Cum au trecut cerurile şi pământul

Don K. Preston

original article

trad. Iosif Dragomir

 

Întrebare: a trecut cerul şi pământul? Ridicol, vei spune? Să punem o altă întrebare: Crezi că Vechiul Legământ a fost înlăturat? Îndrăznesc să cred că vei zice, DA. Puţini din cei care cred în Isus ar nega că Isus şi-a întemeiat Noul Legământ. Dacă crezi că Vechiul Legământ a trecut, atunci trebuie să crezi şi că „Cerul şi pământul” au trecut” Te rog citeşte cuvintele lui Isus.

Mat. 5: 17-18 „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.”

Acest mic articol încearcă să răspundă la câteva întrebări privitoare la acest verset. Mai întâi, ce a spus Isus că trebuia să se întâmple înainte ca Legea să poată trece? În al doilea rând, ne spune Biblia când vor fi îndeplinite aceste condiţii? Să începem cu prima.

 

Câtă vreme nu va trece cerul şi pământul ...

 

Aţi observat că Isus a spus că cerul şi pământul trebuiau să treacă înainte ca Legea sau o frântură din Lege să treacă?!? Da, El într-adevăr a spus acest lucru. Te rog ia Biblia şi citeşte tu însuţi. Din experienţă spun că mulţi oameni nu au văzut că aceste cuvinte sunt într-adevăr acolo. O rudenie de a mea a citit de cinci ori versetul înainte ca să admită că el spune acest lucru. Au trecut cerul şi pământul? Ei bine, evident că cerul şi pământul fizic nu au fost distruse. Dar citeşte textul din nou. Isus a spus că Vechea Lege nu putea trece înainte ca cerul şi pământul să treacă. Alternativele noastre sunt limitate.

Dacă înţelegem „cerul şi pământul” ca cer şi pământ fizic aceasta înseamnă că Vechea Lege este încă în vigoare. Mai simplu, argumentul sună cam aşa: Dacă cerul şi pământul trebuiau să treacă înainte ca Vechea Lege să poată trece, şi dacă cerul şi pământul se referă la cer şi pământ fizic, atunci, din moment ce cerul şi pământul încă există (nu au trecut), trebuie să fie adevărat că Legea Veche încă nu a trecut, este în vigoare.

Dar cineva ar putea spune că aici este vorba de Legea lui Christos. Lucrul acesta însă nu va funcţiona pentrucă Isus nu murise pentru a valida Noul Său Legământ. La vremea aceea şi El a trăit sub Vechiul Legământ. Evreii care erau în jurul Lui nu erau interesaţi de trecerea Legii lui Isus. Ei nici măcar nu credeau că are vreo una! Ei erau preocupaţi de Vechiul Legământ. Iar în final, dacă acest verset vorbeşte despre Legea lui Isus atunci el contrazice versetele Noului Testament care ne învaţă că cuvintele lui Isus nu vor trece niciodată (Mat.24: 35). Pe de altă parte, dacă privim „cerul şi pământul” ca limbaj figurativ, referindu-se, nu la creaţia fizică, ci la cu totul altceva, atunci este posibil ca acest „cer şi pământ” să fi trecut permiţând astfel trecera Legii. Haideţi să examinăm pentru moment definiţia „cerului şi pământului.”

 

Definirea cerului şi pământului

 

Este trist că mulţi cercetători ai Bibliei sunt nefamiliarizaţi cu limbajul apocaliptic şi figurativ al Bibliei. Multora le place să spună: „Biblia spune ceea ce are în vedere (intenţionează) şi are în vedere ceea ce spune.” Ei par să spună că nu există aşa ceva, limbaj figurativ sau spiritual. Acest lucru este trist, deoarece o mare parte a Bibliei este scrisă într-un limbaj simbolic. Termenul „cer şi pământ” este un exemplu bun în acest sens. (Nu spunem că termenul cer şi pământ nu se referă niciodată la creaţia fizică; spunem însă că termenul este folosit foarte adesea în mod figurativ). Nu uitaţi, Isus era Iudeu. Ca Iudeu, El a fost crescut auzind citindu-se şi învăţându-se în Sinagogă profeţii Vechiului Testament. Aceşti profeţi au folosit limbaj spiritual. Ca şi profet al lui Israel şi pentru Israel Mat. 15: 24, nu doar că a fost familiarizat cu limbajul profetic dar a şi FOLOSIT acelaşi limbaj. Cum au folosit profeţii termenul „cer şi pământ”? Profetul Isaia a prezis trecerea cerului şi pământului în cap. 24. El a spus că pământul va fi distrus complet, vers. 19-20. „Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, şi nu se mai ridică.” Acest lucru pare să indice distrugerea creaţiei materiale dar o examinare mai atentă descoperă că este vorba de distrugerea lumii Israelului Legământului, prezentată prin metafora „cerului şi pământului.”

Observaţi vers. 5 ne do motivul distrugertii „au rupt legământul veşnic.” Ce Legământ a fost acela? A fost Legământul mozaic. D-zeu avea să distrugă „cerul şi pământul” pentrucă Israel a rupt Legământul lui cu Yahwe! Trebuie oare să credem că într-o zi universul va fi distrus din cauză că Israel a rupt Legământul?

Atunci când ajungem la vers. 22, interpretarea literarlă-fizică crează o dilemă. În aceste versete Dumnezeu este prezentat ca locuind pe Muntele Sion, adică în Ierusalim, după distrugerea „cerului şi pământului.” Dacă pământul a fost distrus cum mai poate exista muntele fizic al Sionului? Credem că cea mai bună explicaţie este a-l vedea pe Isaia prezicând distrugerea „cerului şi pământului” Legământului lui Israel pentrucă au încălcat legământul mozaic făcut cu Yahwe. Ca rezultat, neprihănirea lui Dumnezeu va rămânea într-un Nou Sion al uniu nou Legământ, adică „nou cer şi pământ.” Un alt exemplu de „cer şi pământ,” care se referă la lumea legământului lui Israel şi nu la creaţia fizică, este Isaia 51: 16. „Eu am pus cuvintele Mele în gura ta, şi te-am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să întind ceruri noi şi să întemeiez un pămînt nou, şi să zic Sionului: „Tu eşti poporul Meu!” (traducere Literală Nouă, Bucureşti 2001).(din nefericire Cornilescu nu traduce verbele „a pune” şi „a acoperii” la trecut aşa cum cere contextul şi cum fac majoritatea traducătorilor, vezi şi alte traduceri).

