CONCEPȚII GREȘITE DESPRE CONCEPȚII GREȘITE

Întrebarea ucenicilor. Au greşit ei? „Aţi înţeles voi?”

de Don K. Preston -

articol original: http://www.preteristarchive.com/Hyper/0000_preston_misconceptions.html

trad. Iosif Dragomir

Evident că Matei 24 este un text esenţial în dezbaterea escatologică. Amileniştii şi premileniştii au puţine în comun aici. O convingere împărtăşită, totuşi, este că întrebările ucenicilor au arătat că ei în mod greşit au crezut că nimicirea Ierusalimului este simultană cu sfârşitul veacului. Un scriitor insistă că în timp ce întrebările lor indică două evenimente pentru noi, „ucenicii într-adevăr se gândeau la un eveniment uluitor,” adică căderea Ierusalimului. Apoi el spune „Totuşi, aceasta nu înseamnă că ei erau corecţi în presupunerile lor.” Astfel de afirmaţi sunt auzite la tot pasul.

De fapt, în mod clar acceptată de comentatori, este grosolana percepţie greşită a ucenicilor lui Isus şi claritatea înţelegerii moderne!

Au priceput ucenicii în mod greşit discuţia lui Isus? Putem pretinde că ei au greşit şi noi avem dreptate?

Acest articol caută să fie o provocare pentru consensul curent care sugerează că ucenicii au greşit în înţelegerea lor, cum că Mesia va veni iar lumea se va sfârşi la căderea Ierusalimului.

Ce venire? Ce lume?

Interpretarea lui Mat. 24 atârnă de corecta înţelegere a întrebării ucenicilor din vers. 3.

Au întrebat ucenicii de distrugerea Ierusalimului plus sfârşitul timpului, sau au întrebat ei despre distrugerea Ierusalimului? Au încurcat ei ideile?

Ar putea fi posibil ca ucenicii (cunoscători în apocaliptica iudaică) să aibă o înţelegere mai completă a ceea ce urma să se întâmple la „sfârşitul veacului” şi în „ziua Domnului” decât credem noi?

De fapt pe ce bază presupunem NOI că ucenicii au înţeles că este vorba despre sfârşitul timpului? Am impus oare în text concepţiile noastre moderne? S-ar putea ca sfârşitul lumii pe care ei îl aveau în minte, să fie finalul Teocraţiei iudaice la venirea lui Mesia în împărăţia Sa, Dan. 9: 24-27? Nu ne permite spaţiul să dezvoltăm acest lucru aici dar îndemnăm pe cititor să studieze singur.

O Recunoaştere – un Fapt

Recunoaştem că ucencii foarte adesea au înţeles greşit învăţătura lui Isus. De fapt învierea este subiectul cel mai des, greşit înţeles. Vezi Mc. 9: 32, Lc. 2: 50; 18: 34.

Ei nu au reuşit să priceapă unele din referirile Sale la Tatăl. Io. 8: 27, învăţătura Sa cu privire la Păstorul oilor Io. 10: 6, intrarea lui în Ierusalim Io. 12: 14-16, spălarea picioarelor lor Io. 13: 7, relaţia Lui cu Tatăl Io. 14: 7 cont, doctrina fariseilor Mat. 16: 5-12.

Şi acum o întrebare: „De unde ştim noi de problemele de înţelegere ale ucenicilor? Foarte simplu, ştim pentru că Biblia ne spune! În fiecare caz citat mai sus, inspiraţia în mod specific ne spune că ucenicii nu au înţeles! Scriitorii scriind „post facto” foarte sinceri reflectă asupra propriei lor ignoranţe în timp ce scriu despre timpul lor petrecut cu Isus.

O altă întrebare: Unde ni se spune, în Matei 24, că ucenicii nu au înţeles? Unde se spune că „ucenicii nu au înţeles ce întreabă” aşa cum s-a întâmplat în Mat. 20: 20-22? Unde ni se spune că doar după ce Isus a fost proslăvit, ei au înţeles cuvintele Sale ca în cazul din Io. 2:22 şi 12: 14-16?

În mod evident nu există nici un verset în Mat. 24 care să ne spună că ucenicii nu au înţeles corect natura întrebării lor sau răspunsul lui Isus!

Acum, cu alte ocazii când ucenicii nu au înţeles învăţătura lui Isus sau semnificaţia propriilor lor întrebări, Duhul Sfânt în mod specific ne spune despre eşecul lor de a pricepe.

Deci, nu putem cu nici un chip susţine că ei nu au înţeles în Mat. 24, când nu se spune nici un cuvânt de către scriitor în sensul acesta.

Nu este altceva decât supoziţie arbitrară să susţii ceva despre care nu există nici un cuvânt în dovezile contextuale! Dar mai sunt lucruri de luat în considerare.

