2.Tesaloniceni 1: 4-12 și Judecata lui Israel - partea a II a.

Don K. Preston

2.Tesaloniceni 1: 4-12 partea a II a.

Nu doar că Isus aplică Isaia 2-4 și predicțiile referitoare la Ziua Domnului, generației Sale, Pavel o face de asemenea. În 2.Tes. 1: 4-12, apostolul a promis creștinilor care sufereau persecuție (θλῖψις), că ei aveau să primească „odihnă ... la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc,[1] ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui.” Versetul 9 este un citat direct din Septuaginta (LXX) a lui Isaia 2: 12, 19, 21.

Isaia a prezis Ziua Domnului împotriva lui Israel în zilele din urmă când YHWH avea să-l judece pentru vărsarea sângelui nevinovat. Isus s-a arătat în zilele din urmă, a prezis judecata asupra lui Israel pentru vărsarea de sânge nevinovat și a spus că va avea loc în generația Lui. El a descris acel eveniment ca fiind venirea Fiului pe norii cerului. Înainte de a trece mai departe la ceea ce a spus Pavel despre această chestiune, este foarte important aici să amintim cititorului că în Vechiul Testament YHWH a venit împotriva lui Israel și a Ierusalimului pentru că aceștia ei vărsat sânge nevinovat. Ezechiel a spus că distrugerea Ierusalimului prin mâinile Babilonienilor a fost Ziua Domnului (Ezech. 7: 19). Nu a fost doar Ziua mâniei Domnului, ea a venit asupra lor fiindcă ei au vărsat sânge nevinovat (Ezech. 9: 9).

Vremea și contextul acestei Zile a Domnului a fost judecata istorică a Ierusalimului în 586 î.H. prin mâna împăratului caldeean Nebucadnețar. Limbajul acelei Zile a Domnului a fost în mod clar metaforic. YHWH nu a venit literalmente, vizibil ca să distrugă pământul și să pună capăt timpului. El a venit să răzbune sângele nevinovat vărsat de Ierusalim (Ezech. 9: 9). Scopul venirii Sale a fost, „veţi şti că Eu sunt Domnul” (Ezech. 11: 10 cont; 12: 20, etc.). Să ne amintim, de asemenea, că YHWH a spus că în zilele din urmă, El avea să vină să clatine cerul și pământul și să răzbune vina de sânge a lui Israel. Ne vom întoarce acum la ceea ce Pavel are de spus despre această Zi a Domnului în care Domnul va răzbuna sângele sfinților Săi.

Trăind în zilele din urmă, (1.Cor. 10: 11), Pavel a promis Tesalonicenilor că suferința lor va fi reabilitată „la descoperirea Domnului Isus din cer” ca să dea întristare persecutorilor lor. Pavel a spus că persecutorii lor „vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui.” Mai departe, apostolul a spus că în acea venire a Sa, Isus avea să fie proslăvit în sfinţii Săi (v. 10). Cu alte cuvinte, El avea să fie descoperit ca Domn.

2.Tesaloniceni 1: 9 este un citat direct din profeția lui Isaia pe care Isus a aplicat-o la venirea Lui împotriva Ierusalimului în generația aceea. Este evident că Isus nu aplică Isaia la o Zi a Domnului care pune capăt timpului, după cum am văzut. Tabelul va ilustra paralelele dintre Isaia, Isus și Pavel.

Întrebarea este, pe ce bază poate interpretatorul spune că Pavel a vorbit despre un eveniment total diferit și foarte îndepărtat în timp, de cel despre care a vorbit Isus? Pavel nu dă niciun indiciu că ar aplica Isaia diferit de cum l-a aplicat Isus. De fapt, motivul reabilitării martirilor este identic. Acest lucru este important. Witherington are următoarele de spus:

„Adesea s-a presupus, probabil corect, că Pavel a luat termenul Ziua Domnului din Septuaginta, și în loc să o folosească ca referindu-se la YHWH acum el predică pe Christos. Că un astfel de transfer s-a făcut este clar dacă comparăm 1.Tes. 4: 14-17 cu 5: 2. Nu este sigur dacă Pavel este primul care face acest transfer al limbajului Yom YHWH. Totuși, această uzanță este perfect logică în lumina mărturisirii „Isus este Domnul” a primilor creștini, pe care Pavel o ia și o folosește. Este pur și simplu o chestiune de a urma această logică până la capăt. Importanța christologică a transferului acestor titluri ale lui YHWH spre Christos nu ar trebui minimalizate fiindcă, pentru Pavel, Christos trebuie mărturisit și adorat așa cum este adorat Dumnezeu. În uzanța limbajului Yom YHWH, totuși, focalizarea este pe Christos care preia funcțiile lui YHWH, aducând în final judecată și izbăvire, lucruri care sunt afirmate despre YHWH în Vechiul Testament.” (1992, 163).

Găsim deci, că predicțiile din Vechiul Testament referitoare la Ziua lui YHWH au devenit în epistolele lui Pavel și restul Noului Testament, Ziua Domnului Isus Christos. Isus spune că Lui I s-a încredințat autoritatea de a judeca și că El judecă așa cum l-a văzut pe Tatăl judecând (Ioan 5). După cum am arătat mai sus, Tatăl nu venit niciodată în mod fizic, în trup și vizibil ca să pună capăt timpului și să distrugă cosmosul. El în totdeauna a acționat în istorie, judecând prin intermediul instrumentelor alese de El.