Care este ideea? Observaţi că Dumnezeu vorbeşte cu Israel. El spune că le-a dat Legea, Legământul mozaic, aceiaşi lege despre care vorbeşte Isus în Mat. 5: 17-18, ca să întemeieze cerul şi să pună temeliile pământului! În mod evident Yahwe nu spune că el a dat Legământul Mozaic ca să creeze cerul şi pământul fizic. Creaţia materială a existat cu mult timp înainte ca Israel să primească Legea Mozaică. Sensul acestor versete este că Yahwe a făcut legământul Lui cu Israel ca să creeze LUMEA LOR, o Lume a Legământului cu Yahwe. Astfel, Dumnezeu a creat „cerul şi pământul” lui Israel prin faptul că le-a dat Legământul Lui.

Acum dacă El a distrus ACEL „cer şi pământ” al Legământului Vechi şi a dat un Nou Legământ, nu ar însemna că El crează un Nou Cer şi pământ”? Acesta este exact gândul din Scripturile Noului Legământ!

Legământul vechiului Israel era pe punctul de a trece, II Cor. 3:10-11 „Pentrucă dacă ceea ce urma să înceteze” era cu slavă ... Evr. 8:13Prin faptul că zice: ,,Un nou legământ,” a mărturisit că cel dintâi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.” Evr. 12: 25-27 „Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat ceice n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri, al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: ,,Voi mai clătina încă odată nu numai pământul, ci şi cerul.” Cuvintele acestea „încă odată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile cari nu se clatină.”

Noul Legământ a lui Christos tocmai era dat. Ef. 3: 3-6; Evr. 2: 1-3. Din moment ce darea Legământului a creat „ceruri şi pământ,” Noul Cer şi Pământ a lui Christos nu era încă complet până ce Noul Legământ nu a fost revelat complet. Prin urmare, dacă Cerul şi pământul Nou a lui Christos nu a sosit atunci Noul Legământ nu a fost revelat complet! Dacă Noul Legământ a lui Christos nu a fost complet revelat atunci Noul Cer şi pământ nu a sosit deplin! Gândiţi-vă atenţi la acest lucru în lumina lui 2 Pet. 3 şi Apo. 21-22, pasaje scrise pe când procesul de revelare a Noului Lgământ nu era încă încheiat.

În Isaia 51: 5- 6 Dumnezeu a prezis că cerul şi pământul vor pieri. Era acelaşi „cer şi pământ” întemeiate la Sinai. Aceasta nu este o prediţie a pieiri cerului şi pământului fizic, ci este o predicţie a trecerii Vechii Lumi a lui Israel pentru a fi întemeiată Lumea Noului Legământ a lui Mesia. Credem că acest cer şi pământ despre care Isaia a spus că vor pieri este acelaşi cer şi pământ despre care Isus a spus că trebuie să treacă înainte ca Vechea Lege să fie înlocuită sau să iese din vigoare. Isaia 65-66 deasemenea, prezice trecerea „cerului şi pământului” dar la fel ca celălalte profeţii, nici aceste capitole nu se referă la trecerea creaţiei fizice. În cap. 65 Dumnezeu prezice că Israel va umple măsura păcatului lui vers. 7; îi va distruge vers. 8-15; va crea un popor nou cu un nume nou, vers. 15-16; și va crea ceruri noi şi pământ nou cu un Nou Ierusalim, vers. 17-19. Crearea cerului şi pământului nou ar urma după distrugerea Iudeilor după ce aceştia vor fi umplut măsura păcatelor şi vor fi distruşi la venirea Domnului într-un foc Is. 66: 15. Noua Creaţie este prezentată şi descrisă ca o perioadă de evanghelizare iar Iudeii şi Neamurile sunt aduşi sub stindardul lui Dumnezeu, Is. 66: 19-21.

Deci, Isaia 65 a spus că Noua Creaţie va sosi când Israel îşi va fi umplut măsura păcatelor şi va fi distrus. Avem vreo idee cam când aveau să se întâmple aceste lucruri? În Mat. 23: 31-39 Isus a spus că Israel va umple măsura păcatelor în generaţia Sa! În Mat. 24 El a prezis trecerea cerului şi pământului lui Israel la venirea Sa, vers. 29-36. Observaţi acum:

 

1. Isaia a spus că vechiul cer şi pământ ale lui Israel nu va fi distrus până când Israel nu-şi va fi umplut măsura păcatului.

2. Cerul şi pământul Nou nu vor sosi decât după ce Vechiul cer şi pământ ale lui Israel vor fi distruse.

3. Isus a spus că Israel îşi va umple măsura păcatului şi va fi distrus la venirea Lui în timpul generaţiei Sale.

4. De aceea „cerul şi pământul” lui Israel a fost distrus la venirea lui Isus împotriva lui Israel când a fost umplută măsura păcatului acestuia, în aceea generaţie.

 

În Mat. 24 Isus a prezis distrugerea templului din Ierusalim. Acest Templu a fost tocmai centrul lumii iudaice. Aici se aduceau jertfele pentru păcat de către preoţii leviţi confirmaţi genealogic. Pentru Isus, a prezice pustiirea totală a acestui templu, era identic cu a spune că lumea lor era gata să se prăbuşească cu troznete în auzul urechilor lor! Prin detalii grafice Isus a enumerat evenimentele care aveau să apară înaintea dezastrului şi semnele care indicau iminenţa lor, vers. 14-15. În limbaj extrem de simbolic şi apocaliptic El a descris Căderea însăşi. Mat. 24: 29-30 „Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.”

