Inspiraţia şi a Doua Venire a lui Christos

 

de David B. Curtis

original article

trad. Iosif Dragomir

 

V-aţi întrebat vreodată de ce doi oameni citind acelaşi pasaj din Scriptură, vin cu două feluri de interpretare total diferite? Sau de ce doi oameni pot citi aceiaşi Biblie şi totuşi să vadă lucrurile atât de diferit? Doi oameni care îl iubesc pe D-zeu şi totuşi văd acelaşi pasaj în două moduri diferite. Se datorează oare faptului că unul dintre ei este încăpăţânat şi iraţional? Nu, este pentrucă fiecare dintre noi avem în noi paradigme a ceea ce este viaţa, de fapt. Cuvântul paradigmă înseamnă model sau hartă. Noi privim viaţa prin aceste paradigme. În interiorul nostru noi avem o hartă sau un model a ceea ce ar trebui să fie viaţa. Paradigmele noastre sunt reprezentări ale vieţii. Noi toţi le avem şi toţi avem paradigme ale escatologiei.

Escatologia este un cuvânt care-i sperie pe oameni, ei nu-l înţeleg aşa că se tem de el. Când vorbesc despre escatologie nu vorbesc despre sfârşitul timpului ci de timpul sfârşitului. Există o foarte mare diferenţă între aceste două idei. Escatologia este doctrina ultimelor lucruri dar ultimele lucruri ale planului lui D-zeu de mântuire, nu ultimele lucruri ale planetei pământ. Noi toţi interpretăm viaţa prin paradigmele noastre. Privim la viaţă şi o comparăm cu modelul nostru ca să decidem dacă viaţa este bună sau rea, dreaptă sau nedreaptă. Noi interpretăm viaţa prin modelul pe care l-am dezvoltat în interiorul nostru. Majoritatea oamenilor nu pun la îndoială modelul pe care l-au dezvoltat, toţi presupunem că avem modelul cel bun. Paradigmele noastre s-au dezvoltat de-a lungul timpului şi noi privim viaţa prin ele. Paradigmele noastre escatologice s-au dezvoltat în viaţa bisericească prin ceea ce am auzit. Paradigma escatologică predominantă a bisericii astăzi, este „marea planetă pământ explodând într-o distrugere cataclismică prin foc.”

Există un lucru numit „schimbare paradigmatică”. Vezi un lucru într-un anumit fel iar apoi schimbi şi îl vezi în alt fel. De exemplu, cândva majoritatea oamenilor au ţinut paradigma conform căreia pământul era plat. Apoi, la un moment dat în timp, oamenii au făcut o schimbare de paradigmă şi au început să creadă că pământul este rotund. Astfel de schimbări de paradigmă se găsesc şi în Biblie şi sunt parte a vieţii tale şi a vieţii mele. Pavel a avut o astfel de schimbare de paradigmă pe drumul Damascului. El a crezut că Isus Christos era un eretic şi a predicat împotriva Lui. Apoi Pavel l-a întâlnit pe Isus pe acel drum şi tot ceea ce a crezut despre El, a fost întors pe dos. Persoana împotriva căreia predica a devenit acum viaţa lui. Aceasta este o schimbare de paradigmă. La începutul anului 1997 eu am experimentat o schimbare de paradigmpă, concepţiile mele privitoare la a Doua Venire a lui Christos au început să se schimbe. Am crezut într-o Venire viitoare de când am devenit Creştin în anul 1976. Dar în lumina unor dovezi scripturale am fost silit să nu mai cred că a Doua Venire este în viitor. Acum ascultă cu atenţie, eu nu spun că nu cred în a Doua Venire a lui Christos, eu cred cu toată puterea în a Doua Venire, dar cred că este în trecut, nu în viitor.

A nega FAPTUL celei de a Doua Veniri, înseamnă a nega inspiraţia Scripturii. Eşti de acord? Ei bine, eu cred că timpul celei de a Doua Veniri este la fel de limpede prezentat ca şi faptul celei de a Doua Veniri. Cred că a nega afirmaţiile privitoare la TIMP, pe care le dă Biblia cu privire la a Doua Venire, înseamnă deasemenea a nega inspiraţia. Sunteți încă de acord? Daţi-mi voie să vă amintesc despre un studiu educaţional pe care l-am mai împărtăşit cu voi de câteva ori.

