Argumente în favoarea datării timpurii a Apocalipsei

Argumente în favoarea datării timpurii a Apocalipsei

de Don K. Preston

http://www.eschatology.org/

original article

trad. Iosif Dragomir

Afirmaţie: Biblia ne învaţă că Apocalipsa a fost scrisă înainte de Căderea Ierusalimului care a avut loc la A.D. 70, (Anno Domini, Anul Domnului).

Importanţa chestiunii

Datarea corectă a Apocalipsei nu este doar un exerciţiu intelectual monden. Datarea corectă a cărţii este vitală pentru interpretarea corectă a cărţii.

Spre Exemplu:

Judecata Babilonului în Apocalipsa deţine o poziţie centrală. Dacă identificăm greşit Babilonul, întreaga noastră escatologie va fi greşită! Parousia lui Christos în Apocalipsa este judecata Babilonului. De aceea, orice ar fi fost Babilonul, sau este, venirea Domnului are loc în vederea judecăţii acestuia. Dacă identificăm Babilonul cu Biserica Romano Catolică, aşa cum fac mulţi, şi cum am făcut şi eu cândva, va trebui să avem o Escatologie concentrată asupra distrugerii Bisericii Romano Catolice. O poziționare viitoare a distrugerii violează flagrant afirmaţiile temporale ale textului, deşi acestea ne spun în multe moduri de exprimare, că împlinirea era aproape şi avea să aibă loc în curând, fără să mai existe nici o zăbavă. Ori cum ai lua-o, o viitoare distrugere a BRC contravine cu această „apropiere.”

Profeția cărţii, într-un sens foarte real NU este atemporală, deşi noi astăzi beneficiem de o mare mângâiere prin ceea ce s-a scris şi s-a făcut. Apocalipsa a fost scrisă într-un foarte real context istoric de persecuţie (Apo. 1: 9, „Eu Ioan, fratele vostru care sunt părtaş la necaz...”). Apocalipsa vorbeşte de Evenimente care urmau să aibă loc „în curând” (Apo. 1: 1-3).

Cartea Apocalipsei a fost scrisă într-un limbaj simbolic. (Apo. 1: 1b). („făcut cunoscut” este traducerea grecescului esimanen de la semaino și însemnând a arăta prin semne, a semnaliza, a prezenta prin simboluri). Simbolurile nu sunt ATEMPORALE. Ele sunt scrise, şi înţelese corect în situaţia specifică a oamenilor cărora le-au fost adresate. Aceste simboluri sunt luate din timpul lor, din cultura şi din literatura lor (în acest caz scripturile profetice ale V. Testament). A impune interpretări moderne sociale, culturale, politice, militare etc., asupra simbolurilor antice înseamnă anacronism și o inducere în eroare.

Ex. Cele 50 de pentagoane stelate semnifică cele 50 de state ale Statelor Unite ale Americii, iar cele 13 benzi orizontale, 7 roşii şi 6 albe, semnifică cele 13 foste colonii ale Marii Britanii care s-au răsculat împotriva sa. Datorită acestui design, drapelul Uniunii nord-americane este adesea numit "the Stars and Stripes" sau "Old Glory." De unde știm? Citim istoria, scrierile specifice culturii americane.

Cartea Apocalipsa este scrisă într-un limbaj specific Legământului, limbajul Legământului lui Moise dintre YHVH şi Israel, (care bine înţeles cuprinde de asemenea şi Legământul Avraamic). Apocalipsa vorbeşte de consumarea (încheierea) şi Împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu faţă de Israelul Vechiului Legământ, şi ca atare, trebuia împlinit în primul secol (desigur aceasta face parte din dezbaterea noastră – la distrugerea Ierusalimului de la AD 70).

Deci noi trebuie, pe cât posibil, să înţelegem contextul istoric al cărţii astfel încât să stabilim corect sensul şi înţelesul mesajului pentru înţelegerea corectă a simbolismului ei. Vom prezenta câteva argumente fundamentale prin care vom dovedi că Apocalipsa a fost scrisă înainte de căderea Ierusalimului din AD 70 şi a fost predicția acelei catastrofe. Vom folosi principiul din 2.Pet. 1: 20 – Comparaţia textelor.

Argumentul Nr. 1

Argumentul se bazează pe ceea ce deja am prezentat: Cartea Apocalipsa afirmă în cel mai clar şi limpede mod că împlinirea era aproape:

- „lucrurile cari au să se întâmple în curând ... vremea este aproape! (1: 1-3);

- „lucrurile, cari au să se întâmple în curând ...” 22: 6

-„Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape” 22: 10

- „Iată, Eu vin curând” (22: 7, 12, 20).

1. Fapt: Apocalipsa a prezis a Doua Venire a lui Christos.

2. Fapt: în Mat. 24: 36, vorbind de Parousia Sa, Isus a spus, „despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni ... numai Tatăl”.