În vers. 32-33 Isus a spus că, dând atenţie la semne, ei puteau şti că venirea Lui era aproape. În vers. 35 Isus îi reasigură că ceea ce El a spus era adevărat. El spune, „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”Acest verset este modul lui Isus de a contrasta Lumea Veche a lui Israel care avea să piară, cu Noua Sa Lume care va rămânea. Aceea Lume Veche cu siguranţă va pieri aşa cum a spus – dar Cuvântul Lui niciodată nu va trece! În vers. 36 Isus le dă un ultim avertisment cu privire la cunoaşterea timpului acelor evenimente. Deşi i-a informat cum să cunoască când acel eveniment era iminent şi i-a asigurat că va avea loc categoric în aceea generaţie, El le spune că nu vor putea şti cu precizie ziua şi ceasul. Ei, prin urmare trebuiau să vegheze, vers. 42-51. Vedeţi legătura dintre predicţia lui Isus privind trecerea „cerului şi pământului” din Mat. 24 şi afirmaţia din cap. Mat. 5:17-18? În cap. 24 El a spus că lumea lor, simbolizată prin templu şi cetate (Ierusalim), avea să treacă şi a exprimat acest lucru prin imaginea treceri cerului şi pământului. În cap. 5 El deja a spus că „cerul şi pământul” trebuia să treacă înainte ca Legea să poată trece. Vom vedea mai jos concordanţa acestei idei cu afirmaţia lui Isus, cum că întreg Vechiul Legământ trebuia împlinit înainte ca Legea să treacă.

Evr. 12: 25-28 este un alt text care vorbeşte despre trecerea lumii vechiului Legământ prin imaginea trecerii „cerului şi pământului.” Scriitorul face aluzie la darea Legii de pe Sinai. (reţineţi Isaia 51:16) numind-o clătinarea pământului. El spune că Dumnezeu a promis să clatine nu doar pământul, ci şi cerul. Această clătinare a reprezentat înlăturarea lor. Prin urmare, Dumnezeu promitea să înlăture cerul şi pământul. De ce? Pentruca ceea ce nu putea fi înlăturat să rămână.

Observaţi acum: în vers. 28 el spune că în acel moment ei primeau (ei încă nu au primit-o complet, în întregime), o împărăţie „care nu se poate clătina.” Dacă ei primeau o împărăţie de neclătinat, (verbul „a primi” nu este la trecut, perfect compus, ci este gerunziu „primind”), în mod necesar însemna că „cerul şi pământul” erau înlocuite! (în proces de înlocuire). V-aduceţi aminte cuvintele lui Isus din Mat. 24: 35 prin care spunea că cerul şi pământul vor trece dar cuvintele Lui nu vor trece? Lumea lui Isus este de neclătinat. Epistola către Evrei discută clătinarea unei lumi şi primirea altei împărăţii care nu poate fi clătiantă. Se vede asemănarea? În mod evident nu era înlocuit cerul şi pământul fizic. Dar Evrei a fost scrisă doar câţva ani înainte de Căderea Ierusalimului şi a Templului. Mai mult, Evanghelia a fost propovăduită de câtva timp declarând superioritatea lui Christos şi iminenta pieire a Vechii Lumi. Lumea Veche a lui Israel era la marginea distrugerii; Noua Lume era tocmai oferită. Deci, avem încă un exemplu în care Biblia vorbeşte despre trecerea cerului şi pământului, aceasta însemnând trecerea vechii Lumi a lui Israel.

Spaţiul nu ne permite o discuţie completă a lui II Petru şi Apocalipsa ca exemple adiţionale de pasaje care vorbesc despre trecerea cerului şi pământului, de fapt însemnând trecerea lumii vechii a lui Israel. Suficient să spunem că atât Petru cât şi Ioan spun că cerul şi pământul care aveau să piară erau acelaşi cer şi pământ prezise că vor pieri în Vechiul Legământ. Vezi 2 Pet. 3:1-2 şi Apo. 22: 6.

Semnificaţia acestui fapt va deveni vizibil în cele ce urmează. Ce am văzut? Am văzut că atât Vechiul Legământ cât şi Noul Legământ au prezis trecerea „cerului şi pământului,” deşi nu era vorba despre cerul şi pământul fizic. Subiectul era Lumea lui Israel. Noi credem că exact acest lucru îl avea Isus în minte în Mat. 5: 17-18 când a spus, „câtă vreme nu va trece cerul şi pământul nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.” El spunea că înainte ca „Lumea” lui Israel simbolizată prin cetate şi Templu să fie distrusă, Legea nu putea să treacă, să fie înlăturată.

 

Înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile

 

Isus nu a spus doar că Legea nu ar trece până nu trece cerul şi pământul, El a spus că Legea nu poate trece înainte să se fi împlinit în întregime. Din nefericire mulţi au ignorat esenţialmente primul „până” („câtă vreme,” Cornilescu) din Mat. 5: 17-18. Adventiştii (Sâmbătarii) sunt foarte atenţi la acest prim „până,” insistând că din moment ce (fizicul) cer şi pământ încă sunt pe poziţie, Legea este în vigoare. Toate ar fi în ordine dacă nu ar fi cel de-al doilea „până” în acest verset şi ambele sunt la fel de puternice. Isus a spus că atunci când toată Legea a fost împlinită Legea va trece – iar Biblia este foarte categorică în a ne spune când toată Legea avea să fi împlinită. În Daniel 9: 24-27 lui Daniel i se spune că au fost hotărâte 70 de săptămâni asupra poporului său şi asupra cetăţii, adică Ierusalim. Dumnezeu promite că la sfârşitul acestei perioade profetice se vor împlini şase lucruri. Lui Daniel i se spune că la sfârşitul acelei perioade Dumnezeu va „pecetlui vedenia şi proorocia.” În cartea mea, „Pecetluieşte vedenia şi profeţia” am demonstrat acordul larg răspândit între teologii Evrei că „a pecetlui vedenia şi profeţia” înseamnă împlinirea completă a tuturor profeţiilor.

Prin urmare, profeţia lui Daniel vorbeşte de vremea când toate profeţiile se vor fi împlinit. Când va fi aceasta? Sfârşitul vedeniei lui Daniel a fost distrugerea Ierusalimului care a avut loc la AD 70 . Vezi vers. 27 şi compară cu Mat. 24: 15-34, unde Isus spune că urâciunea pustiirii cât şi venirea Lui vor avea loc în generaţia Sa. Ultima carte din Biblie confirmă că toate profeţiile aveau să fie împlinite la Căderea Ierusalimului. Această carte este povestea căderii marelui oraş Babilon. S-au oferit multe interpretări diferite pentru a identifica acest oraş şi totuşi cea mai evidentă interpretare dintre toate a fost ignorată. Apocalipsa în mod specific identifică Babilonul – este marele oraş „unde a fost răstignit Domnul nostru” 11: 8. Cititorule, Isus nu a fost răstignit în Roma, el nu a fost răstignit în Biserica Catolică, El nu a fost răstignit în Creştinismul apostat. Isus a fost crucificat în Ierusalim!