În acest studiu li s-a dat oamenilor un concept nou (ca de exemplu pământul este rotund, sau a Doua Venire a avut loc deja) şi li s-a cerut să-l creadă, ceea ce a avut ca rezultat renunţarea la anumite lucruri pe care ei deja le credeau. Era nevoie de o schimbare de paradigmă. Acest lucru se aplică foarte bine la studiul nostru. 50% au crezut imediat – fără să gândească; 30% nu au crezut, imediat – fără să gândească; 15% au dorit să aştepte o perioadă să-şi acomodeze minţile, dar nu au mai cerut nici o clarificare sau informaţii suplimentare. 5% au analizat toate detaliile şi în final au ajuns la o concluzie. Rezultatul studiului este următorul: 5% dintre oameni gândesc, 15% gândesc (cred) că gândesc, şi 80% dintre oameni mai bine ar muri decât să gândească. Eu cred că fraţii din Berea, Fapte 17, erau printre cei 5% care gândesc. Ei au analizat detaliile şi au ajuns la o concluzie.

Fpt. 17:10-11. „Fraţii au trimes îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Berea. Când au sosit, au intrat în sinagoga Iudeilor. Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.”

 

Fraţii din Berea aveau „o inimă mai aleasă” aşa încât: (1) „au primit Cuvântul cu toată râvna (tragere de inimă)” (2) „cercetau Scripturile în fiecare zi” (3) se pare că aveau un adevărat spirit de deschidere pentru cuvintele Scripturii, (4) în duhul adevărului căutau să înţeleagă „dacăce li se spunea, este aşa.” Vă cer să fiţi unul dintre acei 5% care gândesc, vă cer să fiţi un berean, să cercetaţi Scripturile – nu să vezi ce zice Istoria Bisericii, nu să cercetezi comentariile, ci să cercetezi Scripturile să vezi dacă aceste lucruri sunt aşa. Strigătul Reformei era „Sola Scriptura” - Doar Scriptura! Tot ceea ce contrazice Scriptura, trebuie înlăturat şi Scriptura trebuie să fie Autoritatea Ultimă.

Doresc să vă reamintesc ceea ce m-aţi tot auzind spunând: toată teologia trebuie să rezulte din exegeză! Exegeză înseamnă a explica ceea ce spun Scripturile. Cuvântul grecesc conţine idea de a extrage. Noi ca şi creştini trebuie să avem o poziţie teologică, o paradigmă dacă vreţi, avem nevoie de un model sau o hartă pentru a verifica lucrurile pe care le auzim. Dar dacă paradigma ta teologică contrazice Scriptura trebuie să-ţi modifici teologia nu Scriptura. Eşti de acord cu asta? Ştiu că majoritatea dintre voi aveţi paradigma teologică conform căreia a Doua Venire a lui Christos este încă în viitor. Ceea ce aşi dori să faceţi este să vă examinaţi paradigma în lumina Cuvântului inspirat a lui D-zeu. Ştiu că credeţi în a doua Venire a lui Christos pentrucă Biblia învaţă despre a Doua Venire şi voi credeţi în inspiraţie. Ceea ce doresc să înţelegeţi este că aceiaşi Biblie care învaţă despre a Doua Venire ne spune şi TIMPUL acelei Veniri. Iar a nega, fie faptul fie timpul celei de a Doua Veniri, înseamnă a nega inspiraţia Scripturii.

Ce ne învaţă revelaţia inspirată despre timpul întoarcerii lui Christos? În timp ce privim la aceste pasaje te rog examinează-ţi paradigma şi vezi dacă se alinează cu Scriptura. Dacă nu se alinează, atunci poate este nevoie să faci o schimbare de paradigmă.

Mat. 16: 27-28 „Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în împărăţia Sa.”

