Apocalipsa 1:7: Orice ochi îl va vedea, chiar și cei ce L-au străpuns.”

 

de Don K. Preston

original text  

trad. Iosif Dragomir

 

„Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.

Este fascinant, și totuși lamentabil, că una din cheile pentru fixarea corectă a temeliei pentru înțelegerea Apocalipsei este aproape ignorată de mulți comentatori. Textul spune că cei care l-au străpuns pe Isus Îl vor vedea venind pe norii cerului! Totuși această limitare temporală definită este aproape ignorată. Caird, care de obicei este atent în observațiile sale privind cuvintele din text, spune că versetul prezice doar „că omul va vedea pe Christosul triumfător.” Aune, deasemenea nu se referă la semnificația faptului că cei ce L-au străpuns pe Isus vor fi martorii parousiei Sale, decât să spună că, „Iminența parousiei și sfârșitul lumii este accentul central al Apocalipsei.” Beale universalizează textul insistând că aceasta este o referire la venirea finală a lui Christos de la sfârșitul lumii. Deci, cei care se bocesc nu sunt acei care literlamente L-au răstignit, ci cei vinovați de respingerea Lui.”

Există câteva lucruri care militează împotriva unor astfel de moralizări ale textului. Dacă acordăm suficientă atenție cuvintelor din text, este clar că Ioan are în minte judecata iminentă a lui Israel. După cum observă Beale, Apocalipsa 1:7, „este formată din două citate din V.Testament.” (1999, 196) iar acele versete sunt Daniel 7: 13 și Zaharia 12: 10. Ceea ce este semnificativ privitor la aceste pasaje este faptul că ambele sunt definite temporal.

Primul pasaj, Daniel 7: 13, este o vedenie a venirii Fiului Omului pe norii cerului și primirea împărăției. Totuși acolo mai este ceva prezent, iar acel ceva este tema Apocalipsei, și anume, tema răzbunării. În Daniel 7: 25, „cornul cel mic” se ridică din fiara a patra, și „va prigoni sfinții celui Preaînalt.” Totuși la venirea Fiului Omului se face judecata (compară Daniel 7:10 cu Apocalipsa 20: 10f) și sfinții sunt răzbunați prin primirea împărăției veșnice. Sunt câteva lucruri de observat.

Mai întâi, vedenia lui Daniel nu se extinde dincolo de zilele împeriului Roman. Vedenia din Daniel 7 arăta patru fiare reprezentând patru imperii mondiale și la fel ca și Daniel 2, începe cu imperiul Babilonian. Deci, un lucru este sigur, venirea Fiului Omului pe norii cerului, din Apocalipsa 1:7, nu poate fi extinsă dincolo de zilele imperiului Roman!

În al doilea rând, motivul răzbunării este un crux interpretum, pentrucă nu este doar una din cheile mesajului lui Isus, ci și tema Apocalipsei deasemenea. Atât în pildele cât și învățăturile Sale prozaice, Isus în mod constant a vorbit despre o vreme în timpul generației Sale în care martirii lui Dumnezeu aveau să fie răzbunați la venirea stăpânului.Vezi spre exemplu pilda ispravnicului necredincios (Matei 21), pilda nunții (Matei 22), pilda judecătorului nedrept (Luca 18), etc. După cum vom arăta pe larg mai jos, Matei 23 slujește ca un text normativ în discuția privitoare la răzbunarea martirilor. În termeni fără echivoc Isus a spus că toți martirii lui Dumnezeu vor fi răzbunați în generația Lui la judecata Ierusalimului.

Simplu spus, argumentul este acesta: Daniel 7: 13 a prezis venirea Fiului Omului pe norii cerului, ca să răzbune suferințele Lui și suferințele slujitorilor Săi. Apocalipsa 1: 7, citând Daniel 7, a prezis venirea Fiului Omului pe norii cerului ca să răzbune suferința Sa și suferința slujitorilor Săi. Isus a spus că răzbunarea suferințelor Sale și ale slujitorilor Săi va avea loc în judecata lui Israel în generația Sa (Matei 23). Prin urmare, venirea Fiului Omului pe norii cerului pentru a răzbuna suferința Sa și a slujitorilor Săi (Apocalipsa 1: 7), va avea loc în judecata lui Israel în generația lui Isus. Aceasta înseamnă că Apocalipsa 1: 7 așează scena pentru înțelegerea Apocalipsei ca o predicție a amenințătoarei catastrofe din A.D. 70 când Ierusalimul a fost distrus.

Această aplicație a Apocalipsei 1:7 cu citarea lui Daniel, se verifică și în felul cum Isus folosește Daniel 7 cu alte ocazii. Când Isus a stat în fața lui Caiafa (Matei 26: 64) El a spus acelui nemernic, „Veți vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului.” Cum spune France, „Judecătorii lui îl pot acuza și condamna, dar ei vor vedea în curând că cel pe care L-au condamnat a devenit Domnul și Împăratul lor... acei care îl judecă vor fi de fapt martorii „venirii,” adică, că ea va avea loc în timpul vieții lor. Isus nu s-a referit la un eveniment din viitorul nedefinit, ci la o situație ce se putea obține imediat.”

Acestea fiind adevărate, observați corelarea exactă dintre ce a spus Isus în Matei (paralel, Marcu 14: 62), și Apocalipsa. În ambele pasaje este citat Daniel 7. În ambele pasaje se face promisiunea că cei responsabili de uciderea lui Isus aveau să fie judecați la venirea Sa. Este greu să vezi cum pot unii să accepte aplicarea de către Isus a lui Daniel în Matei și apoi să schimbe atât de radical sensul și aplicarea în Apocalipsa 1: 7.