Ceea ce vrem să subliniem este că Ioan a prezis căderea Babilonului, cetatea unde a fost răstignit Domnul nostru. El a exprimat acest lucru prin imaginea trecerii cerului şi pământului. El a spus că toate aceste lucruri „au să se întâmple în curând.” Vezi corelarea cu Daniel 9, Matei 5 şi Matei 24? O armonie atât de frumoasă nu este accident!

În final, aven însăşi cuvintele lui Isus referitoare la când se vor împlini toate profeţiile. În Luca 21: 22 Domnul nostru a vorbit despre distrugerea Ierusalimului şi a zis, „Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.” În vers. 32 El în mod accentuat a spus, „Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri.” Vers. 33 conţine afirmaţia lui Isus că „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” Prin urmare Luca 21 conţine elementele identice ale lui Mat 5: 17-18; trecerea cerului şi pământului şi împliniea tuturor profeţiilor accentuat plasate în contextul distrugerii Ierusalimului în AD 70. Eşi gata să accepţi cuvântul inspirat a lui Isus? Observaţi corelarea perfectă cu Daniel 9, Mat. 24, Apocalipsa şi Luc. 21. Ei toţi vorbesc despre vremea, momentul când toate profeţiile vor fi împlinite; cu toţii identifică aceea vreme cu distrugerea Ierusalimului la AD 70.

În Mat. 5: 17-18 Isus a spus că Vechea Lege nu va trece până nu va fi împlinită; Isus a spus că tot ceea ce a fost scris se va împlini la Căderea Ierusalimului în aceea generaţie; prin urmare Legea nu a trecut decât la căderea Ierusalimului, în generaţia lui Isus!

Acum, Isus a spus „până nu va trece cerul şi pământul” Legea nu va trece. El a mai spus deasemena că „până nu se vor împlini toate lucrurile” Legea nu va trece. Am văzut că trecerea Lumii Vechi a lui Israel la distrugerea cetăţii şi templului său la AD 70 a fost descrisă în termenii trecerii cerului şi pământului. De asemenea, am văzut că Isus a spus că acest lucru se va întâmpla când toate lucrurile care au fost scrise se vor fi împlinit. Din moment ce cerul şi pământul lui Israel va trece la distrugerea Ierusalimului şi Templului şi din moment ce toate lucrurile se vor fi împlinit când Ierusalimul şi Templul au fost distruse, deducem că acela era momentul când Vechea Lege va fi înlăturată complet.

 

Da, dar ... Obiecţiile se acceptă, se iau în considerare!

 

Există esenţialmente patru obiecţii aduse la ceea ce tocmai am studiat.

  1. Se obiectează că sfârşitul lumii încă nu a sosit, iar Isus nu a venit la căderea Ierusalimului.
  2. Se spune că Legea nu putea să treacă la distrugerea Ierusalimului pentrucă Biblia spune că ea a fost pironită pe crucea lui Isus la moartea Sa.
  3. Ca un corolar la punctul 2, se insistă că Biblia învaţă că Vechea Lege a fost împlinită la cruce.
  4. În final, mulţi insistă că există o diferenţă între „Legea” care trebuia împlinită, şi Proorocii.

 

Să începem cu prima obiecţie. A venit într-adevăr Isus în AD 70? Pentru unii această întrebare poate părea ridiculă – pentru cercetătorii serioşi ai Bibliei acesta nu este un punct de dezbatere. Biblia este destul de categorică privind faptul că Isus avea să se întoarcă în generaţia primului secol înainte ca toţi ucenicii lui să moară. Isus a spus astfel în Mat. 16: 27-28. Cap. 24: 29-34 vorbeşte de El ca venind cu putere cu îngerii în mare glorie ca să adune pe sfinţi. În vers. 34 El spune, „Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întîmpla toate aceste lucruri.” Vă rog să observaţi, Isus a spus, „Adevărat vă spun,” Mat. 16: 28; Mat. 24: 34. Acest cuvânt „adevărat” înseamnă „Adevărat” şi este cea mai puternică afirmaţie privind validitatea şi solemnitatea a ceea ce se spune. Iacov a spus, „Venirea Domnului este aproape” şi „Judecătorul este chiar la uşă” Ic. 5: 7-9. El le-a spus cititorilor săi să fie „îndelung răbdători până la venirea Domnului.” Petru a spus „sfârşitul tuturor lucrurilorşi este aproape” şi afirmă că Chrsitos „este gata să judece vii şi morţii” 1 Pet. 4: 5-7. Autorul epistolei către Evrei a spus, „Încă puţină, foarte puţină vreme, ” şi ,,Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi” Evr. 10: 37. În Apocalipsa Fiul lui Dumnezeu a spus, „Iată Eu vin curând” de câteva ori, vezi cap. 22.

Unii vor obiecta că Isus nu a venit din moment ce timpul continuă să existe. Obiecţia trece cu vederea chiar lucrul pe care am încercat să-l stabilim, anume că profeţii nu au prezis sfârşitul timpului ci vremea sfârşitului care a coincis cu trecera „cerului şi pământului” Israelului Vechiului Testament! Sfârşitul timpului nu este un subiect biblic.

Cititorule, Isus a spus că se va întoarce în generaţia care trăia când a vorbit El. Eşti dispus să crezi cuvântul Domnului cerului sau dai crezare propriilor idei perconcepute despre sfârşitul lumii? Ce înseamnă autoritatea Bibliei pentru tine? Ce înseamnă INSPIRAŢIA?

