13 „Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, cari se prefac în apostoli ai lui Hristos.” Şi Ioan a vorbit despre profeţi mincinoşi: 1.Io. 4:1 „Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.” Mat. 24:12 „Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.” Isus a spus Bisericii din Efes că şi-au pierdut dragostea dintâi. Apo. 2:4 „Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” Mărturia lui Josephus ne arată extrema nelegiuire a societăţii iudaice din vremea ucenicilor. Mat. 24:13 „Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.” Există o mare controversă cu privire la ce înseamnă acest verset. Unii consideră că versetul spune că, dacă nu rămâi credincios lui Christos până la moarte nu vei fi mântuit. Condiţionează mântuiea noastră de fapte. Se spune că dacă noi nu răbdăm suntem pierduţi. Eu cred că Biblia ne învaţă foarte clar că mântuirea este un dar, care nu se poate pierde. Rom. 4:5 „pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire. Rom. 11:6 „Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altmintrelea, fapta n-ar mai fi faptă.” Nici unul din cei aleşi de Dumnezeu nu se va pierde. Rom. 8:30„Şi pe aceia pe cari i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.”

Ce, atunci, spune Isus? Cred că le spune credincioşilor, că dacă rămân credincioşi până la sfârşit, ei vor fi mântuiţi de moarte fizică la căderea Ierusalimului. Cuvântul grecesc „mântuit” este sozo şi înseamnă scăpat ori protejat, (lit. sau fig.) vindecat, păstrat, a fi (făcut) întreg. Creştinii care nu au răbdat, ci sau întors din nou la Iudaism, au murit odată cu căderea Ierusalimului. Acei credincioşi care au rămas credincioşi, au fugit în munţi aşa cum le-a spus Domnul să facă, scăpându-şi viaţa.

Mat. 24:14 „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul. Amintiţi-vă întrebarea ucencilor: „Care va fi semnul Venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” Despre ce sfârşit vorbeşte El aici? Dacă nu scoatem acest verset din contextul său, „sfârşitul” avut în vedere aici, este sfârşitul sau distrugerea care urma să vină peste Ierusalim şi peste templu, aducând finalul Erei Iudaice. Ierusalimul va fi distrus, dar înainte Evanghelia va fi predicată tuturor neamurilor (naţiunilor). S-a întâmplat acest lucru? Am văzut că toate celelalte lucruri până aici au avut loc în timpul vieţii ucenicilor. A fost Evanghelia predicată în toată lumea înainte de AD 70? Probabil că unul din cele mai răspândite crezuri, printre creştini, este că, odată ce Evanghelia a fost predicată întregii lumi, Christos se va întoarce şi lumea se va sfârşi. Acesta este versetul temă, a lui CBN. (Reţeaua Creştină de Emisie, n.tr.). Ei încearcă să împlinească acest verset. Mulţi creştini ar spune că acest verset nu s-a împlinit încă, Evanghelia nu s-a predicat încă în toată lumea. De unde putem şti dacă da, sau dacă nu. Ei bine, Isus a spus că sfârşitul va veni odată ce Evanghelia va fi predicată în toată lumea. Iar sfârşitul care se are în vedere în acest context, este sfârşitul Ierusalimului şi sfârşitul veacului Vechiului Legământ. Din moment ce Ierusalimul a fost distrus în AD 70, putem presupune că Evanghelia a fost vestită în toată lumea, până la acel moment, sau va trebui să credem că Isus a greşit. Cu care din cele două, te poţi împăca?

Cum putem afla dacă Evanghelia a fost predicată, în toată lumea, înainte de AD 70? Amintiţi-vă ce am văzut în: Mat. 24:9 „Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorâ; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.” (vezi Apo. 11:10). De ce să fi fost ucenicii urâţi de toate neamurile dacă nu au predicat Evanghelia la toate neamurile? Ce motive ar avea neamurile să-i urască? Ei au fost urâţi pentru că au predicat Evanghelia la aceste neamuri. Pavel declară că Evanghelia a fost predicată oricărei făpturi de sub cer.

Col. 1:5-6 „din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei, care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi între voi. Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr,...”