3. Fapt: în Ioan 16: 7-16 Isus a spus că după Înălțarea Lui, Tatăl va trimite Duhul Sfânt să inspire pe apostoli şi să le „descopere lucrurile viitoare.”

4. Fapt: Apocalipsa a fost scrisă de Ioan, inspirat de Duhul Sfânt trimis de Tatăl care a cunoscut vremea parousiei. (de fapt toate cărţile N.T. au fost scrise de oameni inspiraţi de Duhul, trimis de Tatăl care a cunoscut vremea parousiei).

5. Fapt: În Apocalipsa 1: 1-3 găsim următoarele: „Descoperirea lui Isus Christos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întâmple în curând.” TATĂL era cel care descoperea că vremea împlinirii era aproape. Toate afirmaţiile temporale din Apocalipsa sunt Revelaţia inspirată din partea Tatălui, care a CUNOSCUT VREMEA şi l-a inspirat pe Ioan să spună şi să scrie că împlinirea era aproape.

6. Fapt: Prin urmare .... Apocalipsa nu poate fi respinsă pe considerentul că este doar o vagă speranţă a lui Ioan referitor la împlinire, sau pe considerentul că Isus nu a cunoscut vremea. Astfel, Mat. 24: 36 nu poate fi folosit să infirme apropierea temporală a împlinirii Apocalipsei pe considerentul că Ioan nu putea cunoaşte vremea din moment ce nici Isus n-o cunoştea. „IGNORANŢA” lui Isus din Mat. 24: 36 nu se aplică în Apocalipsa din moment ce în Apocalipsa Tatăl este cel care în mod categoric, limpede şi în repetate rânduri a spus că vremea era aproape. Nici nu poţi argumenta că Dumnezeu nu vede timpul aşa cum îl vede omul, din moment ce Isus a spus că Tatăl cunoaşte „ziua şi ceasul.” Mai mult, Pavel a spus că Dumnezeu a „hotărât o zi” (Fpt. 17: 30-31). Acum, dacă Tatăl a cunoscut ziua şi ceasul şi a hotărât o zi, atunci este EVIDENT că El nu doar a ştiut CUM să ANUNŢE vremea, ci a COMUNICAT demn de încredere aceea cunoştinţă când l-a determinat pe Ioan să scrie: „lucrurile cari au să se întâmple în curând ... vremea este aproape!”

Argumentul Nr. 2

În sprijunul ultimei afirmaţii notaţi corelarea dintre Mat. 24: 33 şi Luc. 21: 8. Observaţi cuvintele lui Isus din Luc. 21: „Căci vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sunt Christosul`, şi ,Vremea se apropie.` Să nu mergeţi după ei.”

În discuția Sa despre sfârşit, din Matei, Isus a dat ucenicilor semnele sfârşitului şi le-a zis: „când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi” (Mat. 24: 33). Isus a prezentat semnele care aveau să indice REALA apropiere a parousiei Sale (Mat. 24: 4-33). Isus a spus ucenicilor Săi din primul secol să nu creadă (şi să nu facă) declaraţii premature cu privire la apropierea parousiei, până nu vor vedea semnele (sfârşitul – Luc. 21: 20). Dar apostolii inspiraţi ai lui Isus din primul secol au spus că sfârşitul şi parousia s-au apropiat - Evr. 10: 37 ; - Ic. 5: 8-9; - 1.Pet. 4: 5-17. Prin urmare:

A. - trebuie să fie adevărat că apostolii inspiraţi ai lui Isus au VĂZUT semnele apropierii venirii lui Christos, sau, B - trebuie să fie adevărat că apostolii inspiraţi ai lui Isus din primul secol, de fapt au făcut declaraţii premature cu privire la apropierea sfârşitului şi apropierea Venirii lui Christos. Observaţi câteva date aici:

1). PREZENŢA semnelor sfârşitului aveau să indice APROPIERE OBIECTIVĂ - nu vreo iminenţă ambiguă, elastică (sau rapiditate a acţiunii), ci o reală apropiere a sfârşitului. Dacă semnele NU au fost prezente în primul secol atunci însăşi apostolii lui Isus au fost AMĂGIŢI crezând că au fost, - deoarece au spus că sfârşitul era aproape. Observaţi acum: Dispensaţionaliştii cred că atunci când apar semnele, credincioşii astăzi pot ştii că sfârşitul este în mod obiectiv APROAPE. Deci ei aplică afirmaţiile „în curând” literal şi obiectiv, când, (aşa după cum cred ei) apar semnele. TOTUŞI, ucenicii lui Isus din primul secol sunt cei cărora li s-a spus:

A. – Să nu creadă (sau să facă) declaraţii premature cu privire la apropierea sfârşitului.

B. – Că ei vor vedea semnele

C. – Când vor fi apărut semnele, ei puteau ştii că sfârşitul era aproape.

De aceea, întrebarea este, DE ce NU putem lua afirmaţiile temporale ale lor în mod literal, din moment ce lor li s-a spus să nu creadă sau să facă afirmaţii privitoare la apropierea sfârşitului până nu au văzut semnele?