Versetul 27 vorbeşte clar despre a Doua Venire, El vine cu îngerii să răsplătească fiecăruia. Până aici nici o problemă, dar priviţi următorul verset. „... spun (adică vouă) că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în împărăţia Sa.” La cine se referă din acest verset? Versetul 24 ne spune că Isus vorbea cu ucenicii Săi. Deci, Isus spune ucenicilor Săi care erau acolo cu El, că unii dintre ei vor fi încă în viaţă când se va întoarce la a Doua Sa Venire. Acum, unii vor spune că vorbeşte despre schimbarea la faţă din Mat. 17:2, dar acest fenomen are loc doar la cinci zile după discuţie şi nici unul dintre ei nu a murit în această perioadă de şase zile. A venit El în gloria Tatălui Său cu îngerii Lui, şi a răsplătit fiecăruia după faptele lui, la schimbara la faţă? Desigur că nu. Dar ce zicem de Rusalii? Nu, aceasta s-a întâmplat doar după două luni şi ei toţi erau în viaţă cu excepţia lui Iuda. Care ar fi explicaţiile posibile ale acestui verset? Eu văd doar trei, iar dacă mai sunt şi altele aşi vrea să le cunosc şi eu.

1. Mai sunt încă şi azi unii dintre ucenici în viaţă. Nu cred că pot convinge pe careva dintre voi de acest lucru.

2. Isus era încurcat şi nu ştia ce vorbeşte, sau a minţit. Sper că nu vă pot convinge nici de acest lucru.

3. Şi acum ţineţi-vă bine. Isus într-adevăr a făcut ceea ce a zis şi a venit în timpul vieţii ucenicilor săi. Mi-ar plăcea să vă conving pe toţi de asta. Acesta pare cel mai simplu şi clar răspuns care aderă la inspiraţia Scripturii. Isus a făcut cea ce a spus că va face. Eu mă simt comod cu asta. Dar tu?

Dă-mi voie să-ţi pun o întrebare, se contrazice Scriptura pe ea însăşi? Nu! Prima regulă a hermeneuticii (ştiinţa interpretării Bibliei), se numeşte analogia credinţei. Analogia credinţei este regula conform căreia Scriptura trebuie să interpreteze Scriptura. Aceasta înseamnă că nici o parte a Scripturii nu poate fi interpretată în aşa fel încât să intre în conflict cu ceea ce este foarte clar învăţat şi arătat în altă parte a Scripturii.

Un alt principiu al hermeneuticii este că implicitul – ceea ce este sugerat şi deci nu este clar exprimat – trebuie interpretat prin ceea ce este explicit, adică afirmat clar. Nu ştiu cum vezi tu, dar pentru mine Mat. 16: 27-28 este explicit. Dacă vei crede ceea ce Isus spune aici, va trebui să faci o schimbare de paradigmă pentrucă ideea „a Doua Venire a lui Isus deja în trecut,” este nouă pentru tine. Această idee poate fi nouă pentru tine dar această idee, nu era nimic nou pentru ucenici deoarece Isus deja le-a spus că El se va întoarce în timpul vieţii lor.

Mat. 10:1-23 „... Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul Omului.”

Teologii liberali şi necredincioşii au o soluţie simplă: Isus a greşit în ce priveşte momentul întoarcerii Sale. Dar aceia dintre noi care luăm Biblia în serios, trebuie să-L luăm pe Isus pe cuvânt. Oraşele la care S-a referit sunt demult îngropate sub praful secolelor. Trebuie să deducem că cândva în primul secol această profeţie s-a împlinit. Isus a venit. Isus le spusese deasemenea că se va întoarce la aceea generaţie.

Mat. 24: 29-34 „Îndată după acele zile de necaz, ,soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El va trimete pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, dela o margine a cerurilor până la cealaltă. Dela smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţia, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.” În versetul 3 ucenicii lui Isus i-au pus o întrebare. Răspunsul Lui este direcţionat spre ucenicii Săi. Acel din text, îi are în vedere pe ucenicii primului secol nu pe voi în secolul 21.