Isaia 2-4 – sursa citatului lui Pavel în 2.Tesaloniceni este clar o predicție a Zilei lui YHWH în cadrul istoriei și judecății asupra lui Israel. Nu este o profeție despre sfârșitul timpului. Aceasta ar fi o redefinire radicală a limbajului, după cum am văzut. Desigur, dacă scriitorii Noului Testament ar fi dat o semnificație total diferită Zilei Domnului, am avea niște indicii. Oricum, Minear corect a afirmat că nu găsim astfel de indici de schimbare în uzanța semnificației și limbajului.

„Când cineva își amintește pasaje ca acestea din Vechiul Testament, (pasaje despre Ziua Domnului), este obligat să concluzioneze că fiecare caracteristică esențială în profețiile din Noul Testament este un ecou al acestora. Niciun profet creștin nu a încercat să explice semnificația acestor pasaje ca referindu-se la dezastre solare, fapt care sugerează că se aștepta ca audiența să înțeleagă acel limbaj. Vocabularul a fost complet încetățenit în comunitatea în care profetul a funcționat. Cititorii moderni, prin urmare, trebuie să compare acest idiom nu cu perspectivele moderne privitoare la cosmos, ci cu concepția antică în care un mesaj inteligibil era transmis fără prea mare dificultate.”[2]

Witherington și Minear au dreptate în lucrurile pe care le spun, însă amândoi își încalcă afirmațiile susținând că Isus a anticipat propria venire trupească, fizică în Ziua Domnului.[3] Dacă totuși, lui Isus I s-a dat autoritatea judiciară și avea să judece în locul Tatălui, și dacă nici El nici ucenicii Lui nu ne informează niciodată despre redefinirea limbajului Zilei Domnului, nu urmează, prin urmare, că Isus avea să vină în același sens în care L-a văzut pe Tatăl venind în multe rânduri?

Iată ce avem în 2.Tesaloniceni. Pavel a promis reabilitarea sfinților care au fost în suferință și răzbunare împotriva persecutorilor, la venirea Domnului Isus Christos. Sursa în baza căreia face această promisiune este Isaia 2: 12-2, promisiune conform căreia în zilele din urmă, în Ziua Domnului, YHWH avea să judece pe Israel pentru vărsarea sângelui celor neprihăniți (Isaia 4: 2 și cont.).

Profeția lui Isaia evident nu este una care vizează sfârșitul timpului, ci o profeție a unei Zile a Domnului istorică. Isus citează aceleași versete pe care le citează Pavel ca să prezică căderea Ierusalimului pentru vărsarea de sângelui Lui.

Deci, Isaia 2-4 a prezis o Zi a Domnului istorică iar Isus a aplicat Isaia 2-4 la o istorică Zi a Domnului. Pavel citează aceleași versete din Isaia pe care le citează Isus și promite același lucru, reabilitare și răzbunare așa cum a făcut Isaia și Isus. Pare aproape de neconceput ca Pavel să fi aplicat Isaia la o Zi a Domnului total diferită în natură și mult depărtată în timp, în contrast cu felul în care l-a aplicat Isaia și Isus. Concludem că Pavel nu a transformat radical profeția lui Isaia. Mai degrabă, el de asemenea a anticipat Ziua Domnului împotriva lui Israel și aceasta a avut loc cu ocazia căderii Ierusalimului în AD 70.

YHWH a venit cu judecată, distrugând pe Israel și Iuda pentru că au vărsat sângele nevinovat al sfinților Săi. În acele veniri El s-a descoperit ca fiind Domnul. El a spus că în zilele din urmă avea să vină, ca apogeu al venirilor Sale, și să răzbune sângele sfinților Lui. Isus a spus că Tatăl i-a încredințat toată judecata și că El avea să judece cum Tatălui a judecat, astfel ca oamenii să-L onoreze pe El așa cum cinstesc pe Tatăl. Pavel de asemenea a spus că atunci când Isus, ca Domn, avea să vină cu judecată asupra persecutorilor (Iudeii în 1.Tes. 2: 15 și cont.), El avea să fie „ fie proslăvit în sfinţii Săi” (2.Tes. 1: 10), și va fi descoperit ca „Împăratul împăraților și Domn al domnilor” și „marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos” (1.Tim. 6: 16; Tit 2: 13). Nu există niciun motiv să vezi în profeția lui Pavel o venire fizică, vizibilă a lui Isus Christos pe o formațiune de nori ai cerului, ca să distrugă pământul și să pună capăt timpului. Isus avea să vină în slava Tatălui.

[1] 2.Tesaloniceni 1: 8 este un citat din Isaia 66: 15 despre venirea Domnului cu foc ca să judece pe cei răi. Pasajul, la fel ca Isaia 2-4 este o predicție a judecății lui Israel. Deci, Pavel, nu doar citează direct din Isaia 2-4 referitoare la căderea Ierusalimului din zilele din urmă, el de asemenea citează predicția despre căderea Ierusalimului ca să introducă cerul și pământul nou. Aceasta este oarecum „o dublă lovitură” care cere ca Tesaloniceni să fie aplicată la AD 70. [2] Paul S. Minear, New Testament Apocalyptic, (Nashville, Abingdon, 1981) 52+ [3] De fapt Witherington nu crede că Pavel a prezis sfârșitul istoriei umane sau distrugerea creației materiale. El spune, „Când Pavel vorbește despre ‘sfârșit’ el nu se referă la ‚sfârșitul lumii’ în sensul distrugerii complete a pământului și a universului sau sfârșitul vieții umane sau a relațiilor ... există puțină îndoială că el vede o viitoare viață având loc pe pământ.” (1992, 166).