Cunoscându-le gândurile

Nu numai că scriitorii ne spun dacă ucenicii au eşuat în a înţelege cuvintele lui Isus, ci ne şi spun că deoarece Isus le cunoştea gândurile, El le corecta erorile. În Mc. 8: 13, El i-a avertizat să se păzească de aluatul fariseilor. Neînţelegând, ei se gândeau în inima lor. Dar Isus, cunoscându-le gândurile i-a chemat şi le-a corectat prompt deficienţa de înţelegere.

Întrebăm din nou: „Unde în Mat. 24, există vreun indiciu că Isus ştia că ucenicii au idei greşite cu privire la sfârşitul veacului şi la venirea Sa?

Mai mult, unde este vreun text, pe baza căruia să putem afirma cu îndrăzneală, că ucenicii au greşit; în care Isus îi mustră şi îi corectează, sau în care scriitorii ne spun despre imposibilitatea ucenicilor de a înţelege?

Dacă scriitorii nu ne spun că ucenicii au greşit, cum de noi ştim? Dar, din moment ce ei adesea ne spun, nu ar trebui ca tăcerea lor despre o presupusă deficienţă de înţelegere în Mat. 24, să ne facă atenţi în a atribui greşeli ucenicilor?

Un alt text

Această presupunere larg răspândită cum că ucenicii au greşit, este prezentă în legătură cu un alt text important.

În Fapte 1: 6 Isus a fost întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?” Majoritatea scriitorilor amilenişti afirmă cu tărie că ucenicii au cerut (în mod greşit) lui Isus să restaureze vechea împărăţie naţională; Apoi ei insistă că Isus i-a mustrat pe ucenici pentru eroarea lor. O examinare mai atentă va scoate oricum la iveală discrepanţele tulburătoare ale acestei teorii.

Ucenicii au petrecut trei ani la picioarele lui Isus. Când a fost răstignit, speranţele lor au fost nimicite, Luc. 24: 18-21. Cu toate acestea, atunci când Isus a apărut la cei doi ucenici, suntem informaţi că El le-a deschis ochii ca să înţeleagă Scripturile cu privire la suferinţa şi slava Sa, Luc. 24: 25-27. Mai târziu, fiind împreună cu ucenicii „le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile” vers. 45

Timp de 40 de zile după învierea Sa, El s-a „arătat ucenicilor vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu” Fapte 1: 3. Putem noi presupune că după 3 ½ la picioarele lui Isus, după ce li s-au deschis ochii ca să înţeleagă Scripturile, după 40 de zile de instrucţiuni finale intense, ucenicii nu au înţeles ce este împărăţia? Cât de departe vom mai întinde credulitatea?

Priviţi atenţi la Fapte 1: 6 Ce au întrebat ucenicii? Ei au întrebat despre TIMP! În vremea aceasta vei aşeza împărăţia? I-a mustrat Isus pentru înţelegerea lor cu privire la natura împărăţiei? Citiţi: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele, pe acestea tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.” Vers. 7 (sublinierea mea). Ei au întrebat despre timp şi Isus le răspunde tot despre timp! Nici un cuvânt de mustrare pentru faptul că nu au înţeles şi nu au văzut adevărul cu privire la natura împărăţiei! Ei au înţeles! Noi trebuie să înţelegem!

Restaurarea Împărăţiei

Aşa cum un scriitor corect observă: „ Împărăţia evangheliilor este o împărăţie restaurată.” Proorociţa Ana, Luc. 2: 36-38 a spus că Isus era pentru „mântuirea Ierusalimului”. Mariei i s-a spus că Isus va şedea pe tronul lui David, Luc. 1: 32-33. Da, Împărăţia trebuia restaurată.

Milenistul nu reuşeşte să priceapă învăţătura NT privitoare la împărăţie. El nu reuşeşte să vadă că Isus acum şade pe scaunul lui David în Cer, Fapte 2: 29- 35. El nu reuşeşte să vadă ceea ce au fost învăţaţi ucenicii şi ceea ce ei la rândul lor au învăţat, anume că Biserica este Împărăţia restaurată a lui Israel!

Petru, în Fapte ,3 a spus că Isus se va întoarce după „aşezarea din nou a tuturor lucrurilor” vestită de proorocii din vechime. Cuvintele Sale accentuate limitând aceea împlinire la acele zile, sunt ignorate sau trecute cu vederea de către milenist. (vezi vers. 24)

Evenimentele din acele zile împlineau profeţiile privitoare la „aşezarea din nou a tuturor lucrurilor”. Dar evenimentele din acele zile erau evenimente care înconjurau întemeierea sau constituirea Bisericii!

