Ce spuneţi voi, Creştini?

Ce spuneţi voi, Creştini?

de Don K. Preston

Articolul Original

trad. Iosif Dragomir

„Timpul face ca doctrina unei a doua veniri a lui Christos să-şi piardă întreaga credibilitate. Dacă Isus a promis că se va întoarce în scurt timp şi ucenicii Săi au aşteptat atât de intens să vadă întoarcerea lui Isus ca să întemeieze împărăţia lui Dumnezeu şi nici una din acestea nu a avut loc, ce mai poate încă spera biserica? În esenţă speculaţiile teologice ale creştinilor privitor la „a doua Venire” nu reprezintă nimic mai mult decât sistematizarea unei erori. Nici o cantitate de acrobaţii teologice nu vor rezolva vreodată problemele generate de realitatea istorică care arată că o promisă împlinire iminentă făcută acum două mii de ani, nu a avut loc aşa cum a fost aşteptată de Noul Testament. Simplu spus, Isus nici odată nu se va mai întoarce, nu a făcut-o atunci, nu o face acum, şi nu o va face niciodată.” Sursa: http://www.jewsforjudaism.org/web/faq/faq116.html

Realitatea istorică şi veridicitatea Creştinismului sunt supuse unui atac „pe rupte” după cum se poate vedea din citatul de mai sus. Duşmanii lui Christos ştiu că El şi ucenicii Săi au prezis sfârşitul veacului şi parousia în primul secol. Ei de asemenea ştiu – sau cred că ştiu – că Isus şi ucenicii săi s-au înşelat. Şi aşa cum, unul din cititorii noştrii, care ne-a trimis acest citat, a afirmat, „Nu este interesant cum majoritatea dintre speranţele escatologice ale Creştinilor astăzi se bazează pe aceiaşi factori care au creat o negare a escatologiei creştine în alte religii?” Interesant şi ironic, să nu spunem mai mult.

Ai realizat puterea acestei probleme? Întreaga Comunitate Evanghelică Creştină admite că, aşa cum John McArthur a scris, „Iacov, Petru, Ioan şi Pavel cât şi autorul epistolei Evrei, toţi au crezut că întoarcerea lui Christos a fost aproape – la uşi (Ic. 5:9), „aproape” (Fil. 4: 5; 1.Pet. 4: 7), „apropiindu-se” (Evr. 10: 25), „venind în curând” (Apoc. 3: 11; 22: 7).1 El continuă, „Scepticii adesea ridiculizează Creştinismul sau pun la îndoială ineranţa Scripturii chiar pe baza acestor afirmaţii ... Cum se explică, atunci, că după 2000 de ani Christos tot nu s-a întors? S-ar fi putut înşela ucenicii în legătură cu sincronizarea, (timing-ul)? (Coming, p. 56 +). El apoi susţine că autorii Noului Testament nu au greşit, nu s-au înşelat, şi că „Judecătorul este încă la uşă, ziua încă este aproape.” A susţine totuşi, că evenimente care au fost aproape în primul secol sunt încă aproape astăzi, este ipocrizie şi lipsă de logică.

Deci, Evreii spun că Isus nu a venit deşi El a spus altceva, la fel şi comunitatea evanghelică spune că El nu a venit deşi El a spus altceva!! Creştine, ce spui tu? Comunitatea Evanghelică modernă trebuie să ia poziţie faţă de această problemă veche şi să realizeze cât de serioasă este într-adevăr! Scepticii nu vor renunţa. Ei forţează atacul înainte.

Iudeii, Musulmanii, ateiştii cred că au descoperit călcâiul lui Achile al Creştinismului, şi spre ruşinea noastră, majoritatea Creştinilor sunt fie total inconştienţi de gravitatea problemei, fie îşi ascund capul în nisip comportându-se ca şi când problema nu ar exista! Mai rău unii, acum spun, după câte se pare, că oricum nu ar trebui să ne preocupe împlinirea istorică a parousiei!

Petru, apostol inspirat, şi-a îndemnat cititorii să fie gata să ofere o apărare logică, formală şi sistematică a credinţei lor (1.Pet. 3: 15-16). Totuşi, de prea mult timp lucrătorii şi conducătorii Creştini au eşuat fie să-şi echipeze turma pentru a putea face faţă provocărilor, sau, mai rău, au eşuat în a se echipa pe ei înşişi pentru a preîntâmpina atacurile sceptice. Genul de credinţă care spune, „Mă întrebi de unde ştiu că El trăieşte, El trăieşte în inima mea” nu va convinge pe nimeni că Isus este Christosul lui Dumnezeu! Genul de credinţă care subapreciază şi vorbeşte de rău logica, hermeneutica, contextualitatea, relevanţa auditorului şi dovezile solide va contribui doar la continua erodare a credinţei Creştine. „Mai bun simţul decât dovada” nu este Creştinismul lui Isus.

Isus Şi-a provocat audienţa necredincioasă. „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea” (Io. 10: 36-37). Cu toate acestea mult prea mulţi creştini susţin că nu trebuie să dovedim nimic, tot ceea ce trebuie să facem, este să credem” Daţi-mi voie să fiu fără menajamente aici: Aceasta este un nonsens şi nebiblic cât încape!

Haideţi să aplicăm provocarea lui Isus la problema escatologiei. Una din lucrările pe care Tatăl le-a dat Fiului a fost lucrarea de judecată şi înviere (Io. 5: 19-23). Isus a spus că dacă nu face lucrările pe care I le-a dat Tatăl să le facă, să nu-L credem. (Io. 10: 36). Deci, dacă Isus nu a venit să facă judecată şi să realizeze învierea, atunci, scepticii, Iudeii, Musulmanii au dreptate, nu trebuie să-L credem! Realitatea credinţei din interior trebuie să fie bazată pe împlinirea istorică a ceea ce Christos a prezis că va face! Non-împlinirea înseamnă non-credinţă!