Priviţi la vesetul 33. Ca şi când ar fi dorit să bată în ciue acest aspect, Isus fixează limita temporală pentru împlinirea profeţiei Sale – această generaţie, (neamul acesta). La care generaţie S-a referit? Răspunsul simplu este; la aceea generaţie cu care vorbea.

În timp ce citim Biblia trebuie să avem în minte principiul hermeneutic numit Relevanţa auditorului care caută să descopere ce a înţeles auditorul original că înseamnă un anume pasaj. Preocuparea interpretatorului evanghelic este să înţeleagă gramatica unui pasaj în lumina circumstanţelor istorice şi a contextului audienţei originale. Isus a zis în vesetul 34: „... Adevărat vă - se adresa oamenilor cu care vorbea; neamul acesta generaţia voastră (o generaţie este o perioadă cam de patruzeci de ani) - spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.” Isus le spunea că toate aceste lucruri se vor întâmpla în timpul vieţii lor. Biblia nu a fost scrisă în 1997. Trebuie întotdeauna să ne amintim că creştinii primului secol au fost primi credincioşi care au citit cuvintele Noului Testament, şi trebuie să căutăm să ne transpunem în „papucii” lor. Ce au însemnat aceste cuvinte pentru ei? Biblia a fost scrisă şi pentru noi dar nu ne-a fost scrisă nouă. Doar atunci când înţelegem ce a însemant pentru ei, putem aplica principiile ei, la noi. La cea de-a Doua Venire a Domnului nostru, El zdrobeşte pe Satan.

Ro. 16:20 „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.” Cuvântul grecesc folosit aici este suntribo; înseamnă a zdrobi complet, sfărmat, rupt în bucăţi. Când are loc zdrobirea completă a lui satan? Este la a Doua Venire nu-i aşa? Pavel a spus aici creştinilor din Roma că va avea loc curând. Aduceţi-vă aminte de relevanţa auditorului. Crezi că credincioşi din Roma ar fi putut concepe cei 2000 plus, ca fiind „în curând”? Dacă ar fi fost să fie 2000 plus de ani, cum ar fi putut El să zdrobească pe satan sub picioarele lor? Oamenii cărora le-a fost scrise acestea, sunt pulbere acum, nu mai au picioare. Daţi-mi voie să spun un cuvânt despre această zdrobire a lui satan. Se discută mult prin preajmă că eu nu aşi crede în existenţa lui satan, nu-i adevărat. Eu cred că există dar este un duşman învins. Cred asta pentrucă cred în inspiraţie.

Evr. 2:14 „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuş a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,...”

Unul din elementele lucrării pământeşti a lui Chrsitos, a fost să distrugă pe diavol. Cuvântul grecesc pentru nimiceascăeste katargeo - a face complet nefolositor, lit. sau fig. a aboli, a înceta, a distruge, a face fără efect, adus la nimic, zero, a se descotorosi de..., a reprima, a reduce la tăcere, a goli, a face pustiu.

A fost Isus un eşec în misiunea Sa??? Mulţi creştini acţionează de parcă a fost, ei sunt încă îngrijoraţi din pricina diavolului. Eu cred că noi îl dorim încă prin preajmă ca să avem pe cine pune vina pentru păcatele noastre. Mulţi creştini au mentalitatea Flip Wilson: „Diavolul m-a făcut să-o fac.”

1. Ioan 3:8 „Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” Cuvântul grecesc pentru a nimici este luo a deslega, (lit. sau fig.) a rupe, a distruge, a dizolva, a slăbi, topit, a împiedica. Despre Christos se spune că a distrus pe diavol şi lucrările sale. Crezi ce spune Biblia? Sau teologia ta se bazează pe empirism?

Coloseni 2:15A desbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” Conform Bibliei mele, satan este un duşman învins. Poate întrebi ce-i cu tot răul din lume? Dacă satan este distrus, de ce încă mai avem atâta păcat şi ispite? Iacov spune că fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Omul este total depravat, noi luptăm împotriva firii, luptăm împotriva omului rău cu filozofii corupte, noi combatem efectele păcatului. Dar Isus l-a cucerit pe diavol. Satan nu este dumnezeul lumii acesteia, Domnul Isus Christos este, Isus este Domnul.