În Fapte 15: 13 ... Iacov a repovestit convertirea păgânilor. El a spus că aceasta este împlinirea lui Amos 9: 11 cont care a prezis restaurarea „cortului lui David”, aşa încât păgânii să fie mântuiţi. Păgânii au fost mântuiţi, prin urmare cortul lui David a fost restaurat. Acest lucru dovedeşte că întemeierea Bisericii era „restaurarea împărăţiei.”

Noi credem că acest lucru era în mintea ucenicilor când, după ce li s-au deschis ochii ca să înţeleagă Scripturile şi după 40 de zile de instrucţiuni finale, au întrebat: „În vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”

O ultimă subliniere

Se poate pretinde că, admiţând că în Fapte 1 ucenicii într-adevăr au înţeles bine, acest lucru nu dovedeşte că ei au înţeles în Mat. 24. Acest lucru ar fi adevărat cu excepţia cazului în care avem dovada fără echivoc că ucenicii au avut o înţelegere mai bună a conceptului sfârşitul veacului şi a venirii Domnului, decât se admite.

În pilda Neghinei, Mat. 13: 24-39, 36-43 şi pildele corelate care urmează v. 45-46, 47-52 avem referinţe la sfârşitul veacului. Nu există nici o îndoială, dacă acceptăm inspiraţia, că referirea la sfârşitul veacului/ lumii este referirea la sfârşitul veacului iudaic/lumii iudaice. Versetul cheie este vers. 43.

Isus a spus că la sfârşitul veacului Domnul va trimite îngerii care vor strânge neghina şi o vor arde, iar „cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor.” Acesta este un citat din Daniel 12: 3. Dar vedenia lui Daniel se referea la „vremea sfârşitului” v. 9, şi va fi împlinită când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot v. 7. Când a fost zdrobită de tot puterea poporului sfânt? Fără îndoială că a fost la căderea Ierusalimului la AD 70, la dezintegrarea şi sfârşitul statului Iudaic.

Acum, punctul final în legătură cu înţelegerea acestor chestiuni de către ucenici.

După ce spune pildele neghinei, mărgăritarului şi a năvodului, Isus îi întreabă pe ucenici: „ Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” (Ţineţi minte că acum noi avem de-a face cu chestiuni legate de vremea sfârşitului veacului).

Au înţeles ucenicii? „Da, Doamne” Mat. 13: 51. Ucenicii au înţeles când Isus a vorbit despre sfârşitul veacului! Dacă nu, atunci au minţit. Dacă ei nu au înţeles şi scriitorii prin inspiraţie au ştiut aceasta, atunci aceştia din urmă au greşit că nu ne-au informat!

Rezumat – În Mat. 13 Isus a spus pilde referitoare la sfârşitul veacului - sunteleia aionos – şi la venirea Sa. Inspiraţia spune că aceasta avea să fie la vremea când puterea poporului sfânt a fost complet distrusă, Dan. 12: 7. Întrebaţi dacă au înţeles, ucenicii au insistat că da. În Mat. 24 Isus a dat oraşul pe mâna judecăţii. Ucenicii Săi, ca reacţie la prezicerea Sa, au întrebat despre sfârşitul veacului (sunteleias tou aionos).

Acum, stiind că ucenicii au înţeles semnificația sfârşitului veacului în Mat. 13, şi aceasta se referă la pieirea Iudaismului vers. 43, cum putem spune că ei nu au înţeles în Mat. 24 a cărui subiect este chiar pierirea respectivă. Au uitat ei cumva?

Este uşor ca după 2000 de la evenimente, să insişti că ucenicii au fost vinovaţi de o „înspăimântătoare lipsă de înţelegere.” După cum am văzut, când au fost vinovaţi de o astfel de lipsă de înţelegere, Biblia ne spune. În Mat. 24 nu ni se spune că ei nu au înţeles, sau au înţeles greşit. Dimpotrivă, ni se spune (Mat. 13) că ei au înţeles chestiunile direct legate de subiectul din Mat. 24.

Din moment ce ucenicilor nu le-a lipsit înţelegerea, aşa cum în general se susţine, este uşor să corelezi pasajele paralele din Marcu 13 şi Luca 21 cu Matei 24.

În acele texte este evident că ei au întrebat DOAR despre dărâmarea Ierusalimului (Mc.13:4; Luc. 21: 7).

A insista că în Mat. 24 ucenicii nu au înţeles problemele iminente, te forţează să manipulezi textul din Marcu şi Luca ca să se potrivească cu presupunerile moderne.

Acceptarea faptului că ucenicii au înţeles, ne permite să evităm interpretările artificiale ale lui Mat. 24 care nu pot fi susţinute. El devine astfel un discurs singular despre Parousia lui Isus la finalul erei iudaice.

Bazat pe dovezile biblice, scriitorul are impresia că nu ucenicii sunt cei care s-au făcut vinovaţi de înspăimântătoarea lipsă de înţelegere.”