A doua profeție din V.T. citată în Apocalipsa 1: 7 este Zaharia 12: 10, și la fel ca și în Daniel contextul este răzbunarea slujitorilor. „şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic cum plânge cineva pe un întâi născut. La fel ca și în Daniel, răzbunarea slujitorilor este supremă. Cel care a fost străpuns va fi acum bocit. Când avea să se întâmple acest lucru?

Dacă cineva urmărește referințele și sintagma „în ziua aceea” prin capitolele 12-14 din Zaharia, nu poate exista îndoială că avea să aibă loc când, „În toată ţara, zice Domnul, două treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealaltă treime va rămâne” (Zaharia 13: 8). Și după cum arată capitolul 14 „Iată, vine ziua Domnului, când prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău. Atunci voi strânge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite, şi femeile, batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvârşire din cetate” (Zaharia 14: 1-2). Vremea bocetului pentru cel pe care l-au străpuns avea să fie ziua judecății Ierusalimului!

De fapt, Zaharia 12-14 postulează o scenă panoramică care apoi este jucată în primul secol. Observați elementele constitutive prezise de către Zaharia:

1. Își vor întoarce privirile înspre cel pe care l-au străpuns

2. Dumnezeu va turna un duh de îndurare peste casa lui David (12: 10). El va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor pentru păcat şi necurăţie (13:1).

3. Israel se va bocii. Se pare că sunt două „jeliri” în text. Se pare că este o bocire datorită faptului că privesc la cel pe care L-au străpuns, și se pare că este o bocire pe toată întinderea țării (v.12).

4. La momentul acela, momentul marelui bocetYHWH provoacă nimicirea a trei sfert din populația țării dar cealaltă treime va fi mântuită (13:8f).

5. Va fi vremea distrugerii Ierusalimului (14:1f).

6. Va fi deasemenea, vremea izbăvirii Ierusalimului.

 

Observați acum aplicația din N.T. al textului din Zaharia: Ioan 19: 37citează Zaharia 12 și îl aplică la răstignirea lui Isus. Nu există îndoială cu privire la aceasta. Ioan a aplicat Zaharia la crucificarea lui Isus.

În Fapte 2, cei care au privit la Domnul străpuns au fost conștientizați de vinovăția lor, „Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.” Care a fost răspunsul lor? „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” (Fapte. 2: 37).

Este important să ne dăm seama că în conformitate cu Legea nu exista recurs pentru acești oameni. Legea ispășirii (Numeri 35), cerea sânge pentru sânge, fără posibilitate de scăpare. Deci, ce puteau ei face? În bocetul lor pentru ce au făcut nu puteau decât să apeleze la mila, harulși curățirea Celui pe care L-au omorât. Aceasta este exact ceea ce au făcut, iar Dumnezeu îndurător Și-a extins iertarea. „Pocăiţi-vă,” le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Christos, spre iertarea păcatelor voastre;” (Fapte. 2: 38). Aici Dumnezeu în chip minumnat Și-a extins harul și mila, deschizând izvorul sângelui lui Isus față de casa lui Israel, exact cum a prezis Zaharia. Zaharia 12 tocmai se împlinea în fața lui Israel!

Zaharia nu doar a prezis bocetul pocăinței împlint la Rusalii, el a prezis un bocet care a cuprins întreaga țară a lui Israel, iar acest bocet este asociat cu vremea când 2/3 din popor avea să piară în distrugerea Ierusalimului (13: 8f; 14: 1). „Toate familiile pământului” se vor boci acum, și au făcut-o.

Dar ce era izbăvirea Ierusalimului? Vom amâna această discuție pentru mai târziu în carte, în studiul nostru privitor la povestea celor două Ierusalimuri (vezi articolul). Acum este suficient să spunem că atât în V.T. cât și în cel nou, există doctrina celor două Ierusalim-uri. Vechiul Ierusalim pământesc avea să fie distrus, dar Noul Ierusalim, față de care, cel vechi era doar o umbră, va triumfa. Aceasta este ceea ce găsim în Zaharia.

Vederea panoramică a lui Zaharia 12-14 jucată în Noul Testament, este o minune a armoniei și unității. Ioan a spus că Zaharia 12: 10 a fost împlinit la Cruce, și este cea mai înaltă aroganță să spui că nu. Dumnezeu a turnat peste casa lui Israel duhul harului și a deschis izvorul pentru curățirea casei lui David. Mai departe, a fost o mare tânguire pe toată întinderea tării când Ierusalimul a fost distrus, iar cei care L-au privit pironit pe Cruce l-au văzut venind cu judecată, exact cum a prezis Apocalipsa 1: 7. Nu există nici o justificare să aplici Apocalipsa 1: 7 la vreun alt timp și eveniment decât la acelea menționate în Scriptură.

Acelea au fost evenimentele din primul secol din preajma patimilor lui Isus și a venirii Sale pentru a-și răzbuna dumnezeirea și pentru a-i judeca pe persecutorii Lui.

Deci, ceea ce avem, este că Ioan a ales două pasaje majore din V.T. pentru a fixa scena, tonul și tema Apocalipsei sale, și ambele pasaje au avut ca temă cheie, răzbunarea Robului în suferință la judecarea opresorilor Lui, iar în Zaharia opresorul nu este altul decât Ierusalimul. Isus fără îndoială a identificat vremea răzbunării lui cu judecata lui Israel din primul secol. Deci, chiar de la început Apocalipsa 1: 7 ne informează că tema cărți este „Venirea lui Christos cu judecată asupra lui Israel.”