Haideţi să privim la alte câteva pasaje care ne dau ideea venirii în curând, a lui Christos, la sfinţii primului secol. Amintiţi-vă că, a nega fie faptul, fie momentul venirii Domnului, înseamnă a nega inspiraţia Scripturii.

 

 

1.Cor. 1:7-8 ... aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.

1. Corinteni 7: 29 „Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentru ca cei ce au neveste, să fie ca şi cum n-ar avea;

1. Corinteni 7: 31 „cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.

1. Corinteni 10:11Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.” Pavel spune că sfârşiturile veacurilor au venit peste ei, acum două mii de ani. Acel veac a fost veacul în care satan a fost dumnezeul acelei lumi. Domnia lui a încetat în anul 70 AD.

Fil. 1: 6 „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” El nu spune că va isprăvi până veţi muri, ci până la întoarcerea lui Chrsitos.

1.Tes. 3:13 ca să vi se întărească inimile, şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi.

1.Tes. 5:13 Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuş pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”

Dacă Domnul nu ar fi venit deja, cum ar fi putut trupurile lor să fie păstrate întregi? Ele sunt ţărână. Daţi-mi voie să vă amintesc din nou de relevanţa auditorului acum când parcurgem aceste versete.

2.Tes. 1:6-8 Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celorce vă întristează, şi să vă dea odihnă atât vouă, cari sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într'o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.” Cum putea fi aceasta o mângăiere pentru ei, în necazul lor, dacă Domnul încă nu s-a întors? Dacă Domnul nu a venit încă, aceste cuvinte nu au însemnat nimic pentru ei, poate doar că le-a oferit speranţe false. Oare dă Dumnezeu speranţe false?

1.Tim. 6:14 ... să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos,” Timotei trebuia să păzească porunca nu până la moarte ci până la venirea Domnului.

Evr. 10: 36-37 Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v'a fost făgăduit. Îîncă puţină, foarte puţină vreme, şi ,,Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi.” Ei sufereau şi trebuiau să îndure până va veni El să-i scape, în foarte puţin timp.

Iacov 5: 7-9 „Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape. Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă.” Din nou avem aici creştini care suferă prigoană din partea iudeilor şi li se spune să aibă răbdare până la venirea Domnului, în 2000 plus de ani, Domnul va veni şi le va ajuta. Nu văd cum acest lucru ar putea fi o mângâiere pentru ei.

Să presupunem că eşti în necaz, eşti persecutat din pricina credinţei. Ţi-ai pierdut serviciul, proprietarul vrea să te dea afară, nu mai ai hrană pentru familia ta înfometată. Primeşti o scrisoare de la o rudă bogată care îţi spune rezistă frate, o să vin curând să te ajut. Când te-ai aştepta ca el să vină? El a zis în curând şi îl vei aştepta curând.

1.Io. 2: 18Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s'au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.

Ap.1: 1Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întâmple în curând.

Ap. 1: 3Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!

Ap. 22: 6-7 îngerul mi-a zis: ,,Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimes pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile, cari au să se întâmple în curând. - Şi iată, Eu vin curând! -Ferice de cel ce păzeşte cuvintele proorociei din cartea aceasta!”

Ap. 22: 10Apoi mi-a zis: ,,Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.

Ap. 22: 12Iată, Eu vin curînd; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.”

Ap. 22: 20Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: ,,Da, Eu vin curând.`` Amin! Vino, Doamne Isuse!

Ţineţi minte că relevanţa auditorului caută să descopere ce a înţeles auditoriul original că spune un anumit pasaj. El a spus că vine în curând, venirea lui era privită ca iminentă. Nu poţi citi Noul Testament fără să observi aşteptarea iminentă pe care ei o aveau cu privire la întoarcerea lui Christos.