 

Acel „deja dar nu încă” a trecerii Legii

 

A doua obiecţie amintită mai sus spune că Legea nu poate să fi trecut la distrugerea Ierusalimului în AD 70 deoarece Pavel spune că Legea a fost pironită pe crucea lui Isus atunci când a fost crucificat, Col. 2: 14 şi cont. Te rog citeşte acel text; sună impresionant, nu-i aşa? Dar tabloul este mai complex decât vor unii să admită! Există în Scriptură ceva ce teologii numesc „deja dar nu încă.” Mai simplu, scriitorii Bibliei adesea vorbesc de anumite lucruri ca realități prezente în anumite texte pe când în alte pasaje ei au vorbit de aceleaşi lucruri ca venind în viitorul apropiat! Cu alte cuvinte, ei spuneau că le aveau (binecuvântările), dar nu le aveau încă pe deplin. Acest lucru este adevărat și cu privire la trecera Legii!

În Ef. 2 Pavel îi învaţă pe creştini despre trecerea Legii şi despre faptul că Crucea era puterea prin care s-a făcut înlăturarea. Reiese la fel de limpede din alte scrieri ale lui Pavel că el credea că trecerea completă a Legii era încă în viitor pentru el! În 2 Cor. 3 apostolul discută trecerea Legii care era scrisă pe piatră, adică Vechiul Legământ. În vers. 11 el spune, „Dacă ceea ce este trecător (în curs, proces de trecere; Legea Veche), era cu slavă, cu cât mai mult va rămânea în slavă ce este netrecător!” Vă rog să obseraţi timpul prezent al verbului. Acest pasaj a fost scris cu 20 de ani după Cruce, şi totuşi Pavel a spus că Legea Veche era atunci în curs de trecere, nu a trecut! (majoritatea traducerilor traduc verbul la timpul prezent). Mai mult, vezi următorul verset - dar înainte de asta vezi Rom. 8:24 „o nădejde care se vede mai poate fi nădejde?” Un lucru realizat nu mai este aniticipat, nu mai constituie obiectul speranţei! Să reţinem acest lucru acum când ne întoarcem la 2.Cor. cap. 3. În vers 12 Pavel spune, „fiindcă avem o astfel de nădejde.” Ce nădejde era aceea? Nădejdea că Vechea Lege urma să treacă. La 20 de ani după moartea lui Christos, Pavel numeşte trecerea Legii Vechi, speranţă, ceva de domeniul viitorului. Trecerea Legii era pentru Pavel „deja dar nu încă”! Fără controversă, Crucea a fost puterea acestei treceri. Unii au numit-o începutul sfârşitului. Dar aşa cum am văzut, TOATĂ Legea trebuia împlinită înainte ca ea să poată trece, iar la momentul Crucii nu a fost împlinită toată.

 

3. Totul a fost împlinit la Cruce!

 

A treia obiecţie spune că la Cruce Isus a împlinit tot ce era necesar ca vechea Lege să treacă, adică jertfa Lui şi prin urmare, Legea ar fi trecut odată ce suferinţa Lui au fost încheiată. Versetul adus ca dovadă a acestei poziţii este Luc. 24: 44 „Apoi le-a zis: ,,Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.”Aceste cuvinte sunt interpretate de cei care insistă că Legea a fost complet împlinită la Cruce, a însemna că Isus a spus că moartea Sa a fost împlinirea lucrurilor necesare pentru trecerea Legii!

Un lucru însă, care ar trebui să-l izbească imediat pe cititor este faptul că Isus nici nu vorbeşte aici de trecerea Legii nici de cerinţele pentru aceasta. El vorbeşte de necesitatea împlinirii Legii cu siguranţă, dar în contrast cu ei care apelează la acest text El nu spune, „aveţi aici tot ceea ce este necesar pentru ca Vechiul Legământ să treacă; Eu trebuie să sufăr!” În Mat. 5 Isus vorbeşte de condiţiile trecerii Legii şi spune că trebuie toată să se împlinească. În Luc. 24 Isus spune că suferinţa Sa este unul din elementele constitutive ale Legiii care trebuia împlinit. Nu singurul lucru din Lege care trebuia împlinit.” Limitează oare Isus „împlinirea tuturor lucrurilor” în Luca, doar la suferinţa Sa? Nu deloc!

Să ne întoarcem la vers. 27. „Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.” Observaţi referirea la „toate Scripturile.” Acum citiţi vers. 26 „Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi SĂ INTRE ÎN SLAVA SA?” În tâlcuirea Scripturilor, şi a necesităţii de a împlini toate lucrurile Isus nu s-a oprit la Cruce, El a vorbit despre SLAVA CARE AVEA SĂ URMEZE CRUCEA. Chiar şi cei care cred că Legea s-a încheiat la Cruce nu cred că Isus a întrat în Slava Sa la Cruce, ei plasează aceasta la Rusalii.

Acum, din moment ce Isus a prezentat nevoia de a împlini toate lucrurile scrise în Lege şi Profeţi, şi din moment ce El nu s-a oprit la Cruce, ci a vorbit despre Slava ce urma, trebuie să fie adevărat că împlinirea tuturor lucrurilor scrise în Lege şi Profeţi trebuia să includă şi intrarea lui Christos în Glorie şi acest lucru a fost cândva după Cruce!

Aceste gânduri sunt întărite şi de Fpt. 3: 18. În vers 18 Petru spune că Isus a împlinit toate lucrurile scrise referitoare la suferinţa Sa. Dar observaţi vers. 21 şi următoarele: Petru le spune că Christos va rămânea în cer până vor fi împlinite toate lucrurile vestite de profeţi adică aşezarea din nou (restaurarea, refacerea), a tuturor lucrurilor. Restaurarea tuturor lucrurilor este echivalentă cu consumarea (aducerea la împlinire), Gloriei lui Mesia. Înseamnă Mesia instalat în Împărăţia Sa! Deci, vorbind despre restaurarea (înoirea, Mat 19: 28) tuturor lucrurilor, Petru vorbeşte despre împlinirea a cea ce mai era de împlinit din Scripturile Vechiului Legământ – iar această împlinire era direct legată de Slava lui Mesia! Când examinăm Luc. 24 şi vedem că Isus a spus că era necesar ca EL să sufere şi să intre în Slava Sa, putem observa că acest lucru implică mai mult decât Crucea, Înăţarea şi Rusalile. Implică deplina instalare a Împărăţiei lui Mesia.