Au greşit ei în evaluarea semnelor şi în afirmaţiile lor legate de apropierea Sfârşitului?

2). Isus a spus că toate declarațiile privitoare la apropiere trebuiau respinse până în momentul în care sfârşitul era într-adevăr aproape, semnele indicând acest lucru. Deci, oricine zicea „sfârşitul este aproape” înainte ca să apară semnele, trebuia respins ca profet fals. „Să nu mergeţi după ei!”

3). Petru şi Ioan au auzit avertizările lui Isus cu privire la a crede (şi deci, a face) declaraţii premature privind apropierea sfârşitului. Ei au ştiut mai bine decât oricine altcineva că NU trebuie să creadă sau să facă declaraţii premature privitoare la apropierea sfârşitului.

4). În deplină cunoştiinţă că Isus a avertizat împotriva acceptării şi facerii unor declaraţii premature referitoare la apropierea sfârşitului, totuşi, scriind prin inspiraţia Duhului trimis de Tatăl ca să „descopere lucrurile viitoare” (Io.16:13), Petru a scris:

- „sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape” (1Pet. 4: 17),

- „a sosit (suntem în) clipa când judecata stă să înceapă ...” (1Pet. 4: 7). Mai mult, Ioan a scris şi Isus a spus: „lucrurile cari au să se întâmple în curând ... vremea este aproape! „Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape” (Apo. 1: 1-3; 22: 6-12).

- Isus Cel care a avertizat cu privire la declaraţiile premature a zis: „Să nu pecetluişti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape!” ... „Iată Eu vin curând!” (Apo. 22: 6-12).

Isus Însuşi a fost Cel care a spus în Apo. 22: 6; 10-12 că împlinirea era aproape, şi venea cu repeziciune.

Deci, dacă Sfârşitul şi Parousia nu au fost într-adevăr aproape în vremea apostolilor ne confruntăm cu o dilemă, o situaţie extrem de penibilă:

Declaraţiile lui Petru, Ioan (şi Isus) privitoare la apropierea sfârşitului erau de fapt unele din declaraţiile premature pe care Isus le-a condamnat şi de care i-a avertizat! În acest caz trebuie să-i respingem pe Petru şi pe Ioan, (şi pe Isus) ca profeţi mincinoşi. Isus devine chiar unul dintre acei profeţi falşi făcând declaraţii premature privitor la apropierea sfârşitului, despre care El Însuşi a avertizat.

Totuşi, ei pretind că scriu prin Duhul trimis de Tatăl, care, ţineţi minte, cunoştea vremea sfârşitului!

Prin urmare - Declaraţiile lui Petru şi Ioan (Isus) privitoare la apropierea sfârşitului au fost adevărate.

Oricum, dacă afirmaţiile lui Petru şi Ioan - cum că sfârşitul s-a fost apropiat acum 2000 de ani - sunt adevărate, atunci evident că toate declaraţiile privitoare la apropierea sfârşitului care au venit DUPĂ generaţia lor, sunt FALSE. DECI ŞI CELE CARE SE FAC ASTĂZI!!!!! ...... sfârşitul era CHIAR LA UŞI!

Întrebări de verificare:

- Au făcut Petru şi Ioan declaraţii premature cu privire la apropierea sfârşitului? DA sau NU?

- A făcut Isus declaraţii premature privind apropierea sfârşitului în Apocalipsa?

- Au avut ei dreptate când au afirmat că sfârşitul s-a apropiat acum 2000 de ani? DA sau NU?

Faptul incontestabil este că însăşi apostolii cu care a vorbit Isus despre PERICOLUL declaraţiilor premature privitoare la apropierea sfârşitului, AU FĂCUT ASTFEL DE DECLARAŢII PRIVITOARE LA SFÂRŞIT. Deci, dacă declaraţiile lui Isus şi ale apostolilor Săi NU au fost premature (şi desigur că nu au fost) atunci o PROVENIENŢĂ şi APLICAŢIE a Apocalipsei, anterioară A.D. 70, este singura interpretare şi aplicare viabilă.

Ei, fie au avut dreptate – fapt care distruge paradigma dispensaţionalistă - sau ei au greşit – fapt care-i face chiar profeţii mincinoşi, despre care i-a avertizat Isus. Mai rău, Isus Însuşi face ceea ce dispensaţionaliştii consideră a fi declaraţii premature privitoare la apropierea sfârşitului. Din moment ce Ioan a fost unul din cei care l-au auzit pe Isus avertizând împotriva declaraţiilor premature privitoare la apropierea sfârşitului, şi din moment ce Ioan a scris – prin Duhul venit de la Tatăl – că a sosit vremea, PARADIGMA viitoristă este falsă!