Col. 1:23 „negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de supt cer, şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.” În Mat. 24 :14 cuvântul grecesc pentru propovăduit, este kerusso, şi este la timpul viitor. Dar în Col. 1:23 acelaşi cuvânt kerusso este la timpul aorist (trecut). Isus a spus că ea trebuie, va fi predicată, şi Pavel spune în AD 62 că ea a fost predicată la orice făptură.

Rom. 1:8 „Mai întâi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea.” Pavel spune că Evanghelia, atunci, se făcea cunoscută în toată lumea

Rom. 16:25-26 „Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor, şi, prin porunca Dumnezeului celui vecinic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă, ...” Noi ştim că Pavel a călătorit prin Asia Mică, Grecia, Creta; Că a fost în Italia şi probabil în Spania (Rom. 15:24-28). În tot acest timp ceilalţi apostoli n-au lenevit şi n-au pierdut vremea. Sunt multe dovezi că la 30 de ani după ce această profeţie a fost făcută, existau biserici în toate aceste regiuni. Crysostom (375) a scris: „Este un semn al marii puteri a lui Christos, că în decurs de aproape 30 de ani Cuvântul său a ajuns până la marginile pământului.” Eusebiu (325) scria: Deci sub influenţa puterii cereşti, şi cu cooperarea divină, doctrina Mântuitorului, asemenea unor raze de soare, repede au iluminat întreaga lume; şi sinceră, în acord cu Scripturile divine, vocea evangheliştilor şi apostolilor inspiraţi, a străbătut întreg pământul, şi cuvintele lor până la marginile lumii.”Mulţi spun astăzi că Evanghelia nu a fost predicată în toată lumea şi Mat. 24:14 încă nu s-a împlinit. Biblia spune că toate naţiunile de pe pământ au auzit evanghelia înainte de AD 70. Pe cine eşti gata să crezi? A nega că Mat. 24:14 s-a împlinit, înseamnă a nega afirmaţiile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu; înseamnă a-L face pe Dumnezeu mincinos! Mat. 24:14 „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.„Atunci va veni sfârşitul.” Sfârşitul cui? Ce l-au întrebat ei? Sfârşitul templului şi al veacului Iudaic. El nu spune că lumea se va sfârşi după ce fiecare a auzit Evanghelia, sau că Era Creştină va avea sfârşit. Isus foarte clar le spune ucenicilor Săi că înainte ca templul să fie distrus şi înainte de Parousia Sa şi sfârşitul veacului, Evanghelia trebuie predicată în toată lumea. Şi a fost predicată! Templul a fost distrus! El a sosit în plină glorie! Era Vechiului Legământ s-a sfârşit! Aceasta nu înseamnă că Evanghelia nu mai trebuie predicată după ce a venit sfârşitul! Ea trebuie predicată totdeauna, în orice împrejurare. Observaţi pilda nunţi fiului de împărat. Mat. 22:1-7 „Isus a luat cuvântul, şi le-a vorbit iarăş în pilde. Şi a zis: ,,Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n'au vrut să vină. A trimes iarăş alţi robi, şi le-a zis: ,Spuneţi celor poftiţi: ,,Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.` Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui. Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorât. Când a auzit împăratul s-a mâniat; a trimes oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le-a ars cetatea.”Observaţi ce spune El slujitorilor, DUPĂ ce cetatea a fost distrusă. Mat. 22:8-10 „Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe cari-i veţi găsi.” Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe cari i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.” Noi locuim în Noul Ierusalim, chiar în prezenţa lui Dumnezeu, iar invitaţia răsună şi astăzi. Apo. 22:17 „Şi Duhul şi Mireasa zic: ,,Vino!” Şi cine aude, să zică: ,,Vino!” Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!” Sper că veţi proclama cu credincioşie acest mesaj oricărui îi este sete - Vino!

0 views0 comments

Recent Posts

See All

About Me

I'm a paragraph. Click here to add your own text and edit me. It’s easy. Just click “Edit Text” or double click me to add your own content and make changes to the font. I’m a great place for you to tell a story and let your users know a little more about you.

#LeapofFaith

Posts Archive

Keep Your Friends
Close & My Posts Closer.

Thanks for submitting!