9,5 Teze pentru următoarea Reformă

9,5 Teze pentru Următoarea Reformă – Reformatori Moderni Postează Document pe „Uşa Bisericii”

Noi subsemnaţii, din dragoste pentru adevăr şi din dorinţa de a vedea pe toţi Creştinii cinstind şi recunoscând tot ceea ce Dumnezeu a descoperit în Cuvântul Său, susţinem şi vă propunem 9,5 Teze spre o evaluare însoţită de rugăciune şi o participare cu noi chemând la o reformă suplimentară. Fie ca aceste teze să reprezinte scânteia care va aprinde viitoarea Reformă a Creştinătăţii.

1. Tot ceea ce a spus Isus că se va întâmpla, s-a întâmplat exact cum şi când a spus El că se va întâmpla – în cadrul generaţiei contemporanilor Săi. (Mat. 10: 22-23; Mat. 16: 28; Mat. 24: 30-31şi 34; Luc. 21: 20-27 şi 31;

2. Tot, ceea ce toţi scriitorii Noului Testament au aşteptat să se întâmple, s-a întâmplat exact cum şi când au anticipat ei să se întâmple – în timpul vieţii lor – ei aşteptând aşa cum au fost călăuziţi în tot adevărul şi cum li s-a spus în legătură cu lucrurile viitoare de către Duhul Sfânt (Io. 16: 13; Rom. 13: 11-12; Rom. 16: 20; Evr. 10: 25 şi 37;

3. Teologii cuprinzând un larg spectru sunt în general de acord că acesta este modul în care toţi scriitorii NT cât şi Biserica primară au înţeles cuvintele lui Isus. Dacă au greşit privitor la ceva atât de important cum putem avea încredere în ei că ne-au transmis corect alte aspecte ale credinţei, cum ar fi cerinţele pentru mântuire?

4. Nici un scriitor inspirat, scriind douăzeci de ani mai târziu nu şi-a corectat înţelegerea călăuzită de Duhul Sfânt şi nici aşteptările privitoare la împlinire (Io. 16: 13). Nici noi nu ar trebui! În schimb, ei şi-au intensificat limbajul pe măsură ce „vremea sfârşitului” (Dan. 12: 4) se apropia, – de la cuvintele lui Isus „această generaţie” (Mat. 24: 34), la cele ale lui Petru „sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape” şi „...suntem în clipa când judecata stă să înceapă...” (1.Pet. 4: 7, 17), la cuvintele lui Ioan „este ceasul cel de pe urmă” (1.Io. 2: 18) și „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10: 37).

5. Împlinirea parţială nu este satisfăcătoare. 3 din 5, 7 din 10 nu funcţionează. Împlinirea parţială nu trece trestul unui adevărat profet (Deut. 18: 18-22). Din nou, Isus a tempo-restricţionat toate prezicerile Sale ca având loc în cadrul primului secol, (neamul acesta, generaţia aceasta).

6. Dumnezeu este credincios (2.Pet. 3: 9) El „nu este un om ca să mintă” (Num. 23: 19). Credincioşia nu doar înseamnă a face ce s-a promis ci şi când a fost promis.

7. Anticipările împlinirii din primul secol erau cele corecte şi totul a avut loc exact la termen – fără decalaje, fără întreruperi, fără amânări, fără întârzieri, fără gimnastică exegetică şi fără schimbarea sensului cuvintelor obişnuit folosite şi normal înţelese. Astfel de instrumente n-au făcut altceva decât să dea liberalilor şi scepticilor sprijin pentru a discredita Divinitatea lui Christos şi ineranţa Scripturilor.

8. Ceea ce trebuie făcut este să ajustăm înţelegerea noastră atât cu privire la timp cât şi la natura împlinirii, şi nu să manipulăm factorul timp pentru a se potrivi aşteptărilor noastre populare, viitoriste şi de întârziere.

9. Împărăţia lui Dumnezeu, a fost învăţătura centrală a Domnului Isus Christos, este o realitate prezentă, dar subestimată şi trecută cu vederea, care trebuie să devină din nou învăţătura centrală a Bisericii Sale.

9,5 Ne-am făcut vinovaţi de proclamarea unui adevăr de jumătate – o credinţă parţială dată lumii şi semenilor Creştini. Trebuie să ne pocăim şi să ne luptăm pentru „credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna” (Iuda v. 3). Dacă Creştinismul a fost eficient aşa cum a fost prin proclamarea că Isus Christos, Mesia a venit, a murit pentru păcatele noastre, a înviat dintre morţi şi S-a înălţat la cer „la vremea cuvenită, potrivită” (Rom. 5: 6; Dan. 9: 24-27), cu cât ar fi mai eficient dacă am începe să predicăm şi să practicăm întregul adevăr - adică o credinţă în care şi celălate lucruri de asemenea s-au întâmplat „la vremea cuvenită, potrivită” exact cum şi când a spus Isus că se vor întâmpla şi exact cum şi când au aşteptat scriitorii NT (Io. 16: 13). Îndrăznim a continua să acceptăm şi să ne împăcăm cu mai puţin?

Desigur astăzi, cuvintele lui Martin Luther rostite pe când se apăra în faţa Completului de judecată din Worms în 1521, sunt aplicabile şi convingătoare pentru Biserica care „întotdeauna se reformează”:

„Până nu sunt convins de către mărturia Scripturilor sau de o logică clară (deoarece nu am încredere în papă sau în concilii exclusiv, din moment ce este bine cunoscut faptul că adesea au greşit şi s-au contrazis), sunt ataşat de Scripturi ... iar cugetul meu este captiv Cuvântului lui Dumnezeu ... Nu pot altfel.”

John Noe, Preşedinte al „Prophecy Reformation Institute”, Indianapolis, Indiana.