Pe lângă aceasta, în Luc. 24: 44-47 Isus spune nu doar că trebuie să sufere şi să intre în gloria Sa, ci şi „să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim.” Astfel, „împlinirea tuturor lucrurilor” include şi Evangelizarea lumii; În mod evident acest lucru nu s-a întâmplat la Cruce sau la Rusalii! Încă ceva; a spune că tot ceea ce era necesar pentru abrogarea Legii era suferinţa lui Christos, înseamnă a răsturna cuvintele lui Isus din Mat. 5: 17-18. Isus a spus „nimic din Lege nu va trece până nu se va împlini tot.” Poziţia conform căreia Legea a trecut la Cruce îl face pe Isus să spună, „toată Legea va trece când anumite lucruri se vor fi împlinit.” Specific vorbind, această obiecţie îl face pe Isus să spună că „că toată Legea va trece când o predicţie, aceea a suferinţelor Sale, se va fi împlinit!” Dar Isus spune că toată Legea şi Profeţii trebuia să se împlinească; nu doar o predicţie anume. Atunci când o interpretare inversează cuvintele lui Isus ceva este greşit! Isus a spus nu doar că trebuie să sufere, El a spus că trebuia să intre în Gloria Sa; El a spus că Evanghelia trebuia predicată în toată lumea. Împlinrea tuturor lucrurilor necesită pozitiv mai mult decât Crucea, şi deci Legea nu a putut trece la Cruce din moment ce Isus a spus că toată trebuia împlinită înainte ca ceva (o iotă, frântură de iotă) din ea să treacă.

În final, dacă spui că Legea a trecut la Cruce atunci „cerurile şi pământul” au trecut la Cruce! Cu toate acestea Evr. 12, unde în mod indiscutabil se vorbeşte despre trecerea Vechii Legi prin metafora trecerii cerului şi pământului, a fost scrisă după Cruce iar aceea trecere era încă în viitor. Pe lângă aceasta, nu explică cum a fost împlinită Legea la Cruce în lumina lui Luc. 21: 22. Acestea sunt serioase obiecţiii aduse la poziţia care susţine că Legea a fost împlinită la Cruce.

 

4. Legea vs Profeţii

 

Mulţi încearcă să nege forţa lui Mat. 5: 17-18 spunând că ceea ce Isus a intenţionat să spună este că El va împlini toate dispoziţiile morale şi legale ale Vechiului Legământ şi apoi va trece Vechea Lege; El nu chiar a vrut să spună că toţi Profeţii trebuiau împliniţi. Prin urmare, acesată interpretare face distincţie între Lege şi Profeţi. Această interpretare categoric contrazice Luc. 24: 44! În acel text Isus a spus, „trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.”

 

Nu poţi face distincţie între „Lege” şi „Profeţi” în Mat. 5 iar apoi să apelezi la Luc. 24 să dovedeşti că Isus a împlinit doar „Legea” în suferinţa Sa! Luca vorbeşte despre Lege, Profeţi şi Psalmi, iar Isus a spus că toate lucrurile trebuiau împlinite! Dacă Isus a spus că El trebuia să împlinească lucrurile scrise despre moartea Sa, şi dacă tot ce trebuia să împlinească era „Legea” fiind diferită de profeţi, atunci în mod clar LEGEA LUI MOISE A PREZIS ACEEA MOARTE! Legea conţinea acel element predictiv; ea era mult mai mult decât dispoziţii legale şi legislaţie morală. Vezi Col. 2: 16 şi cont. În acel pasaj Pavel le spune Colosenilor să nu se lase judecaţi cu privire la mâncare sau băutură, la o zi de sărbătoare sau la lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat. Acestea erau toate parte a legislaţiei vechii Legi. Dar observaţi în vers. 17 Pavel spune că acestea toate îl reprezentau pe Christos, erau umbra lucrurilor viitoare. (vă rog observaţi că aceste lucruri erau privite ca fiind viitoare! Ele încă nu au sosit pe deplin). Isus a spus că „Legea” era predictivă în natura ei. În Mat. 11: 13 Domnul nostru a spus, „Căci până la Ioan au proorocit toţi proorocii şi Legea.” Aţi priceput? Isus a spus că Legea şi proorocii au PROOROCIT.

Cum atunci pot unii să facă distincţie între „profeţi” şi „Lege”? Simplu spus, biblic, nu pot face aşa ceva. Pe lângă aceasta, în Evr. 10: 1-4 autorul spune că Legea era umbra bunurilor viitoare (din nou, acele lucruri erau privite încă în viitor). Ideea noastră este, că nu poţi face distincţie între Lege şi Profeţi pentrucă Legea în sine era profetică! Isus trebuia să împlinească toate scripturile profetice fie ele exprimate în tipuri, simboluri, viziuni sau predicţii. Mai mult, Profeţii sunt foarte clar numiţi „Legea”! În 1Cor. 14: 21-22 Pavel citează din Isaia 28 şi în mod specific numeştea aceasta „Legea.” O verificare rapidă a lui Rom. 3: 10 descoperă că Pavel citează din Psalmi, Ieremia, Proverbe şi Isaia şi îi numeşte „Legea,” vers. 19. Acum dacă Profeţii sunt numiţi „Legea” şi din moment ce „Legea” a profeţit, nimeni nu poate delimita între Lege şi Profeţi în Mat. 5.

Punctul pe care-l subliniem este că termenul „legea” era o abreviere a întregului Vechi Legământ. Când Isus a spus „nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile,” El a folosit forma verbală răspândită în vremea Sa. Nu era nevoie să spună „Legea şi Profeţii” sau „Legea, Profeţii şi Psalmii” de fiecare dată! Când Isus a spus că nu a venit să „strice Legea şi Profeţii ci să-o împlinească” El a spus că a venit să împlinească Legea şi Profeţii. El a folosit metoda eliptică. Când El a spus că n-a venit să strice Legea şi Profeţii ci s-o împlinească, El nu era nevoit să spună din nou „toată Legea şi Profeţii.” Era subînţeles la ce se referea. Acest fapt fiind adevărat, este evident că Isus nu a spus „doar Legea exceptând Profeţii, trebuia să fie împlinită înainte ca vechiul sistem să poată trece.” El de fapt a spus, toată Legea şi Profeţii trebuie împlinite înainte ca Legea Veche să poată trece! Ceea ce vedem este că dacă cineva încearcă să-L facă pe Isus să spună că tot ceea ce trebuia să facă era să împlinească dispoziţiile legale şi morale ale Legii înainte ca legea să poată trece, el impune o distincţie nescripturală asupra tremenului „legea.”

