CONTEXTUL PILDELOR IMPARATIEI

Contextul Pildelor Împărăției

Max R. King

original article

trad. Iosif Dragomir

Conform răspunsului lui Isus dat la întrebarea ucenicilor, „De ce le vorbești în pilde?” (Mat. 13:10), scopul acestei metode de predare era practic dublu. Pe de-o parte ea slujea să descopere, și de cealaltă să acopere „taina împărăției cerului,” depinzând de deschiderea sau dispoziția spirituală a audienței Sale. Pildele furnizau instrucțiuni și o bună cunoaștere a „tainei împărăției” pentru ucenicii lui Isus, pe care El i-a numit fericiți pentru că puteau „vedea și auzi” în Christos lucrurile despre care au vorbit profeții (Matei 13: 16-17). Dar pentru cei necredincioși care „deși aveau ochi nu vedeau, aveau urechi nu auzeau,” pildele slujeau doar pentru a ascunde semnificația reală a viitorului promis al lui Israel, care deja începuse să se realizeze.

Întrebarea primordială a Israelului din vremea lui Christos era CÂND avea să vină împărăția lui Dumnezeu. Cum va veni, sau care era natura împărăției, nu era o chestiune disputată, pentru că se credea, mai mult sau mai puțin, că ea va corespunde formei exterioare, pământești a împărăției din trecutul lor istoric. Înțelesul mai adânc, spiritual al domniei lui Dumnezeu peste Israel a fost umbrit de manifestarea ei din istoria răscumpărării a Vechiului Testament. O majorare în cele exterioare, în umbre și simboluri, mai degrabă decât în sensul spiritual al lucrurilor viitoare promise, a fost rădăcina necredinței lui Israel. Ei au eșuat să vadă că au fost împărăția lui Dumnezeu (poporul domniei Sale), cu mult înainte ca Dumnezeu, deși dezaprobator, le-a onorat cerea unui împărat pământesc. Această cerere era un pas înapoi și a dus în final la decăderea lor. Astfel, speranța și așteptarea restaurării acestui gen de împărăție nu era la locul ei, era total greșită. Nu aceasta era semnificația și sensul mesajului profețiilor referitor la viitorul lui Israel. Pentru ca restaurarea să fie întemeiată și durabilă, ea trebuia să treacă dincolo de, să depășească, tot ce a fost înainte. Istoria lui Israel a slujit ca să demonstreze „slăbiciunea și inutilitatea” acelor lucruri specifice modului lor pământesc de existență, însă Israel a eșuat să evalueze propria istorie în această lumină.

Christos a venit să restaureze împărăția (domnia lui Dumnezeu) lui Israel (Fapte 1: 6). Însă ceea ce nu a fost înțeles a fost semnificația transcendentă a restaurării. Mai corect spus, Christos nu a venit să restaureze „domnia lui Dumnezeu,” pentru că domnia lui Dumnezeu a fost totdeauna intactă. Era Israel, și nu Dumnezeu sau domnia Lui, cel care a fost problema, și cel care avea nevoie de restaurare. Dar, dacă domnia lui Dumnezeu nu a putut fi primită și susținută de către Israel așa cum a fost el constituit de-a lungul istoriei Vechiului Testament, atunci cu siguranță restaurarea trebuia să treacă dincolo de rânduiala Vechiului Legământ. Restaurarea cerea o nouă creație (făptură); un Israel al lui Dumnezeu, care era constituit din nou în Christos pentru a primi și rămâne sub domnia lui Dumnezeu pentru totdeauna. Aceasta este semnificația „venirii împărăției lui Dumnezeu” predicată de către Isus. Pildele Lui au fost concepute să elucideze această „taină” a împărăției; adică modalitatea venirii ei. Împărăția lui Dumnezeu vine prin schimbare, o schimbare care are loc în interiorul creației (făpturii). Vechiul este făcut nou „în Christos” (2.Corinteni 5:17).

Datorită faptului că Israel ca întreg a fost orbit față de acest fel de venire a împărăției, el a era în întuneric în ce privește vremea. Când Fariseii au întrebat pe Isus când avea să vină împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns, „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice: „Uite-o aici!” sau: „Uite-o acolo!” Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17: 20-21). Răspunsul lui Isus a fost direcționat înspre o problemă mai adâncă a Fariseilor, anume, ignoranța lor privitoare la „felul venirii împărăției.” Ei așteptau împărăția într-un mod (exterior și vizibil), care i-a împiedicat să recunoască vremea venirii ei. Dacă împărăția vine într-un mod pe care ei nu l-au înțeles, și care nu putea fi perceput cu ochii fizici, cum puteau ei să cunoască vremea? Cu alte cuvinte, modul venirii împărăției este de așa natură încât timpul prin el însuși, nu poate descoperi prezența ei necredinciosului. Isus oferă dovezi în acest sens arătând faptul că ei nu au putut vedea ce se întâmpla deja în mijlocul lor, lucruri care erau inseparabil legate de venirea împărăției.

Prin urmare, pildele lui Isus au fost concepute să arate modalitatea venirii împărăției pentru ca ucenicii să poată vedea legătura dintre ceea ce deja se întâmpla și ceea avea să se întâmple în curând (moartea și învierea Lui decisivă), în raport cu venirea viitoare, ultimă, a împărăției. Ucenicii aveau nevoie să vadă fiecare aspect al escaton-ului venirii împărăției în care intrau, pentru a nu fii înșelați privitor la importanța a ceea ce avea să se întâmple mai întâi, pentru că aceste lucruri, erau parte inseparabilă a ultimei, viitoarei consumări (încheieri).