A SOSIT VREMEA!

A sosit vremea...!

de Iosif Dragomir

Dacă putem vorbi despre „magia” sărbătorii Crăciunului, atunci sensul și acel iz feeric al sărbătorii Nașterii Domnului îl dă însăși Cuvântul care s-a făcut Trup și „a locuit printre noi plin de har și se adevăr.”

Nu există nimic să mă faşcineze aşa cum o face Cuvântul lui Dumnezeu, mai precis, felul în care în înţelepciunea Lui infinită a alcătuit, a prevestit şi apoi a dus la îndeplinire Planul Său de Mântuire.

Gal. 4: 4 „Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege”

Mc. 1: 14-15 –„După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. 15 El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.”

Despre ce vreme vorbea El ? Despre ce împărăție? La ce se referea?

Daniel vorbeşte ceva despre o împărăție în cap. 2: 44. Contexul este visul profetic cu statuia.

În Dan. 7: 17 Dumnezeu repetă mesajul– Ce spun aceste vise-vedenii profetice?

- că 4, nu 5, imperii se vor succeda în decursul hotărât divin al istoriei

- ele au început în zilele lui Daniel dezvoltându-se succesiv: Babilon, Medo-Persia, Grecia şi Imperiul Roman.

V. 44 – în vremea acestor împăraţi .... Dumnezeu va ridica o Împărăție.

v. 34 – piatra s-a desprins fără ajutorul vreunei mâini.

Luc. 1: 34 – „Maria zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” Nu-i nevoie de mână sau intervenţie omenească ... v. 35 „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.”

Iar Zaharia 4: 6, în contetul aducerii ODRASLEI (vlăstar, sau lăstar) spune: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel şi sună astfel: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor!”

Deşi nebăgată în seamă, ascunsă undeva în câmpia Betleemului într-un staul sărac, Naşterea Pruncului minunat, era firavul început al acestei Împărății.

Iar când această Împărăție a fost pe punctul de a invada omenirea, Isus a putut exclama: „S-a împlinit vremea, Împărăția lui Dumnezeu este aproape!” S-a apropiat atât de mult de voi încât, se poate spune că a venit peste voi, este înăuntrul vostru!

v. 44 „Dar în vremea acestor împăraţi Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic.”

Nu la voia întâmplării două dintre cele mai importante momente sau evenimente din viaţa lui Isus sunt prezentate în legătură cu doi Împărați Romani.

Luc. 2: 1 – „În Vremea aceea” – adică – la împlinirea vremii „a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.

Naşterea Împăratului a fost pusă în legătură cu Cezar August – ca să nu existe nici o neînţelegere, nici un dubiu cu privire la momentul venirii Împărăției.

v. 44 „Dar în vremea acestor împăraţi Dumnezeul cerurilor va ridica o Împărăție care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic.”

- „Împăraţi” este la plural și prin urmare, sunt mai mulţi împăraţi romani ...

Avem vreo dovadă? Sigur – al doilea moment important din viaţa lui Isus este Botezul lui.

Ce spune Biblia cu privire la acest moment? El a fost perfect localizat în timp:

Luc. 3: 1-3; 15-18 şi 21 „În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar – pe când Pilat din Pont era dregător în Iudeea, Irod, cârmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei şi al Trahonitei, Lisania, cârmuitor al Abilenei, şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa – cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor, ... ”

Desprinderea pietrei magnifice, sau cu alte cuvinte, inițierea Împărăției s-a declanșat odată nu nașterea Mântuitorului Isus Christos, Logosul care s-a făcut Trup și a continuat dezvoltarea ei în perioada Cruce/Rusalii pentru a ajunge la venirea Împărăției cu putere și slavă la parousia lui Christos în AD 70, odată cu căderea Ierusalimului.

Putem afirma, fără teama de a greși, că venirea împărăției „cu putere și slavă,” adică „a doua etapă” dacă vrem, corespunde lui Daniel 2: 35b „... Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul.

Concluzia: Profeţia s-s împlinit conform graficului – exact la termen – la împlinirea vremii!

Acum, gândiţi-vă la următorul aspect -

Dacă Împărăția este veşnică conform profeţiei, ea are (sau putem spune a AVUT) un început şi este veşnică – unde încadrăm presupusa împărăţie de 1000 de ani pe pământ din viitor – este ea paralelă cu Împărăția veşnică?

Împărăția prevestită de Dumnezeu prin Daniel a venit, este aici şi conform lui Isaia 9: 7 ea este într-o veşnică creştere.

Sărbătoarea Naşterii Domnului implică comemorarea desprinderii pietrei (începutului venirii împărăției), comemorare prin bucuria de a fi izbăviţi de supt puterea întunerecului, „şi strămutați (acum) în Împărăţia Fiului dragostei Lui,” Col. 1:13. Ce privilegiu, ce har! Îmi aduc aminte de versurile unui cântec îndrăgit, „Mie șters pentru veci tot trecutul, prin sângele curs pe Calavar. Am schimbat temerile într-un cânt glorios, sunt liber acum o ce Har!

Nu este acesta un motiv întemeiat să-I mulţumim lui Dumnezeu? Profeții împlinite nu eșuate, nu amânate, doar împlinite pentru noi!