În al doilea rând, ei ignoră formularea eliptică a propoziţiei din Mat. 5: 17-18; ignoră faptul că Legea Veche în sine, chiar şi edictele legislative erau de natură profetică. Isus întradevăr trebuia să împlinească Legea şi Profeţii pentruca Legea Veche să poată trece!

 

Împlinirea Promisiunilor şi Scopului Legii.

 

Aşa vrea să vă pun o întrebare: dacă o lege a fost abrogată, mai sunt pedepsele sau promisiunile ei aplicabile? DA sau NU? Vrei te rog să iei un creion şi să încercuieşti răspunsul pe care-l consideri corect? Acum, judecata sănătoasă (simţul realităţii) spune că dacă o lege nu mai este în vigoare atunci pedepsele şi beneficiile ei sunt nule. Ei bine, consideraţi acesta în lumina cuvintelor lui Isus din Mat. 5: 17-18. Dacă Vechiul Legământ a fost abrogat la Cruce, nu înseamnă aceasta că toate promisiunile Vechiului Legământ au fost fie împlinite fie abrogate în momentul acela? Dacă nu, de ce NU? Acum haidţei să vedem ce înseamnă aceasta.

Pavel, în mod categoric spune că escatologia lui este luată din V. Legământ, Fpt. 24: 14 şi cont; Fpt. 26: 21 şi cont. În mod specific el spune că promisiunea învierii era o promisiune a V. Legământ făcută prin şi lui Moise şi toţi profeţii. Dar Pavel a vorbit de această promisiune la câţiva ani după Cruce unde, ni se spune că V. Legământ a fost înlăturat. Dar, dacă V. Legământ a fost înlăturat la Cruce cum a putut Pavel, ani mai târziu, încă să mai predice promisiunile V. Legământ?!? Vezi, dacă Legea a fost anulată la Cruce atunci EA A FOST ANULATĂ ÎN ÎNTREGIME! Amintiţi-vă, Isus a spus că nici o frântură nu va trece până nu va fi împlinită. Dacă ea n-a fost împlinită în întregime atunci nimic, nici o frântură nu putea trece. V. Legământ stă în picioare sau cade ca un ÎNTREG! Vechiul Legământ a avut câteva elemente profetice constitutive şi era esenţial ca toate să fie împlinite înainte ca V. Legământ să fie înlăturat (să treacă) şi ca N. Legământ să fie pe deplin întemeiat. Vechiul Legământ a prezis mântuirea rămăşiţei lui Israel, Is. 2-4; strângerea neamurilor, Is. 49: 6 şi cont; darea N. Legământ, Ier. 31: 29 şi cont; umplera măsurii păcatului lui Israel care a condus la distrugerea lor, Is. 65: 7 şi cont; venirea Domnului pentru judecata neamurilor, Is. 66; Ioel 3:1; Zah. 14; revărsarea Duhului Sfânt, Ioel 2: 28 şi cont; trecerea „cerului şi pământului” lui Israel, Is. 24, 65, 66 şi multe altele. Dacă V. Legământ a fost abrogat la Cruce cum mai poate fi validă vreo profeţie după Cruce? Foarte simplu. Nu poate!

Şi totuşi scriitorii N.T. în mod repetat se referă la aceste profeţii DUPĂ RUSALII şi anticipează împlinirea lor! Acest fapt dovedeşte fără echivoc că V. Legământ nu a fost abrogat la Cruce. Acest lucru poate fi demonstrat şi altfel: În Fpt. 13: 40f, Pavel a predicat iudeilor din Antiochia. Ei au respins Evanghelia iar Pavel i-a avertizat „Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre, am să fac o lucrare, pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva.” Care este semnificaţia cuvintelor lui Pavel? Ele au fost luate din Hab. 1: 5. În Fapte 13, la câţva ani după ce V. Legământ a fost, cum se presupune înlăturat, Pavel îl ameninţă pe Israel cu mânia prezisă în V. Legământ. Distrugerea naţională pentru încălcarea Legământului făcea parte din Legea dată lui Israel, Lev. 26; Deut. 29-30. Dar dacă acel Legământ a fost abrogat la Cruce cum a putut Pavel să ameninţe pe Israel cu mânia despre care vorbea V. Legământ? Evident nu putea!

1. Notaţi argumentul nostru:

Premiza majoră: Nu este aplicabilă nici o promisiune sau pedeapsă a unui Legământ, dacă respectivul Legământ a fost abrogat.

Permiza minoră: Dar Pavel a aplicat pedepsele V. Legământ la Israel, Fpt. 13.

Concluzie: Prin urmare pedepsele V. Legământ erau încă în vigoare, adică aplicabile după Cruce.

 

2. Un alt argument:

Premiza majoră: Nu este aplicabilă nici o promisiune sau pedeapsă a unui Legământ, dacă respectivul Legământ a fost abrogat.

Premiza minoră: Promisiunile venirii Domnului, judecăţii naţiunilor şi învierea sunt promisiuni ale V. Legământ, Is. 66, Dan. 12; Ioel 3: 1 şi cont;

Premiza minoră: V. Legământ a fost abrogat la Cruce – perspectiva tradiţională asupra V. Legământ.

Concluzie: Prin urmare promisiuniule venirii Domnului, judecata naţiunilor şi învierea fiind promisiuni ale V. Legământ, au fost abrogate la Cruce!