Acelaşi eveniment nu poate fi iminent în două perioade diferite separate între ele de 2000 de ani. Acum, cineva ar putea să spună, „da, dar pentru Domnul o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani sunt ca o zi”

Aceasta ne spune 2.Pet. 3:8. În context ne spune foarte simplu că D-zeu este un D-zeu care Îşi ţine promisiunile. D-zeu nu este legat de timp dar noi suntem, dar D-zeu ne vorbeşte printr-un limbaj pe care să-l înţelegem. Deşi D-zeu nu este legat de timp El poate preciza timpul. Vezi tratatul lui Don K. Preston „Poate D-zeu preciza timpul?”

Când D-zeu spune că un lucru este aproape atunci el este iminent. Dacă cineva susţine altceva, înseamnă că respinge inspiraţia Scripturilor; înseamnă că pune la îndoială credincioşia lui D-zeu; înseamnă că pune la îndoială capacitatea lui D-zeu de a comunica; aceasta înseamnă a face exact la fel ca Israel din vechime, fapt pentru care a fost pedepsit. Este într-adevăr o chestiune foarte serioasă. Sunt sigur că te gândeşti că dacă Domnul s-a întors în AD 70, cum de nu am observat acest lucru atâţia ani? Cum a putut El să se întoarcă şi noi să nu ştim? Problema, este una a ideilor preconcepute. Se datorează paradigmei pe care am dezvoltat-o. Noi credem că a Doua Venire este un evenimnet care aprinde pământul, topeşte cerurile, schimbând globul, şi deci presupunem că nu se putea să se fi împlinit deja. Îndrăznesc să afirm că, ori Scriptura este greşită în ce priveşte momentul referitor la a Doua Venire, asta însemnând că ea nu este inerantă (demnă de încredere) ori paradigma noastră este greşită referitor la NATURA celei de a Doua Veniri. Cu care din cele două situaţii te simţi confortabil, o paradigmă incorectă sau o Scriptură neinspirată???? Evident, dintr-o perspectivă fizică toate acestea nu s-au întâmplat. Dar se poate oare ca conceptul nostru despre natura Venirii să fie greşit???

2.Tes. 2:1-2Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind dela noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.”

Aceştia sunt aceiaşi Tesaloniceni cărora Pavel le-a scris în prima sa epistolă (1.Tesaloniceni) cap. 4.

1.Tes. 4:16-17 „Căci însuş Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorâ din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

Cum de Tesalonicenii au crezut atunci că a Doua Venire deja a avut loc? Dacă ei ar fi privit natura lucrurilor ca fiind literală, cum a fost posibil ca ei să creadă că ele s-au întâmplat deja? Dacă conceptul lor despre a Doua Venire era, pământul în flăcări, cerurile topindu-se, un eveniment care schimbă globul, cum ar fi putut ei să creadă că deja a avut loc? Dacă Pavel ar fi predicat a Doua Venire ca un eveniment în care pământul arde, cerul se topeşte, globul se schimbă, atunci nu trebuia decât să le spună: „Hei, Tesalonicenilor, priviţi afară pe geam, pământul nu arde, cerul este încă albastru! Cum de aţi crezut că a Doua Venire a avut loc?

Pavel niciodată nu a corectat ideea lor privitoare la natura celei de a Doua Veniri, el pur şi simplu le spune că nu a avut încă loc. Ei cu siguranţă au privit NATURA celei de a Doua Veniri, diferit de cum o privim noi. (În paranteză fie spus, dacă a Doua Venire a avut loc atunci, pe lângă celălalte lucruri ei ar fi văzut pe Christos venind pe norii cerului - dacă „ori ce ochi îl va vedea” înseamnă că toţi oameni de pe glob Îl vor vedea atunci când vine, în mod fizic – şi nu s-ar fi gândit că ea a avut loc fără ca ei să o observe). Amintiţi-vă principiul hermeneutic conform căruia implicitul trebuie interpretat de către explicit. Afirmaţiile referitoare la timp sunt explicite şi noi trebuie să interpretăm ceea ce nu înţelegem, în lumina a ceea ce înţelegem. Domnul a spus clar că se va întoarce curând, de ce oare nu-L credem? Am putea totuşi să-L credem dacă facem o schimbare de paradigmă în înţelegerea noastră cu privire la NATURA întoarcerii Sale.