 

Dacă există o singură promisiune a Vechiului Legământ care nu este împlinită atunci V. Legământ ÎNCĂ ESTE ÎN VIGOARE! Dacă V. Legământ cu adevărat a fost abrogat atunci profeţiile escatologice ale V. Legământ trebuie să fi fost ÎMPLINITE sau ANULATE. Învăţătura conform căreia V. Lege a fost înlăturată la Cruce deposedează Scripturile N.T. de întreaga escatologie şi pretinde că toate profeţiile legate de „lucrurile din urmă” au fost împlinite la Cruce iar apoi Dumnezeu a început la Rusalii cu un nou set de promisiuni „ale lucrurilor din urmă.” Acest lucru este în mod limpede, fals; Scriitorii N.T. în mod constant afirmă că ei pur şi simplu reiterează (repetă) promisiunile V. Legămâmt, 2.Pet. 3:1, 13; Apo. 10: 6 şi cont. Adevărul este că, promisiunile V. Legământ privitoare la venirea Domnului, judecată şi înviere trebuiau să se împlinească înainte ca Noul Legământ al lui Isus să fie perfectat. Acele promisiuni legate de „sfârşit” aşa cum am văzut mai sus nu au de-a face cu sfârşitul timpului ci cu sfârşitul lumii Israelului V. Legământ şi cu întemeierea lumii N. Legământ al lui Christos. Legea veche nu putea trece până nu şi-a îndeplinit scopul – acest lucru este afirmat în Gal. 3: 23-25. Pavel spune că cei sub Lege au fost „sub paza Legii” închişi pentru credinţa care urma să fie descoperită. El spune că Legea a fost dată ca să fie un pedagog care să îi aducă la Christos. Apoi el concluzionează, spunând, „după ce a venit credinţa nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.” Este evident că „credinţa” pe care o are Pavel în vedere nu este credinţa subiectivă a indivizilor ci sistemul obiectiv al credinţei pe care-l numim sistemul Evangheliei. Legea a trebuit să continue până la venirea „Credinţei.”

Dragii mei, a venit „Credinţa” la Cruce? Evident că nu! Deşi Crucea este locul în care Noul Legământ al „Credinţei” a fost confirmat (întărit) de moartea lui Isus, Autorul Testamentului, Gal. 3: 15.Vechiul Legământ a prezis venirea Noului Legământ, Ier. 31: 29 şi cont. A trecut oare V. Legământ înainte ca acel N. Legământ prezis să fie implementat? Dacă da, atunci V. Legământ a trecut înainte ca să-şi fi împlinit scopul de a-l aduce pe Israel la Noul Legământ!

În Evr. 8: 8-13 autorul reaminteşte promisiunile lui Dumnezeu date lui Ieremia şi apoi spune, „Prin faptul că zice: ,,Un nou legământ,” a mărturisit că cel dintâi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.” Autorul epistolei trăia în zilele în care Noul Legământ era inplementat. În timp ce scrie, el aminteşte promisiunea lui Dumnezeu de a da Noul Legământ şi spune că cel vechi era aproape de pieire. Vechiul Legământ încă nu era împlinit! Încă nu şi-a îndeplinit funcţia deoarece Noul Legămnt nu fusese încă întemeiat pe deplin. Dar scriitorul spune că era aproape, gata de pieire. Aproape de pieire nu înseamnă că deja a pierit! Este clar atunci că Legea Veche era într-o perioadă de tranziţie. Noul Legământ avea să fie pe deplin întemeiat înainte ca întregul scop al V. Legământ să se fi încheiat iar Pavel spune foarte clar că Legea trebuia să continue până ce a fost adusă deplin „Credinţa.” Prin urmare Legea nu a putut să treacă până nu şi-a împlinit scopul de a aduce pe Israel la Noul Legământ.

 

Rezumat şi Concluzie.

 

Ce am văzut în acest mic articol?

- Am văzut că cerul şi pământul trebuiau să treacă înainte ca Vechea Lege să fie înlăturată!

- Am definit „cerul şi pământul” ca lumea vechiului Legământ al vechiului Israel.

- Am văzut că în loc de prezicerea distrugerii cerului şi pământului fizic Biblia a prezis trecerea lumii vechiului Israel pentruca Dumnezeu să creeze Noua Lume a Fiului Său – Împărăţia lui Dumnezeu – Biserica Dumnezeului celui viu.

- Am văzut că Biblia foarte clar ne spune când trebuiau toate profeţiile să se împlinească – când avea să treacă cerul şi pământul – în AD 70 odată cu distrugerea Ierusalimului, însăşi inima şi miezul lumii lui Israel.

- Am examinat câteva obiecţii şi am descoperit că sunt bazate pe supoziţii false.

- Am văzut că dacă V.L. a fost abrogat atunci toate profeţiile lui incluzând pe cele privitoare la „sfârşit” trebuie ori să fie împlinite ori să fie abrogate. Dacă acele profeţii nu au fost împlinite atunci atunci V. Legământ este încă în vigoare!

- Am văzut că V. L. nu putea trece până nu şi-a împlinit scopul, iar acel scop includea izbăvirea (mântuirea) Noului Legământ – iar acest lucru nu s-a întâmplat până ce Noul Legământ nu a fost descoperit şi confirmat (întărit). Acest lucru nu s-a întâmplat la Cruce sau la Rusalii. (Noul Legământ a fost întărit ca urmare a revelaţiei depline înregistrată în evanghelii şi epistole iar acest lucru s-a întâmplat cu siguranţă după Rusalii).

 

Ideile prezentatre în acest material sunt reprezentative pentru ceea ce se numeşte Escatologia Legământului. Ea prezintă punctul de vedere conform căruia Dumnezeu şi-a ţinut promisiunea de a împlini toate profeţiile la momentul trecerii (înlăturării) vechiului Israel în AD 70. Căderea Ierusalimului a fost mai mult decât distrugerea capitalei Iudaismului – a fost un eveniment spiritual cosmic. A fost timpul venirii lui Isus, Mat. 24: 29- 34; judecata Mat. 16: 27-28. Atunci, la acel moment a fost descoperită deplin mântuirea în Christos, Col. 3: 1-4.

Datorită a ceea ce s-a întâmplat atunci ca şi consumare a lucrării începută de Christos la Cruce, Evr. 9: 26-28, tu şi cu mine putem avea încredere în Cuvântul lui Dumnezeu şi în Dumnezeul Cuvântului. Christos a venit cu judecată asupra vechii lumi în AD 70 şi a întemeiat deplin Cerul şi Pământul Noului Legământ veşnic. Acesta este momentul în care toate lucrurile prezise de profeţi au fost împlinite.